vineri, 15 mai 2009

Terapia prin scris pe site

Cand am citit stirea despre Simona Sensual care se ofera sa decretineze poporul roman, fireste, prima mea reacție a fost de revolta, de manie. Ca a oricarei persoane de bun-simt, cred. Am scrasnit, m-am enervat, m-am inverzit la fata, m-am asezat la calculator și mi-am zis: „O sparg!” (pardon de expresie).
Am început sa scriu. Pe masura ce scriam, am constatât cu oarecare mirare ca de sub tastele mele iese cu totul altceva decât ceea ce imi propusesem eu. Am scris mai departe. Când am terminat de scris, mi-am dat seama ca fusesem subiectul unei transformari extraordinare. Toata mania și toata revolta mea se topisera, facând loc unei ironii necrutatoare, la fel de muscatoare ca o suita bine plasata de vorbe grele, numai ca mult mai eleganta. Mai mult chiar, După ce am scris articolul Decretinarea poporului m-am simtit detasat, amuzat, am inceput sa vad hilarul, iar nu grotescul. Mi-am dat seama ca, daca as fi injurat-o pe Simona Sensual, as fi ramas frustrat în sentimentele mele cetatenesti o luna, si, de fiecare data cand mi-as fi amintit de episod, mi s-ar fi facut gura punga. Asa, am transferat aceasta dramoleta intr-un registru în care conotatiile s-au schimbat complet. Am dezbracat o afirmatie iesita pe gura ca un porumbel plictisit sa tot stea sub streasina de toate conotatiile pe care le implicau cuvintele „poporul roman” și am privit-o în toata goliciunea sa (pe afirmatie, vreau sa spun). Am realizat ca de fapt i-am luat-o pe dinainte (vorba lui Puskin) infatigabilei silfide (vorba lu’ Nenea Iancu) și am descoperit eu o cale de a „decretiniza” pe oricine ar fi chinuit de asa o stare de spirit.
M-am dumirit ca atunci când esti în fata calculatorului și vrei sa scrii ceva care sa fie citit de o alta persoana trebuie sa transmiti o idee, un punct de vedere, nu umori, stari de spirit pasagere. Cei care au auzit deja vorba de duh a donzelei vor altceva decât sa le repeti momentul penibil, sa îi faci sa se enerveze din nou. Vor o hermeneutica a evenimentului, care sa le lase în minte o alta imagine decât imaginea initiala, o imagine mai suportabila, mai digerabila. Am inteles ca folosind un limbaj curat, civilizat, ironic, exista o sansa sa interpretam realitatea crunta în care traim și s-o facem un pic mai suportabila.
Asa ca, vorba lui Heliade Radulescu, „Scriti, baieti [si fete], orice, numa scriti!” daca nu vreti sa ajungeti la balamuc sau, și mai rau, sa puneti mana pe par. Scrieti pentru a va elibera de tirania unei epoci tulburi, scrieti pentru a capata o alta viziune asupra lucrurilor, scrieti pentru ca și altcineva sa stie ce simtiti, ce gânditi. Poate ca asa, din ce în ce mai multi oameni au sa aiba din ce în ce mai multe în comun, și se va naste în sfârșit și în natia romana ceva atât de necesar: solidaritatea interumana. Daca nu, macar gânditi-va ce bine va fi daca vom deveni cu toti o natie de „scriitori”. Imaginati-va ce fascinant o sa fie când, peste 500 de ani, cercetatorii vor descoperi munti de documente despre Simona Sensual, despre Alina Plugaru... Ce natie! Ce tara! Ce civilizatie!
Sigur, cei cu multa carte au sa spuna: „Chestiuni de taraba, onorabile! Daraveri de clopotnita, stimabile! Pai noi stim astea de când ne-am nascut. Ne-am nascut cu laptopu’ conectat la internet!”. Toata stima, eu acum am aflat (ca în bancul cu ungurul și cu Mihai Viteazu) despre cat e de sanatos și de simplu sa practici terapia prin scris pe site.
Buuuuun! De linistit m-am linistit, mi-am „reperat” onoarea. Cu Simona Sensual insa..., a ramas ca în gara. Sau ca în coada de peste (fara nici o intentie de innuendo). De pilda, nu am inteles daca supranumele sau este forma americaneasca a cuvantului neaos „senzual” sau daca se refera la faptul ca ea intelege sensurile profunde ale lucrurilor. O distinsa doamna, buna prietena de la Polirom, mi-a spus ca a auzit-o (unde o tot aud toti, ca la mine televizorul e deschis 24/7 și totuși nu m-am ciocnit niciodata de serafica fiinta? Dar lasa, am depus o aplicatie pentru redactor la o revista mondena. Daca mi-o aproba, cine o sa stie mai multe ca mine?) explicând sensul vorbei „cabanosi”: „Cabanosii sunt cei ce locuiesc în cabana”. Ei, daca-i p-asa, înseamna ca Simona nu este doar o fiica a Evei, ci e Eva insasi, contemporana cu Adam (Romeo Fantastik?), despre care Cartea Cartilor ne spune ca intelegea rostul fiecarui lucru și îi dadea nume. Iertata sa imi fie vorba proasta.In fine, ceea ce conteaza este ca terapia prin scris pe site merge. O recomand cu caldura oricui stie sa scrie, are ceva de spus și îi pasa de atmosfera din aceasta tarisoara a noastra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Cateva consideratii cu privire la motivele pentru care consider ca lupta antiecumenista se afla intr-un impas de moment

Ii respect pe toti cei ce scriu cu buna credinta pe pagina mea de facebook , chiar si pe cei ce scriu impotriva mea, imi pare rau ca lu...

Arhivă blog