DEX ne prezinta în cazul apei sfintite doi termeni care o definesc: „agheasma”, despre care se spune, corect cred eu, ca își are originile în termenul neogrecesc aghiasma, și „aghiazma”, despre care ni se spune, gresit După parerea mea, ca provine din acelasi termen neogrecesc.
Dictionarul greseste în cazul ambelor etimologii atunci cand sustine ca atat aghiazma, cat și agheasma provin in limba romana din limba slavona. Iarasi se merge pe principiul ca romanii nu au vorbit pana ce nu au venit migratorii sa îi invete cum sa denumeasca diferite notiuni. Reamintim ca totuși romanii au fost creștinăti cu cel putin cinci sute de ani inainte de asezarea în Europa de Est a primilor slavi. Cum au numit ei apa sfintita pana ce le-au spus slavii cum e cu agheasma (sau cu aghiazma)?
In limbajul bisericesc se utilizeaza termenul „aghiazma”, care reda mai fidel termenul din greaca clasica aghiazo care înseamna „a sfinti”, adevarata sursa a termenului „aghiazma” (si chiar „agheasma”).
O problema mai putin etimologica, dar corelata totuși cu etimologia este existenta asa-zisului proverb care spune despre ceva care este inutil ca „este ca aghiazma, nu face nici bine, nici rau”. Mi s-a suit sangele la cap când l-am auzit pe marele teolog și politician onor Cezar Preda spunand, intr-un talk-show, ca nu stiu ce e ca aghiazma. Cine i-a spus acestui distins domn ca aghiazma nu face nici un bine? Ca nu face „nici” rau este evident. Dar de unde a aparut aceasta blasfemie care spune ca aghiazma e de fapt un fel de frectie la picior de lemn?
Pentru conformitate, sfintirea apei este un ritual purificator, prin care se innoiesc, prin puterea Duhului Sfant, puterile naturii. Sfintirea apei aminteste de pasajul din cartea Facerii unde se spune ca „Duhul Sfant se plimba deasupra apelor” primordiale. Plimbarea Duhului pe deasupra apelor primordiale era de fapt o modelare a materiei informe, apa fiind creditata ca purtatorul „codului genetic” al tuturor celor ce aveau sa fie. Apa primordiala este cea care cuprindea în sine ceea ce teologii numesc logos spermatikos, „informatia potentiala”, „ratiunea plasticizata”. Vedem ca pana și știinta a ajuns la concluzia ca apa este sursa vieții. Când Hristos se boteaza în Iordan, Duhul Sfant se pogoara asupra Lui și a apei, implicit, sfintind intreaga faptura. Nu ma credeti? Întrebati apa, întrebati copacii, întrebati vietuitoarele și va vor spune ca asa este. Ce Dumnezeu! Am ajuns mai insensibili decât vietuitoarele necuvantatoare?
Prezenta Fiului lui Dumnezeu și a Duhului Sfant în apa Iordanului este cel mai ecologic gest inchipuit vreodata de mintea umana. In fiecare an, Biserica reia acest gest. Sfintirea apei este prin urmare o recreare perpetua a lumii, mai precis o restaurare perpetua a acesteia. Despre efectele benefice ale apei sfintite nu are rost sa mai vorbim. Cine vrea sa le cunoasca nu are decât sa foloseasca aghiazma cu credința și cuget curat.
Cum era cu aghiazma/agheasma care nu face nici bine, nici rau?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu