Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.
Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept?
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? (Lc. 18,1-7)
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.
Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept?
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? (Lc. 18,1-7)
Mai e ceva de spus?
Poate doar că Iisus se exprimă într-o manieră extrem de incorectă politic. Ceea ce El numește „de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina” în limbajul juridic corect politic se numește inamovibilitate și responsabilitate în fața propriei conștiințe. Eh, parcă altfel sună!
Și mai e ceva ce se merită spus. Dacă femeia nedreptățită ar fi trăit în epoca noastră, ar fi știut că adevărul juridic nu este același cu adevărul real (principiu talmudo-iezuito-masonic pe care se întemeiază toată „justiția” din zilele noastre) și nu l-ar fi deranjat pe domnul judecător, care este o persoană însemnată, o figură publică, nu e fitecine, să îl deranjeze orice meltean (sau melteancă).
Oricum, judecătorul nedrept din pilda Mântuitorului trebuie apreciat că a făcut dreptate, măcar și din... comoditate. Cred că ar putea fi un adevărat model pentru mulți confrați de-ai săi din zilele noastre. Dar dacă făcând dreptate într-un târziu este numit totuși de către Judecătorul Hristos „nedrept”, oare cum îi numește El pe cei care, confundând justiția cu procedura, sancționează și dau valoare de lege diferitelor infracțiuni pe care ar trebui să le demaște și să le condamne? Ce pot aștepta de la Judecata lui Dumnezeu, unde vor fi judecați după un singur criteriu: în ce măsură și-au exercitat rolul de adevărați preoți și împreună-păzitori cu Pronia cerească ai ordinii morale în lume (pentru că acesta este rolul metafizic al judecătorului în lume, nu de funcționar al statului)?
Pentru mulții români care au fost umiliți pe banii lor de un sistem care, dacă ar dispărea, nimeni nu și-ar da seama (în afară poate de cei de la Ministerul de Finanțe), această pericopă evanghelică lasă o urmă de speranță: „Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu