vineri, 24 iunie 2016

Şahul "celei de-a treia Rome" la "Marele şi Sfântul Sinod"

De o bună bucată de vreme mi-am format impresia că "sfântul şi marele" Sinod din Creta nu-şi va putea atinge scopurile datorită unei competiţii pentru supremaţie administrativă în Ortodoxie între Patriarhia Ecumenică şi Biserica Greacă, pe de o parte, şi Biserica Rusă, pe de altă parte. Oricât de condamnabilă este cearta pentru întâietate lumească (vezi cearta pentru întâietate din Mt. 20,20-28), este posibil ca prin acest conflict Dumnezeu să prezerve curăţia Ortodoxiei şi să destrame un pericol ecumenist.

Înca din ultimele şedinte de pregătire ale sinodului, între ruşi şi greci s-au iscat vii dispute. În plus, Biserica Rusă se comportă deja ca un lider de facto al lumii ortodoxe, lucru vădit în unele evenimente:

1. Patriarhul Rusiei s-a întâlnit cu papa Romei în Cuba, lăsând să se înţeleagă că este reprezentantul întregii  Ortodoxii.
2. Patriarhia Rusa a creat un fel de "Comitet de Combatere a Discriminarii contra Ortodocsilor", o iniţiativă pe care sunt îndemnaţi să o utilizeze toti ortodocşii din lumea occidentală, dezavantajaţi sau chiar persecutaţi de legislaţia ateistă euroatlantică.
3. Un gest extrem de important, premergator sinodului, a fost "înscăunarea" lui Vladimir Putin la Kareia, capitala administrativă a Muntelui Athos, unde liderul rus a participat la o Sfântă Liturghie, şezând în tronul  împăraţilor bizantini, deşi este un conducător laic, fără ungerea divină a împăraţilor bizantini.

Toate aceste aspecte, şi altele, ne indicau pasul la offside pe care Moscova avea să îl facă la acest sinod. Nu pot să îmi dau seama cât de mult a cântărit în această decizie curăţia dogmatică a teologiei ruse şi cât pretenţiile de "a treia Romă" ale Moscovei, însă cert este că 1. DECIZIA BISERICII RUSE DE A NU PARTICIPA A FOST CORECTĂ DIN PUNCT DE VEDERE TEOLOGIC, DATORITĂ IDEILOR ECUMENISTE (ŞI DE INFAILIBILITATE PAPALĂ A SINODULUI PANORTODOX)VEHICULATE ÎN DOCUMENTELE PREMERGĂTOARE SINODULUI; 2. se joacă şi o carte teologico-geopolitică extrem de interesantă, care aproape trage la xerox sinodul de la Ferrara-Florenta, din 1438-1439, an în care împăratul bizantin Ioan Paleologul a unit, aproape personal, Biserica bizantină cu Roma, în speranţa obţinerii unor ajutoare militare de la occidentali (care nu au venit niciodată). Ruşii nu au participat la acel sinod, nu i-au recunoscut deciziile, l-au fugărit din Kiev pe Isidor de Kiev, mitropolitul grec care participase la acel sinod, şi AU FOLOSIT GESTUL BISERICII CONSTANTINOPOLITANE CA PRETEXT PENTRU A PRETINDE SUPREMAŢIA ÎN LUMEA ORTODOXĂ, pe baza ideii că Biserica din Constantinopol a apostaziat.

Inainte de începerea sinodului de săptămâna aceasta, Patriarhia Moscovei a anunţat că nu participă, decât dacă sinodul se va ţine la o altă dată. Cum era aproape imposibil de crezut că sinodul se va ţine la altă dată, după ce fusese pregătit ani de zile, Moscova a fost aproape sigură că va putea invoca acest motiv pentru a nu participa, neutlizând un motiv radical, care ar fi putut da naştere la complicaţii mai mari, ci doar un motiv procedural, lăsând cum se zice "loc de bună ziua".
Nu pot să îmi dau seama dacă Biserica Bulgară şi cea Sârbă au acţionat de acord cu Moscova şi care sunt motivaţiile acestor patriarhii. E posibil sa se fi coalizat cu Moscova (lucru deloc condamnabil din prisma motivaţiei, anume fuga de căderea în erezia ecumenistă) sau să fi decis independent să nu participe, pentru a nu fi obligate să susţină ideea ecumenistă a "celor trei ramuri ale creştinătăţii".

În opinia mea, Moscova intenţionează să stea deoparte şi să aştepte sfârşitul acestui sinod, iar dacă acesta va lua nişte decizii ecumeniste, asa cum indică din plin documentele premergătoare sinodului, Biserica Rusă va putea pretinde (nu ştiu dacă o va face sau nu, dar o va putea face nestingherită, dacă va dori), pe drept cuvant, ca Patriarhia Ecumenica a cazut in erezie, alaturi de celelalte Biserici participante la sinod.

În calitate de Biserică ce nu s-a compromis prin participarea la un "sinod tâlhăresc", Moscova va putea pretinde rolul de "a treia Romă", aşa cum a făcut şi în 1438-1439, mai ales ca are şi acest precedent istoric şi are în spate un stat care are o forţă militară uriaşă şi o atitudine conciliantă faţă de Ortodoxie, spre deosebire de statele celorlalte Biserici Ortodoxe, ateiste aproape fără nicio excepţie. Cum e greu de crezut că Bulgaria şi Serbia vor dori o astfel de întâietate, supremaţia rusa în Ortodoxia ramasă... ortodoxa, ar fi garantată, mai ales ca ar fi de fapt o ortodoxie aproape în întregime slavă.
La această pretenţie ar putea contribui şi acuzaţia ca Bisericile Ortodoxe din cadrul Uniunii Europene oricum au făcut grave concesii statelor lor, prin acceptarea legislaţiilor anticreştine din aceste ţări, prin protestul palid faţă de practici contrare Evangheliei (cam toată morala publică europeană), în timp ce în Rusia aceste lucruri nu se întâmplă în manieră chiar atât de gravă.

Într-o astfel de situatie, dacă sinodul va lua nişte decizii ecumeniste, ochii tuturor credincioşilor ortodocşi care vor dori să păstreze curăţia credinţei se vor îndrepta către patriarhiile ce nu au participat la sinod si nu acceptă deciziile ecumeniste ale acestuia.

Indraznesc sa cred ca Moscova a dat, prin aceasta mişcare, un fel de şah Patriarhiei Constantinopolului (ca şi când acest lucru nu ar fi de ajuns, şi Turcia a considerat necesar să amintească ce mai înseamnă în ziua de azi Patriarhia din Constantinopol, redeschizând ca moschee Sfânta Sofia) şi Bisericilor participante la acest sinod, iar aceasta mişcare este cât se poate de motivată din punct de vedere teologic de dorinţa de a nu se asocia la eventuale hotărâri ecumeniste. Aşa s-ar explica apelurile repetate ale participanţilor la sinod ca Moscova să participe şi ea la procesul decizional.

ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE, ŞANSA BISERICILOR PARTICIPANTE LA SINODUL CRETAN DE A SCĂPA DE "ŞAHUL" DAT DE MOSCOVA ESTE SĂ IA NIŞTE DECIZII PERFECT ORTODOXE, CARE AR ANIHILA POSIBILA ACUZAŢIE DE CĂDERE ÎN EREZIE ŞI AR PUNE PATRIARHIA MOSCOVEI DE DATA ACEASTA ÎN POZITIA BISERICII CARE NU A DORIT SA PARTICIPE LA DECIZII ISTORICE PENTRU ORTODOXIE. De aceea, din aceasta situatie ar putea veni salvarea linistii poporului ortodox din întreaga lume şi a curăţiei învăţăturii sale.