Roșia Montană – El Gran Saqueo (1)

Munții noștri aur poartă,
Noi cerșim din poartă-n poartă

Acum câteva zile am semnat o petiție online intitulată „SOS Roșia Montană”, referitoare desigur la problema controversată a zăcămintelor de aur din Munții Apuseni. Propunerea este inițiată de „partidul verzilor” domnului Cernea și se referă, cum e și de așteptat, la tragedia ecologică pe care o reprezintă exploatarea minieră de acolo. Eu nu sunt unul dintre cei asupra căruia domnul Cernea să fi făcut o impresie grozavă în ultima campanie prezidențială, poate și pentru că nu am înțeles prea bine cum e posibil ca să te prezinți la BEC cu 200 de mii de semnături de adeziune și să iei în alegeri de 3 ori mai puține voturi (miroase cel puțin a șmecherie, dacă nu cumva de-a dreptul a infracțiune). Poate pentru că în mintea mea simplă funcția de președinte al României este un lucru foarte serios, nu un prilej de a ieși din anonimat (spun asta deși în calitate de adept al republicii parlamentare absolute [până ce se va institui monarhia constituţională] nu văd necesitatea funcției prezidențiale. Dar dacă tot există, ea trebuie respectată și de către populație, și de cei ce aspiră la ea, și de cei ce o dețin deja). Oricum, indiferent de impresia mea despre domnul Cernea, m-am bucurat să văd această inițiativă și am semnat pentru ea. Cu un amendament, totuși.
Amendamentul se referea chiar la „substanța” petiției respective. Încă de când a apărut această problemă a Roșiei Montane, accentul s-a pus exclusiv pe catastrofa ecologică pe care exploatarea acestor zăcăminte ar produce-o. Mai întâi s-a spus că ar deranja situri istorice. Apoi că ar deranja lăcașuri de veci ale unor comunități. Apoi s-a trecut la o adevărată cruciadă împotriva exploatării cu cianuri. S-au făcut tabere, s-a protestat, s-au luat inițiative în spațiul public virtual. Consider că toate aceste atitudini au fost corecte, raportat la obiectul protestului. În tot acest timp însă nu s-a spus mai nimic despre problema de fond: statul român renunță la această cantitate impresionantă de aur și argint și o pune la dispoziția „antreprenorului” canadian, primind în schimbul acestui „contract” o sumă infimă raportată la valoarea aurului și argintului exploatate de acolo. Cu alte cuvinte, canadienii respectivi vin și scot aurul de aici ducându-l în țara lor, iar nouă ne dau praful de pe tobă. De ce nu putea rămâne aurul în Banca Națională a României? De ce nu îl puteau exploata minerii români care oricum mor de foame prin Valea Jiului? Chiar și așa, dacă există o șansă ca această exploatare oneroasă să fie oprită pe motive ecologice, ea merită fără îndoială încercată. Problema e ca nu cumva toate aceste demersuri să fie folosite pentru manipulare și pentru a închide gura protestatarilor. Cum?

Compania Gold Corporation a susținut mereu demersul său prin campanii de presă care mai de care mai nerușinată. Cine nu își amintește de campania aceea sufocantă în care doi-trei bătrâni din Apuseni erau puși să vorbească de cât de fericiți sunt ei că le face case și le dă de lucru Gold Corporation. Apoi a urmat campania deșănțată cu Gold Corporation care eradichează sărăcia în Apuseni. Actualmente e încă în desfășurare o campanie în care tot felul de bucătărese, șomeri, cocalari și pițipoance juisează vorbind despre ce minuni ar face ei dacă ar avea 4 miliarde de euro (mi se pare) pe care îi dă RMGC. Toate aceste campanii sunt menite să introducă în mintea românilor ideea că de fapt li se face un bine... furându-li-se aurul. În aceste condiții ale războiului imagologic, punerea accentului pe partea ecologică, fără nici un efort de a sublinia jaful colosal pe care îl reprezintă de fapt afacerea prin devalizarea unor cantități mari de metale prețioase, este o mană cerească pentru RMGC (Rosia Montana Goldon Corporation). De ce? Pentru că acum susțin acest demers ei înșiși (în mod tacit), pentru a deturna de la esența problemei, iar când le va conveni, vor veni și vor demonstra că toate problemele referitoare la mediu au fost rezolvate. Dacă au fost rezolvate, deci au binecuvântarea să se apuce de furat. Nu? Ce vor mai spune atunci protestatarii? RMGC le va spune că sunt cârcotași și că au făcut tot ceea ce li s-a cerut. Deci care mai e problema?
Chestiunea se pune și la alt mod: oare autoritățile statului nu au putut găsi resursele pentru a exploata ecologic ele, în folosul poporului român, acest aur? Că doar nu o fi vorba de echipament extraterestru. Avem ingineri, avem mineri, avem tot ce ne trebuie, de ce nu exploatăm noi aceste zăcăminte? Să zicem că suntem complet imbecili și nu suntem în stare de asta. De ce nu îi angajăm pe cei de la RMGC să exploateze aurul și să îl pună în tezaurul României, fiind plătiți strict pentru exploatare? Nu așa ar face orice țară din lume? Își imaginează cineva că dacă SUA, Rusia, Franța, Anglia, Germania, Italia, Turcia sau altă țară mare din lume ar descoperi un asemenea zăcământ, ar alerga să îl vândă cât mai repede? Sau ar militariza imediat zona, ar impune un secret militar total și ar exploata în pace și liniște, discret, zăcământul în folosul propriei națiuni, întârindu-și astfel moneda națională, al cărei coeficient, știe oricine a terminat clasa a VI-a, se calculează în funcție de cantitatea de aur a băncii naționale respective? România însă a ales calea țărilor africane. Mali, Ghana, Burundi, Uganda, Africa de Sud sunt țări în care americanii sau europenii au exploatat zăcăminte uriașe de aur, argint, platină, cupru, uraniu, diamante și multe altele. Popoarele respective nu au primit nimic în schimb, toate aceste bogății fiind duse în băncile occidentale. Din acest motiv, România ar fi trebuit să adere la Uniunea Statelor Africane, nu la cea europeană.
Acum câteva luni, când se vântura spectrul jefuirii patriei de către moguli, cel care cerșea voturile atunci a promis că va apăra integritatea și bogăția, că „nu ne vindem țara” etc. Când s-a format guvernul care s-a format, „afacerea” Roșia Montana a fost trecută în programul de guvernare. Ai zice că cineva a înțeles cu adevărat importanța problemei. Da’ de unde! „Ministrul” Videanu a propus o afacere din care statul nu câștigă decât 19%, în timp ce RMGC câștigă 81%. Imaginați-vă să sunteți primul-ministru al unei țări civilizate și citiți despre această afacere. Ce părere v-ați face? Eu cred că mai întâi ați crede că cei ce conduc România sunt fie imbecili, fie trădători, dacă au făcut așa afacere rușinoasă. Apoi v-ați da seama că România e o țară în care poți face orice. Poate v-ați zice în sine: De ce să nu încerc și eu, dacă merge?
Circulă pe net un film extraordinar (pe care îl puteți viziona în această pagină, mai sus), numit în limba spaniolă El Gran Saqueo (Marele Jaf), referitor la jefuirea de către FMI a Argentinei (Cei ce vor să vadă filmul cu subtitrare în limba română, pot accesa siteul lui Victor Ciutacu, unde îl găsesc tradus.) Filmul respectiv prezintă distrugerea unei țări de către FMI cu concursul guvernului local. Ceea ce șochează este că dacă ar fi direct în limba română, nu ne-am da seama că se vorbește despre altă țară. România și Argentina au fost distruse exact după același model: de la vânzarea pe nimic a marilor întreprinderi, la îmbogățiții locali peste noapte și până la elicopterul de pe clădirea președinției, cu care a plecat pe... 21 decembrie (șocant, nu?) lăsând o țară în ruină, totul este similar. Mai puțin, poate, atitudinea cetățenilor. Văzând acest film și știind ce s-a întâmplat timp de 20 de ani în această țară, ne dăm seama că aurul românesc nu are nici o șansă să ne facă și nouă, locuitorilor acestei țări, viața mai frumoasă.
Aurul de la Roșia Montană a fost pretextul războaielor de jaf și cucerire din 101-102, 105-106 d.Hr., numite de către unii visători războaie etnogenetice (suntem singurul popor din lume care ne glorificăm jefuitorii). Cu acest aur și-a salvat Traian imperiul. Același aur, furat de imperialii habsburgi,în timp ce românii mâncau coajă de copac pentru a supraviețui, strălucește în palatele vieneze și este admirat de toți turiștii din lume. Poate că ar trebui să ne mulțumim că de data aceasta ni se fură fără a pierde un război în prealabil. Dar oare așa să fie? Oare nu am pierdut demult războiul economic, războiul mediatic, războiul informațional la toate nivelurile? Oare nu suntem noi cei cărora ni se cuvine celebrul Vae victis!