În urmă cu trei luni, Asociaţia Culturală Valea Muntelui din Bicaz, împreună cu alte şapte asociaţii cosemnatare, a adresat Primăriei Municipiului Piatra Neamţ o petiţie în care îşi exprima protestul faţă de un proiect de construire pe teritoriul municipiului a unei statui reprezentând o zeitate preistorică cucuteniană. Asociaţia a arătat că, deşi nu se opune recuperării valorilor culturale ale acelei perioade istorice, se opune cu vehemenţă amplasării unei statui a unei zeităţi păgâne în mijlocul unui oraş creştin, situat în inima unui judeţ profund creştin, recunoscut în întreaga lume pentru spiritualitatea sa ortodoxă, pentru valorile sale culturale şi spirituale creştine inestimabile.
Asociaţia a mai atras atenţia şi asupra faptului că proiectul are doar un aspect cultural, în realitate el fiind motivat religios de dorinţa de a amplasa în mijlocul oraşului un simbol religios care să fie în consonanţă cu zeitatea păgână new-agistă Pământul Mamă, adorată din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai inconştient de populaţia planetei sub masca benevolentă a ecologiei şi prezervării mediului înconjurător.
Primăria Municipiului Piatra Neamţ a trimis un răspuns la această petiţie, în care ne asigură 1) că nu a aprobat amplasarea niciunei zeităţi pe teritoriul municipiului, 2) că nu are în bugetul pe anul viitor nicio finanţare pentru acest proiect, şi 3) că dacă se va discuta un proiect de realizare a unor obiective culturale cucuteniene sau a unui festival de tradiţii cucuteniene, punctul nostru de vedere va fi luat în calcul, atunci când Consiliul Local va analiza astfel de propunere.
Asociaţia mulţumeşte cu această ocazie Primăriei Municipiului Piatra Neamţ pentru amabilitatea cu care a soluţionat favorabil petiţia noastră, rugându-o:
1. să interzică toate elementele de publicitate din oraş pe care apare denumirea "Piatra Neamţ Oraşul Zeiţei", întrucât acest "brand" este la fel de insultător pentru spiritul creştin al nemţenilor ca şi prezenţa fizică a zeităţii păgâne înseşi. Măsura curăţirii oraşului de astfel de materiale publicitare amplasate în locuri publice trebuie să urmeze firesc deciziei municipalităţii de a nu aproba amplasarea zeiţei în oraş; dacă susţinătorii ai proiectului doresc să dea o nouă denumire ideii domniilor lor, "Piatra Neamţ Oraşul Culturii Cucuteni", sau "Piatra Neamţ Oraş Preistoric" sau "Piatra Neamţ, Oraş Cucutenian" sau orice altă denumire consideră legată de aspectul strict cultural al problemei, nu ne deranjează. Ne deranjează doar închinarea simbolică a acestui oraş unei zeităţi păgâne autohtone şi, prin ricoşeu, zeităţii păgâne new-agiste Pământul Mamă.
2. atunci când va discuta amplasarea vreunui monument cucutenian sau a vreunui simbol cucutenian, între specialiştii consultaţi să fie şi unii în istoria religiilor, dar şi autorităţile bisericeşti locale, în aşa fel încât astfel de situaţii să nu se mai repete. De vreme ce primăria are un proiect de consultare a cetăţenilor în mod direct pe marile probleme ale vieţii sociale în urbe, considerăm că aceasta este o problemă ce ar necesita o consultare populară largă. Noi stăm la dispoziţia autorităţilor, pentru a participa şi în persoană la eventuale discuţii pe această temă cu edilii capitalei judeţului nostru.
Pentru că s-a creat ideea neadevărată că ne-am opune progresului (reprezentat de data aceasta printr-o întoarcere în timp cu 7000 de ani, sic!), Asociaţia le declară cetăţenilor nemţeni păcăliţi de astfel de retorică faptul că nu ne opunem niciunui demers strict cultural. Dacă iniţiatorii proiectului doresc să vopsească oraşul în culori cucuteniene, cu motive cucuteniene, dacă doresc să transforme blocurile în locuinţe preistorice cucuteniene, dacă doresc să amplaseze obiecte de artă NERELIGIOASĂ cucuteniană sau dacă doresc să facă orice nu are conotaţie religioasă în legătură cu acea perioadă istorică, noi, creştinii nemţeni nu avem nimic împotrivă. Nu suntem de acord cu reînvierea unui cult păgân, nici cu denumirea de Piatra Neamţ-Oraşul Zeiţei. Este singurul aspect care ne interesează. De fapt este singurul aspect care îi interesează şi pe iniţiatorii proiectului, altminteri i-ar fi putut da o denumire la fel de sonoră, dar fără conotaţii religioase.
Asociaţia mulţumeşte jurnalistei Irina Nastasiu pentru colaborarea la elaborarea memoriului adresat municipalităţii şi celor şapte asociaţii solidare cu noi în efortul de apărare a credinţei şi tradiţiilor nemţene.
Un an nou binecuvântat!
Prezentăm în continuare corespondenţa dintre Asociaţie şi Municipiul Piatra Neamţ
Spunem
NU campaniei “Piatra Neamţ
– Oraşul Zeiţei”
Scrisoare
deschisă către Primăria Municipiului Piatra-Neamţ
Domnului
Primar Dragoş Chitic
Domnule Primar,
Încă din anul
2013 a demarat, la Piatra-Neamţ, proiectul „Piatra-Neamţ
– Oraşul Zeiţei”, un proiect susţinut de Asociaţia Neokoolt, în parteneriat cu
Uniunea Artiştilor Plastici - Filiala Neamţ şi Primăria Piatra-Neamţ. După cum
afirmă domnul Ovidiu Slătineanu, preşedinte al Asociaţiei Neokoolt, proiectul
are în vedere transformarea oraşului Piatra-Neamţ în
„Oraşul Zeiţei”, prin derularea
unei campanii de conştientizare
cu privire la Cultura Cucuteni, ca metoda de (re)branding pentru Piatra-Neamţ
şi pentru România.
Proiectul
presupune amplasarea, în cele mai importante locuri din Piatra-Neamţ, a unei
statui reprezentând zeiţa Culturii Cucuteni, precum şi decorarea unor imobile,
monumente sau treceri de pietoni cu elemente ale Culturii Cucuteni.
„Mi-aş dori ca tot oraşul Piatra-Neamţ să stea sub
semnul zeiţei. În fiecare punct să avem elemente inspirate din Cultura
Cucuteni. Spre exemplu, în fiecare sens giratoriu să avem o statuie realizată
cu elemente din acea epocă, elementele plastice urbane să aibă aceeaşi notă de
inspiraţie, vreau să redecorăm fântâna arteziană din Piaţa Mihail Kogălniceanu,
la trecerile de pietoni să punem indicatoare rutiere «prietenoase». M-am gândit
la tot ce înseamnă arhitectura oraşului”,
declară domnul Ovidiu Slătineanu, iniţiatorul proiectului[1].
Mai mult decât
atât, nemţenii vor avea parte şi de un festival de ritualuri antice cucuteniene
(FRAC), precum şi de un sat de vacanţă cu elemente din aceeaşi cultură.
„După finalizarea proiectului, ne dorim să avem la
Piatra-Neamţ un festival de ritualuri antice cucuteniene (FRAC), cu o tematică
anuală, care să devină tradiţie. Apoi, ne dorim să construim un sat de vacanţă
cu elemente din aceeaşi cultură şi, nu în ultimul rând, ar fi normal să avem un
portosuvenir”, adaugă domnul Ovidiu Slătineanu. [2]
Cât priveşte
susţinerea primită din partea Primăriei, artistul precizează:
„Am solicitat o minimă finanţare, iar Primăria
Piatra-Neamţ a răspuns afirmativ, alăturându-se iniţiativei noastre”.[3]
De altfel, un
prim pas a şi fost făcut în primăvara acestui an, prin organizarea concursului de videoclipuri "Piatra-Neamţ - Oraşul Zeiţei“, lansat pe 10 aprilie
2015 şi promovat în rândul colegiilor naţionale şi a liceelor din oraş. [4]
Organizatorii
evenimentului au fost Centrul Europe
Direct Nord-Est –
ADR Nord-Est, Primăria
Municipiului Piatra-Neamţ, Centrul pentru Cultură şi Arte “Carmen
Saeculare” şi Asociaţia Neokoolt.
Juriul a fost compus din Carmen Nastasă
- directoarea Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, Bogdan Puşcaşu - City Manager Piatra-Neamţ şi Ovidiu Slătineanu - preşedintele asociaţiei Neokoolt.
Potrivit
organizatorilor, evenimentul a
avut în
vedere „promovarea patrimoniului istoric al oraşului
Piatra-Neamţ în contextul diversităţii
culturale şi istorice europene”.
Campania de
promovare s-a bucurat de un real succes şi
în mediul online, prin
lansarea paginii de Facebook dedicate
evenimentului, care a reuşit să
strângă peste 5000 de vizualizări în preziua premierii.
Autorii materialelor vizuale din concurs au vârste cuprinse între 16 şi 28 de ani,
majoritatea fiind elevi la colegiile naţionale
din oraş.
Domnule
Primar,
Nu avem nimic
împotriva conservării şi perpetuării tradiţiilor locale şi naţionale, însă
considerăm că proiectul prin care oraşul Piatra-Neamţ urmează a fi pus sub
semnul unei zeităţi reprezintă un act de reînviere a păgânismului, specific
mişcării New-Age, care urmăreşte să pervertească tot spaţiul Bisericii
Ortodoxe.
Ca dovadă, între elementele care vor decora imobilele şi
monumentele din Piatra-Neamţ se numără svastica şi simbolul Yin şi Yang, ambele
simboluri oculte, de tip New-Age, regăsite şi în cadrul Culturii Cucuteni.
De
asemenea, zeiţa care urmează a fi elementul distinctiv al oraşului Piatra-Neamţ
este zeiţa fecundităţii şi fertilităţii, frecvent întâlnită în Cultura Cucuteni.
Nu întâmplător, vocea mişcării
feministe New Age cere azi înlocuirea credinţei creştine cu mitul zeiţei Gaia, „Mama
Pământului”, al cărei cult a fost reînviat şi este practicat în prezent din
nou. [5]
Nu
ne opunem informării populaţiei în legătură cu
civilizaţiile şi culturile care au trăit de-a lungul timpului pe teritoriul
României. Civilizaţia Cucuteni este, fără doar şi poate, o parte din moştenirea
culturală cu care ne putem demonstra vechimea pe meleagurile în care trăim şi
se cuvine ca această moştenire culturală să fie cunoscută şi apreciată de
tinerele generaţii. Din acest motiv, nu avem nimic împotriva organizării unor
simpozioane ştiinţifice cu largă participare, dedicate prezentării culturii
respective, a expoziţiilor şi târgurilor de ceramică ale artiştilor plastici
care continuă până astăzi tradiţia străveche a ceramicii de la Cucuteni şi a
altor manifestări culturale care să prezinte viaţa, arta, cultura, societatea
populaţiei din acea vreme.
Considerăm
necesare creşterea interesului şi pentru valorile culturii dacice de pe
teritoriul judeţului nostru, promovarea cetăţii dacice de la Petrodava, a
importanţei domniei regelui dac Dicomes, care avea capitala în Petrodava şi
este amintit în izvoarele istorice ca fiind partener politic al împăratului
roman Octavian Augustus, a comorilor de cultură creştină medievală din epoca
ştefaniană şi din epocile ulterioare, cele pe care buldozerele nu le-au distrus
încă pentru a face loc unor construcţii ultramoderne, aspectul deosebit al
oraşului din secolul al XIX-lea şi pentru alte valori culturale pe care Piatra
Neamţ le oferă ţării şi lumii.
Demersul de
prezentare a culturii Cucuteni populaţiei trebuie făcut însă într-un cadru
strict academic, de către specialişti în domeniul acestei epoci, altminteri
existând riscul unei prezentări amatoriste a temei, cu efecte catastrofale
pentru înţelegerea epocii (pre)istorice respective. Trebuie păstrat şi
respectul pentru adevărul istoric, evitându-se prezentări de genul celor care
plasează întreaga istorie a zonei şi chiar a ţării sub „cupola” zeiţei de la
Cucuteni, dând impresia profund falsă că şi Ştefan cel Mare, introdus în acea
prezentare, cât şi alte personalităţi ale culturii şi spiritualităţii creştine
se regăsesc în adorarea acestei zeităţi de mult uitate sau că glorioasele lor
destine converg şi se împlinesc în acest proiect. Pentru a întreprinde un
astfel de demers nu sunt suficiente entuziasmul tineresc şi un „dram de nebunie”.
Proiectul „Piatra-Neamţ – Oraşul
Zeiţei”, supus aprobării Primăriei Municipiului Piatra-Neamţ,
îşi propune, printre altele, organizarea unui „Festival de Ritualuri Antice
Cucuteniene”, în condiţiile în care o simplă lectură a
unui manual de istorie de gimnaziu ne învaţă că epocile în care s-a dezvoltat
cultura Cucuteni se numesc neolitic
şi eneolitic (5000 î.Hr.- 2000
î.Hr.). Antichitatea începe abia în mileniul I î.Hr., iar pe teritoriul românesc,
în arealul civilizaţiei Cucuteni, odată cu întemeierea primelor formaţiuni
politice dacice, cu câteva sute de ani înainte de Hristos. Dacă vorbim de un
festival de ritualuri antice, atunci vorbim în principal de ritualuri dacice
precreştine (unul dintre aceste ritualuri este trimiterea soliei la Zamolxes; vom
vedea cumva şi astfel de ritualuri antice la Piatra-Neamţ?), specifice
Antichităţii timpurii şi medii, având în prim-plan zeitatea masculină Zamolxes,
iar nu zeitatea feminină anonimă de la Cucuteni.
Odată cu
Antichitatea târzie, în arealul civilizaţiei Cucuteni avem primele ritualuri
paleocreştine, iar pentru acestea nu avem nevoie de festivaluri plătite din
bani publici, ci doar de o participare regulată la biserică, deoarece
ritualurile creştine din Antichitatea târzie ale spaţiului aparţinând
civilizaţiei cucuteniene se săvârşesc şi astăzi în bisericile ortodoxe. Nu
putem să nu ne întrebăm care sunt izvoarele din care se inspiră organizatorii
acestor festivaluri de ritualuri? Se cunosc oare ritualurile pe care le
săvârşeau oamenii din arealul Cucuteni în preistorie cu atâta precizie încât să
poată fi reactualizate cu atâta uşurinţă?
În abordarea
acestei propuneri suntem obligaţi să distingem actul cultural de cel religios. Proiectul
discutat propune punerea oraşului Piatra-Neamţ sub patronajul unei zeităţi,
practic necunoscute, despre care să presupune că a fost adorată pe meleagurile
acestea cu mult înainte de apariţia oraşului propriu-zis. Nu se cunoaşte numele
acestei zeităţi, nu se cunoaşte nici vreun detaliu referitor la forma în care
aceasta era adorată, punându-se deduce anumite lucruri din vestigiile păstrate
de-a lungul timpului şi, probabil, din compararea cu alte zeităţi ale epocii
din alte zone geografice ale lumii.
Oricât de mult
am încerca să considerăm acest proiect unul exclusiv cultural, denumirea de “zeiţă” şi dorinţa de a face “ritualuri” ne plasează
clar şi fără echivoc în spaţiul religios. Statuia unui zeu nu poate, chiar dacă
şi-ar propune, să fie doar o lucrare de artă, putând însă fi şi o lucrare de
artă, rămânând, în primul rând, un obiect de adorare religioasă. De altminteri,
iniţiatorul proiectului nu se sfieşte să răspundă, când este întrebat “De ce Oraşul Zeiţei?”, că “este un
titlu deloc întâmplător.
Neoliticul (sau epoca de piatră şlefuită) a fost perioada matriarhatului, adică
în acea perioadă se venera zeiţa mamă. Noi, la muzeul Cucuteni, avem «soborul
zeiţelor» format
din 21 de statuete feminine aşezate într-un cerc. Mi-aş dori să respectăm
această tradiţie, să facem în aşa fel încât întreg oraşul să stea sub semnul
zeiţei”[6]
(sublinierea noastră). Poate exista o dovadă mai clară
că se încearcă o recreare a unei atmosfere religioase din urmă cu 5000 de ani,
chiar dacă, de atunci, această zeiţă nu a mai fost prezentă
în viaţa populaţiei trăitoare pe meleagurile culturii Cucuteni, neexistând nici
măcar în panteonul dacic, deşi dacii aveau şi ei zeităţi feminine secundare ale
fertilităţii şi fecundităţii, cum ar fi zeiţa Bendis, despre care anumite
izvoare spun că ar fi fost o regină divinizată după moarte[7],
sau zeiţa Kotys, adorată în sudul Dunării de către tracii de acolo[8]?
După cum afirmă
şi iniţiatorii proiectului, zeiţa (chiar zeiţele) de la Cucuteni reprezintă
„epoca matriarhatului”[9],
despre care izvoarele istorice spun că s-a terminat în jurul anului 1900 î.Hr.,
când începe în istorie „epoca patriarhatului”, al cărei
exponent divin pe teritoriul dacic a fost zeitatea Zamolxes. Ce relevanţă poate
avea punerea oraşului Piatra-Neamţ sub protecţia unei astfel de zeiţe
preistorice, când societatea trăitoare acum în acest oraş se organizează după
cu totul alte valori politico-religioase decât cele de acum 5000 de ani? Iniţiatorii
proiectului nu ne spun de ce ar dori să respecte această tradiţie, şi nu pe cea
creştină, existentă acum în Piatra Neamţ, nici care este relevanţa ei. De
aceea, îndrăznim să speculăm că acea tradiţie neolitică se mulează pe o
tradiţie contemporană, străină arealului nostru, cea a mişcării
sincretist-panteiste New Age, care încearcă o readucere în actualitate a
cultului zeiţei-mamă şi a matriarhatului specific acestuia. Acest aspect îl
dezvoltăm în partea a doua a memoriului nostru.
Oraşul
Piatra-Neamţ este „Oraşul
Sfântului Ioan Botezătorul”, îşi
sărbătoreşte ziua pe data de 24 iunie, data Naşterii Sfântului Ioan
Botezătorul, îl are pe sfântul Ioan pe steagul oraşului. Patronajul Sfântului
Ioan asupra oraşului de la poalele Pietricicăi este în consens cu religia
majorităţii locuitorilor acestuia, care sunt creştini ortodocşi, are un trecut istoric
care poate merge până la momentul întemeierii Bisericii Sfântului Ioan în ceea
ce era atunci târguşorul Pietrei.
Totodată,
oraşul Piatra-Neamţ este reşedinţa judeţului cu cele mai multe şi mai renumite
mănăstiri din ţară, moştenind zestrea spirituală a unora dintre cei mai mari
sfinţi şi voievozi ai Moldovei şi ai ţării, începând cu Dreptcredinciosul
Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, prin care suntem legaţi de ctitoriile sale
din Piatra-Neamţ (M-rea Neamţ, Războieni şi Mănăstirea Bistriţa). Duhovnici
mari cu viaţă sfântă, precum Arhim. Cleopa, Arhim. Ioanichie Bălan, Arhim.
Arsenie Papacioc, Ierom. Vichentie Mălău ş.a., vieţuitori ai mănăstirilor
noastre, au lăsat urme adânci în conştiinţa creştină şi de neam a locuitorilor
oraşului Piatra-Neamţ şi comori nepieritoare ale Credinţei şi tradiţiilor
noastre strămoşeşti. Ei înşişi urmaşi ai marilor sfinţi Paisie Velicikovski,
Ioan Iacob de la Neamţ, Sfintei Teodora de la Sihla, Chiriac şi Iosif de la
Bisericani, Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, Chiriac de la Tazlău, oştenii
mărturisitori din biserica Mausoleu de la Războieni, reprezintă pentru noi o
concentrare de valori, dar şi răspunderi pe măsură. Toate aceste mănăstiri au
dus faima oraşului şi judeţului Neamţ pe întreaga planetă, au adus turişti şi
pelerini din toată lumea, istoria lor este scrisă pe orice prezentare turistică
a României, imaginile lor se găsesc pe toate cărţile poştale româneşti. În
rândul populaţiei româneşti, judeţul Neamţ este numit “inima Ortodoxiei româneşti”, iar acesta este un brand de mii de ori mai puternic
decât învierea unei zeităţi din neolitic şi amplasarea ei în centrul oraşului.
Considerăm încercarea de a da la o parte identitatea creştină a oraşului Piatra
Neamţ şi a judeţului Neamţ pentru a proiecta acest spaţiu într-o realitate
păgână preistorică un atac îndreptat chiar împotriva interesului turistic,
folosit ca justificare principală a acestui demers numit “Oraşul
Zeiţei”.
Cu
un astfel de trecut istoric, de edificii sfinte, precum şi străjuiţi de astfel
de înaintaşi, nu ne putem permite să facem ce vrem cu oraşul nostru şi orice ar
putea fi străin sau în contradicţie cu astfel de comori şi valori. În aceste
condiţii, “rebrenduirea” oraşului prin punerea sa
sub patronajul unei zeităţi păgâne este inacceptabilă şi chiar ilegală.
Motivele pentru
care cererea de punere a oraşului Piatra-Neamţ sub patronajul unei zeiţe
necunoscute (care ar putea fi o simplă înfăţişare statuară a unei personalităţi
din epocă sau, în cazul Horei de la Frumuşica, a mai multor personalităţi din
epocă, ar putea fi foarte bine un sfat al războinicelor matriarhale, un “parlament” avant
la lettre, un consiliu de război, nu neapărat vreo
zeitate) este ilegală sunt următoarele:
1. Din
expunerea proiectului Asociaţiei NeoKoolt rezultă că, pe lângă aspectul
cultural al promovării valorilor civilizaţiei cucuteniene, faţă de care nu avem
nicio obiecţie, cu condiţia ca acest lucru să fie lăsat în seama specialiştilor
Muzeului de Istorie, există un aspect clar religios de promovare a unei zeităţi
ca protectoare a oraşului Piatra Neamţ, de stabilire pe teritoriul oraşului a
unor festivaluri în care să se desfăşoare ritualuri “antice” cucuteniene, practic de vitalizare a unei forme de credinţă religioasă în această zeitate, “de respectare a unei tradiţii religioase”.
2. Zeiţa de
la Cucuteni nu are un cult pe teritoriul României. În conformitate cu Legea 489/2006, pot exista pe teritoriul României grupări
religioase, fără personalitate juridică, asociaţii religioase, cu personalitate
juridică şi culte religioase, recunoscute de către stat. Toate aceste forme de
manifestare a libertăţii religioase
trebuie să îndeplinească câteva condiţii: conform art. 18, asociaţiile
religioase care doresc să devină culte trebuie să facă dovada unei permanenţe
de 12 ani pe teritoriul României, a unei adeziuni a cel puţin 0,1% din populaţia României la acel cult şi o mărturisire de
credinţă şi un statut de organizare; nu există niciun cult oficial al zeiţei de
la Cucuteni recunoscut de statul român[10];
conform art. 41 asociaţiile religioase se înscriu la Registrul Asociaţiilor Religioase
din Judecătoria Piatra-Neamţ, trebuie să aibă 300 de membri, sediu, patrimoniu,
mărturisire de credinţă şi statutul asociaţiei, aviz de la Ministerul Culturii
şi Cultelor, dovadă privind denumirea de la Ministerul Justiţiei. Siteul
Secretariatului de Stat pentru Culte prezintă o listă a asociaţiilor religioase
din România[11], iar în
această listă nu există nicio asociaţie religioasă dedicată zeiţei de la
Cucuteni; art. 47 spune că asociaţiile existente, care doresc să devină
asociaţii religioase, trebuie să se radieze de la Registrul Asociaţiilor şi
Fundaţiilor şi să înceapă demersurile pentru înregistrarea la Registrul
Asociaţiilor Religioase; conform art. 6 1) gruparea religioasă este forma de
asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care adoptă,
împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. Chiar dacă ar exista la Piatra
Neamţ o grupare religioasă dedicată acestei zeităţi, ea nu are personalitate
juridică, nu poate încheia parteneriate cu autorităţile locale şi cu atât mai
puţin nu îşi poate impune credinţa religoasă în mod public prin recunoaşterea
acestei zeităţi ca patron spiritual al unei urbe cu o majoritate zdrobitor
ortodoxă.
3. Articolul
9 (3) din Legea 489/2006 spune că „autorităţile
cooperează cu cultele în domenii de interes comun şi sprijină activitatea
acestora”, iar alin. 5 spune: „autorităţile publice
centrale pot încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domenii de interes
comun”. În realitate, orice grupare religioasă din România aspiră să devină
asociaţie religioasă, pentru ca, ulterior, să fie recunoscută drept cult,
singura formă în care statul sprijină activitatea acelei credinţe religioase.
4. Art. 44 (2) din Legea 489/2006 prevede: „asociaţiilor
religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10 alin (2),
art. 15, 16 şi 28 din prezenta lege”, niciunul dintre aceste
articole nereferindu-se la parteneriate încheiate între aceste asociaţii
religioase şi autorităţile locale. Nicăieri în lege nu se menţionează
parteneriate între autorităţile publice şi grupări religioase, nici faptul că chestiuni
cu caracter strict religios, cum ar fi amplasarea unui obiect de cult (sau a
mai multora) în mijlocul unui oraş sau închinarea (rebrenduirea) acestui oraş unei
zeităţi şi aprobarea unor ritualuri publice (fie ele şi îmbrăcate în forma unor
manifestări culturale), pot fi promovate de asociaţii obişnuite (nereligioase)
sau de membrii Uniunii Artiştilor Plastici.
5. Art. 13 (1) stabileşte raporturile dintre cultele recunoscute de către
stat şi asociaţiile religioase şi grupările religioase de pe teritoriul
României, obligând la relaţii pe „baza înţelegerii şi respectului reciproc”. Această prevedere este încălcată în momentul în care primăria
municipală primeşte o solicitare de resuscitare a unei zeităţi preistorice,
care să devină patron spiritual al unei urbe locuite de o populaţie majoritar
creştină, cu un sfânt protector creştin deja aprobat în baza legii şi a
ponderii comunităţii care l-a propus.
Pe lângă aceste
aspecte legate de Legea Cultelor, merită menţionat un aspect moral: aşa cum
este prezentat proiectul „Piatra-Neamţ
– Oraşul Zeiţei”, asistăm la o
încercare de utilizare a unei părţi a moştenirii noastre spirituale împotriva
spiritualităţii noastre contemporane. Rezultatul nedorit al acestei încercări
ar putea fi crearea în rândul populaţiei creştine a unui sentiment de reticenţă
şi respingere faţă de valorile incontestabile ale culturii cucuteniene, iar
aceasta ar fi un deserviciu atât de mare adus culturii respective încât ar
putea fi catalogat ca un adevărat atentat la moştenirea culturală străveche a
românilor.
Nu
putem să nu identificăm o legătură între promovarea acestei zeiţe de la
Cucuteni şi manifestările dedicate Orei Pământului la care a participat
Asociaţia NeoKoolt[12],
mai ales că iniţiatorul proiectului “Piatra Neamţ – Oraşul Zeiţei” şi-a
manifestat ataşamentul faţă de zeiţa cucuteniană
şi faţă de “tradiţia
ei”, pe care doreşte să o respecte/reînvieze
şi să ne-o impună şi nouă. Ora Pământului
este un ritual anual de sorginte new-agistă, dedicat unei zeităţi păgâne
centrale în gândirea religiei New Age, zeiţa Mama-Pământ, serbată în luna
aprilie pe teritoriul întregii planete, ca urmare a Rezoluţiei 63/278 adoptate
de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, dedicate Zilei Internaţionale a
Pământului-Mamă. Această rezoluţie s-ar dori în realitate un fel de edict
religios prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat cultul zeiţei
Pământul-Mamă pe întreg teritoriul planetei, invitând, deoarece nu poate
obliga, toate statele membre, organizaţiile sistemului ONU, organizaţiile
internaţionale, regionale şi subregionale, societatea civilă, ONG-urile şi
toate persoanele relevante să respecte Ziua Internaţională cum se cuvine şi să
sporească sensibilitatea populaţiei faţă de ea[13].
Acest abuz este
motivat în expunerea de motive a rezoluţiei, care leagă această zi de
problemele ecologice ale planetei şi de nevoia de a spori interesul faţă de
ele. Însă atunci când decide folosirea expresiei „Pământul-Mamă”, Adunarea Generală a ONU „recunoaşte
că Pământul-Mamă este o expresie cu care este numită planeta Pământ într-o
serie de ţări şi regiuni”, fără a
reţine că această denumire este una exclusiv religioasă, fie că vorbim de
denumiri ale unor zeităţi preistorice, ca zeiţa de la Cucuteni, de zeităţi
antice, ca Tellus Mater sau Gaia, sau de Pământul-Mamă, zeitatea aflată în
centrul religiei New-Age.
Rezoluţia
ONU este o victorie personală a lui Evo Morales[14],
preşedintele Boliviei, care, speculând discursul religios New Age, atât de bine
primit pe toată planeta sub masca ecologiei, a propus Adunării Generale ONU[15]
o zi mondială în care să se sărbătorească zeitatea boliviană Pachamama,
Pământul-Mamă. Acestei zeităţi i se închină preşedintele, deşi pretinde că este
catolic, participând şi el, asemenea celor care doresc să organizeze
festivaluri de ritualuri “antice” cucuteniene, la “ritualuri ancestrale”
precreştine, fapt ce i-a determinat pe unii conducători spirituali indigeni din
ţările învecinate să-l considere „ghidul lor spiritual şi politic” şi să „roage
natura şi cosmosul să-l confirme ca lider continental”. Cu alte cuvinte,
printr-un joc inteligent, Morales a convins ONU să mondializeze cultul unei
zeităţi a ţării sale, sub masca ecologiei şi a grijii faţă de planetă. Efortul
lui Morales s-a întâlnit cu mentalitatea new-agistă a multora de la ONU şi
astfel, în şcolile din România copiii serbează zeiţa lui Evo Morales şi a
new-agiştilor.
În
art. 9 (1) al Legii 489/2006 se spune că „În România nu există religie
de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie
atee”, iar în alineatul (2), teza a doua, se spune: „statul, prin autorităţile
sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de
discriminări faţă de un cult”. Or, în
condiţiile în care transpune în practică invitaţia rezoluţiei ONU de a
sărbători Ziua Pământului-Mamă, numindu-o doar Ziua Pământului, pentru a nu
trezi suspiciuni, ignorând faptul că rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu
sunt obligatorii şi aplicabile juridic şi practic, statul român adoptă de fapt
religia New-Age şi cultul zeiţei-mamă ca religie oficială a statului,
propovăduindu-o prin intermediul activităţilor şcolare dedicate Zilei
Pământului şi prin acţiuni de genul stingerii luminii în instituţiile publice,
care au o valoare simbolică, deoarece îi reprezintă pe toţi cetăţenii unei ţări
sau ai unui oraş, cu prilejul ritualului Orei Pământului. Sărbătorirea Orei
Pământului încalcă prevederea constituţională care prevede că nimeni nu poate
fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credinţă religioasă contrare
convingerilor sale (art. 29 [1], teza a doua din Constituţia
României, reluată şi în Legea Cultelor, art. 1 [2]). Pentru
cei tentaţi să creadă că această activitate nu este diferită de ora de religie
în şcoli, de exemplu, precizăm că diferenţa este că ora de religie este o
obligaţie constituţională ce decurge din dreptul cultelor de a-şi instrui
propriii credincioşi în doctrinele religiei lor şi din obligaţia statului de a
face posibil acest lucru, pe când propagarea ritualurilor şi doctrinelor
new-agiste reprezintă o formă de manipulare sub pretextul ecologiei şi de
prozelitism în sprijinul unei religii panteist-animiste, nerecunoscute drept
cult pe teritoriul României. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul altor
manifestări publice ale cultelor recunoscute, cum ar fi pelerinajele, la care
participă doar cine doreşte, ele neimpunându-se în vreun fel tuturor
locuitorilor unui oraş, aşa cum se impune acest ritual în momentul în care se
sting luminile în zonele simbolice ale oraşelor.
Toate
consideraţiile de mai sus ne conduc spre ideea că cei ce au conceput proiectul
„Piatra-Neamţ – Oraşul Zeiţei” intenţionează, pe lângă promovarea culturii
Cucuteni, o aliniere la rezoluţia ONU de implementare a cultului zeiţei
Pământului-Mamă, dezgropând din preistoria acestor meleaguri o zeitate care să
fie compatibilă cu cea new-agistă.
De
altminteri, planul de ridicare de statui
ale unor zeităţi păgâne în oraşe creştine se desfăşoară în mai multe
zone ale ţării. Astfel, statuia unei zeităţi păgâne se va amplasa în
Bistriţa-Năsăud, iar la Râmnicu Vâlcea se doreşte ridicarea unei statui, înalte
de 15 metri, dedicate zeităţii egiptene Isis (ce legătură o fi având cu
Râmnicu-Vâlcea idoliţa egipteană?). Ca şi la Piatra-Neamţ, la Râmnicu Vâlcea
scuza pentru această încălcare a Legii 489/2006 este... arta, iar partenerul
este Uniunea Artiştilor Plastici[16].
La Bistriţa Năsăud, statuia de 2,3 m înălţime, numită „Zeiţa”, este prezentată
tot ca un obiect de artă contemporană, mai precis ca un obiect de patrimoniu
local şi se presupune că va fi „o atracţie culturală şi turistică”[17].
Nu
putem să nu remarcăm câteva similitudini, „coincidenţe”, care ne duc cu gândul
la faptul că cineva are în plan să păgânizeze spaţiul public românesc:
1. Arta contemporană este luată ca scuză
pentru revigorarea cultului unor zeităţi păgâne, fără ca acest cult să fie în
vreun fel recunoscut de statul român şi să aibă dreptul de a-şi amplasa idolii
în oraşele populate de creştini. Atât la Piatra-Neamţ, cât şi la Râmnicu
Vâlcea, Uniunea Artiştilor Plastici este partener direct, iar la Bistriţa s-a
implicat o asociaţie culturală dedicată autorului sculpturii.
2. Există o concomitenţă cu care aceste
proiecte se desfăşoară în zone diverse ale ţării, ceea ce duce cu gândul la un
plan bine pus la punct, de cine şi de ce nu ştim şi nu e treaba noastră să
răspundem.
3. În toate trei cazurile este vorba
despre „zeiţe”, ceea ce ne face să credem că toate sunt forme de legitimare a
zeiţei new-agiste Pământul-Mamă şi a Rezoluţiei ONU prin care această zeitate
este cinstită pe tot cuprinsul planetei.
Teologia
creştină învaţă că adorarea creaturii în locul Creatorului este o formă de
idolatrie, adică de amăgire cu ideea că te închini unei divinităţi, când de
fapt te închini materiei moarte şi neputincioase (şi, indirect, demonilor care
inspiră astfel de formă de închinare). Dacă locuitorii mileniului al V-lea
î.Hr. ar avea scuza că atât puteau ei să înţeleagă, cu puterile limitate ale
raţiunii lor, din lumea în care trăiau, noi, locuitorii mileniului al III-lea
d.Hr., care beneficiem de cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi a raportului
corect dintre El şi creaţia Sa, descoperită lumii prin Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, nu am avea nicio scuză dacă am da la o parte adevărul divin revelat
şi ne-am întoarce la adorarea unor idoli preistorici. Aceasta este credinţa
nezdruncinată a oricărui ortodox practicant din Piatra Neamţ şi de oriunde
altundeva, motiv pentru care nu putem rămâne indiferenţi faţă de astfel de
iniţiative.
Nicio
comunitate urbană sau rurală din Occident nu şi-ar putea abandona sau distruge
efigii, tradiţii şi valori de sute de ani, precum ne-am permis noi s-o facem de
25 de ani încoace sub presiunea modernismului, a îmbogăţirii rapide, a unui
agro-turism greşit înţeles. Orice realizare sau proiect care contravine
identităţii noastre de neam şi de Credinţă nu fac decât să forţeze limitele
fireşti ale unui cadru în care autenticul şi specificul local reprezintă totul.
În
astfel de situaţii, ca în toate celelalte de interes comun, instituţiile locale
şi judeţene au obligaţia să consulte cetăţenii, să angajeze specialişti pentru
a analiza profund orice intervenţie şi a se pronunţa în absolută cunoştinţă de
cauză. Aşa au procedat înaintaşii noştri cu tot ce avem şi am moştenit de la
ei.
A
declara oraşul Piatra-Neamţ „Oraşul Zeiţei” – presupune o întoarcere înapoi cu 7000
de ani, a ignora 2000 de ani de creştinism şi a sfida majoritatea
credincioşilor ortodocşi care sunt locuitorii acestui oraş.
Evenimentul
nu poate îmbrăca decât caracterul unui obiectiv cultural-istoric, dar şi acesta
cu amploarea şi verificarea cuvenite. Precedentul în materie din Piatra-Neamţ, alături
de proiectele care vizează oraşele Râmnicu Vâlcea şi Năsăud, dau de înţeles că arta
şi cultura contemporană au devenit mai sensibile la tradiţiile preistorice şi
la reînvierea lor, tocmai astăzi, când umanitatea traversează una dintre cele
mai grele crize spirituale şi economice din istoria sa. Oare oamenii de cultură
şi de artă, precum şi autorităţile locale au pierdut simţul realităţii? Oare
astfel de proiecte să fie tocmai soluţia pentru a depăşi o astfel de criză?
Noi, localnicii, ne recunoaştem mai întâi de toate
pe temelia Creştinismului ortodox, moştenit de peste 2000 de ani. De aceea,
investiţiile, iniţiativele sau proiectele, de orice natură sau interes, trebuie
să aibă în vedere acest fundament etnic şi religios care ne reprezintă ca neam
şi spiritualitate. Considerăm că oferta turistică nu trebuie să lezeze sau să
modifice structura arhitecturală şi mediul ambient al oraşului nostru, potrivit
unor criterii valorice de moment ori în funcţie de opiniile sau intervenţiile
celor care trec prin mandate de conducere administrativă a oraşului.
Având în vedere toate cele semnalate mai sus, noi,
Asociaţia Culturală “Valea Muntelui” din Bicaz, alături de celelalte asociaţii cosemnatare, solicităm autorităţilor
municipale respingerea proiectului de amplasare a statuii zeiţei de la Cucuteni (sau a altor zeităţi de orice
fel) în centrul oraşului sau în orice parte a acestuia sau a judeţului Neamţ, interzicerea urgentă a campaniei
denigratoare la adresa creştinilor ortodocşi din Piatra-Neamţ şi a materialelor
promoţionale ale campaniei “Goddess City”, expuse deja în diferite locuri din oraş, şi promovarea valorilor
autentice creştine ale poporului român,
în caz contrar rezervându-ne dreptul de a ne adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor noastre religioase. Municipiul Piatra Neamţ este capitala judeţului
nostru şi ne reprezintă pe toţi nemţenii, iar prin faptul că este “inima
Ortodoxiei româneşti” este o problemă care îi priveşte pe românii din diverse zone
geografice, după cum se poate vedea şi din lista cosemnatarilor acestei
scrisori.
14.10.2015 Asociaţia Culturală „Valea Muntelui” din Bicaz
Cosemnatari:
- Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie Neamţ
- Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
- Asociaţia Medicală Concordia 2006
- Asociaţia Bucovina Profundă Suceava
- Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni Suceava
- Fundaţia Pro Filiis Piteşti
- Asociaţia Pro Vita Sfântul Brâncoveanu Piteşti Stimate Domnule Primar,Subsemnatul, Mihai-Silviu Chirilă, vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale Valea Muntelui din Bicaz, vă aduc la cunoştinţă că în data de 14.10.2015 v-am supus atenţiei un memoriu-petiţie, scris în numele asociaţiei şi semnat şi alte câteva asociaţii, prin care ne manifestam protestul faţă de proiectul “Piatra Neamţ – Oraşul Zeiţei”, cerându-vă să nu aprobaţi acest proiect şi să nu permiteţi amplasarea unei statui a unei zeităţi preistorice pe teritoriul Municipiului pe care îl conduceţi.Întrucât până în acest moment nu am primit niciun răspuns la petiţia noastră, vă solicităm un răspuns, în baza art. 8, alin (1) al OUG 27/2002, care prevede: “Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă”.Art. 8, alin. (2) prevede că termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiţiei la autoritatea sau instituţia competentă. În cazul nostru, termenul curge începând din data de 16.10.2015, când instituţia dumneavoastră ne-a confirmat primirea petiţiei, după cum puteţi vedea şi din copia xerox ataşată a confirmării poştei.Articolul 15, litera a) a OUG 27/2002, prevede că “constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau după caz conform legislaţiei muncii nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor, prevăzute în prezenta ordonanţă”.De asemenea, potrivit art. 1, alin 1) din Legea 554/2004, “orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.Aşteptăm răspunsul dumneavoastră la adresa comunicată în petiţia noastră.Cu stimă,9.12.2015 Mihai-Silviu ChirilăVicepreşedinte Asociaţia CulturalăValea Muntelui Bicaz
