miercuri, 20 iulie 2016

CCR decide cu privire la căsătoriile homosexuale

CCR este pusă astăzi în faţa unei decizii istorice. Doi cetăţeni au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate[1] cu privire la două articole din Codul Civil care interzic recunoaşterea căsătoriilor homosexuale contractate în străinătate. Prin răspunsul la această excepţie de neconstituţionalitate, CCR ar putea de fapt legaliza căsătoriile homosexuale sau le-ar putea interzice definitiv. Mai precis, CCR poate admite recunoaşterea căsătoriilor contractate în străinătate între cetăţeni români sau români şi străini. Nu înseamnă totusi că se admite oficierea căsătoriilor homosexuale pe teritoriul României.

Cei care au iniţiat acest demers au avut, în opinia mea, un plan în mai multe etape. Etapa întâi viza recunoaşterea căsătoriilor contractate în străinătate, iar etapa a doua viza recunoaşterea oficierii lor în România, pe motiv că este discriminatoriu să recunoşti căsătoriile din străinătate, dar să nu le faci în România. De vreme ce le recunoşti pe cele din străinătate, care ar fi rostul abţinerii de a le face în ţară?

Lobby-ul LGBT şi-a luat şi o măsură de precauţie. Atacarea temei la CCR pe tema căsătoriilor din străinătate ar putea aduce un succes răsunător, în caz de acceptare a contestaţiei, şi ar putea limita eşecul LGBT, în caz de respingere a ei. LGBT ştie probabil că şansele sunt mici pentru a câştiga, motiv pentru care nici nu a atacat Codul Civil până acum, deşi acesta e în vigoare de cinci ani. Dacă pierde astăzi, mai păstrează o şansă să lupte în continuare.

În opinia mea, astăzi CCR va decide în favoarea păstrării status quo-ului în problema familiei, adică va da o decizie cumva împăciuitoare ambelor părţi (şi lobby-ului LGBT şi organizaţiilor creştine implicate în referendumul pentru familia tradiţională, care va primi sau nu avizul tot astăzi), respingând atât excepţia de neconstituţionalitate a celor doi cetăţeni homosexuali, pe motiv de lipsă a obiectului, adică pentru că prevederea Codului Civil nu încalcă niciun articol al Constituţiei, cât şi organizarea referendumului pentru familia tradiţională, pe motivul lipsei de necesitate, considerând că legislaţia în vigoare este foarte clar stabilită în favoarea familiei tradiţionale şi nu se mai impun prevederi constituţionale suplimentare. Există posibilitatea ca asta să fi urmărit lobby-ul LGBT: anularea referendumului la CCR. 

Orice altă decizie va elimina din joc una dintre părţi: o decizie de a respinge excepţia de neconstituţionalitate şi de a admite referendumul va fi o lovitură definitivă lobby-ului homosexual din România în privinţa căsătoriilor/parteneriatelor homosexuale; o decizie de acceptare a excepţiei de neconstituţionalitate va obliga cumva la respingerea referendumului, pentru că va fi imposibil să accepţi pe teritoriul românesc existenţa unei forme de familie homosexuală, dar, în acelaşi timp, să declari în Constituţie că familia este compusă din bărbat şi femeie.

Deocamdată, în Constituţia României nu există discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi, chiar dacă ar exista, interzicerea căsătoriilor homosexuale nu este discriminare, deoarece nu există dreptul omului la căsătorie homosexuală. Statul roman are dreptul să îşi decidă propriile politici cu referire la familie, fără ca UE să îi impună căsătoriile homosexuale. Gândirea juridică românească este în acest moment de partea familiei tradiţionale, cu excepţia câtorva voci.

În orice caz, CCR este chemat astăzi să decidă într-o problemă vitală pentru societate, care, în mod normal ar trebui să fie obiect de referendum naţional sau de decizie serioasă în Parlament. În Parlamentul actual nimic nu poate fi subiect de decizie serioasă în chestiuni de importanţă naţională...


[1]http://constanta.comisarul.ro/articol/exclusiv-procesul-care-ar-putea-schimba-romania-do_807615.html.