Jandarmeria Română mi-a transmis un răspuns la o sesizare a mea, în care imi spune că ce s-a întamplat în România în noiembrie 2015 a fost o... "acţiune comemorativă".
Dacă este aşa, este singura acţiune comemorativă din istoria planetei care a dus la răsturnarea unui guvern şi înlocuirea sa cu altul.
Iată documentele:
Stimate
Domnule Inspector General,
Subsemnatul, Mihai-Silviu Chirilă, fiul lui
Gheorghe şi al Mariei, posesor al cărţii de identitate seria..., nr... ,
identificat cu CNP... , domiciliat în strada...,
localitatea..., Comuna Taşca, judeţul Neamţ, mă adresez
dumneavoastră cu speranţa că îmi veţi oferi răspunsuri la câteva întrebări legate
de evenimentele recente din ţara noastră.
Am asistat, ca şi restul populaţiei României,
prin intermediului transmisiilor televiziunilor şi al relatărilor media, la
manifestările de stradă desfăşurate, în capitală şi în alte oraşe din ţară, în
perioada 3-9 noiembrie 2015, numite deja pompos în media online “Revoluţia Colectiv”, “Revoluţia CTRL ALT DEL”[1]. În cadrul acestora, joi,
5 noiembrie 2015, orele 18.00, a fost
organizată o zi de protest special, îndreptată împotriva Patriarhului
României, care, potrivit statutului Bisericii Ortodoxe Române, art. 26,
literele c), d) şi e), este reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române în dialogul
acestui cult cu societatea, cu celelalte culte, cu autorităţile statului şi cu
alte organizaţii de orice fel, care funcţionează legal. Protestul a îmbrăcat
caracterul unei incitări la ură faţă de
Biserica Ortodoxă Română şi faţă de conducătorii săi spirituali, fiind
perceput ca atare atât de către conducerea Bisericii Ortodoxe, cât mai ales de
către noi, credincioşii obişnuiţi ai acestui cult, care am privit stupefiaţi la
televizor scandări de genul: “Jos Patriarhul Daniel!”, “Jos Patriarhia!”, “Vrem
spitale, nu catedrale”, “Afară cu hoţii din biserici” etc.[2].
Într-un interviu dat presei în acele zile, Patriarhul României a vorbit despre
o “ostilitate comandată împotriva Bisericii” şi despre
atitudinea conciliantă a Bisericii : “Când Biserica nu e dorită în spaţiul public,
ba chiar i se arată ostilitate şi ură,
noi ne retragem în spaţiul liturgic, ca în timpul prigoanelor vechi... De la început au avut lozinci potrivnice
Bisericii şi atunci nu dorim să-i deranjăm mai mult cu prezenţa preoţilor. Foarte greu de înţeles că s-a ajuns ca o mare parte din ea e comandată, această ostilitate”[3]
(subl. noastre).
Constituţia României
stabileşte, în articolul 30, alineatele (6) şi (7), limite ale libertăţii de
exprimare, interzicând prejudicierea
demnităţii şi onoarei unei persoane: “libertatea de exprimare nu poate
prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine” (alin. 6) şi incitarea la ură religioasă: “sunt
interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă…” (alin. 7) (subl. noastre).
Articolul 9, litera a) al Legii 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicarea 2 din Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 186 din 14.03.2014, prevede că “sunt interzise adunările
publice prin care se urmăreşte [...]
îndemnul la ură naţională şi religioasă...” (subl. noastră).
Legea 489/2006, a
Cultelor, art. 13, alineatul (2): “În România sunt
interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire
religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.
Art. 369 din Noul Cod
Penal pedepseşte incitarea la ură şi discriminare: “Incitarea publicului,
prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de
persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”.
Art. 19 din Legea 48/2002, “Constituie
contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa
legii penale [...] acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori
crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau
ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei
comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate,
etnie, religie...”.
Din aceste
considerente, respectuos vă solicit, în conformitate cu
art. 6, alin. (1) al Legii 544/2001,
referitoare la accesul persoanelor la informaţiile de
interes public, care stipulează că “Orice
persoană are dreptul să ceară şi să obţină de la
autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţii
de interes public”, coroborat cu
art. 6, alin. (2), al aceleiaşi legi: “Autorităţile şi
instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora,
informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal”, răspuns la următoarele întrebări:
- Ce
măsuri de prevenţie a luat Jandarmeria Română pentru ca aceste incitări la ură
religioasă să nu se producă, în condiţiile în care organizarea protestului şi
tematica sa au fost anunţate cu zile înainte, şi în presa scrisă, şi pe
siteurile de socializare[4],
iar desfăşurarea unei asemenea adunări publice, cu scopul declarat anterior de
a incita la ură religioasă, este interzisă de legea adunărilor publice?
- A
existat o luare de poziţie publică a Jandarmeriei Române, prin care aceasta să-i
informeze pe cetăţeni că participarea la o adunare publică precum cea din 5
noiembrie, cu scopul declarat de a insulta şi defăima membrii unui cult
religios, contravine legii şi poate avea repercusiuni legale?
- Cine a
autorizat aceste adunări publice? Art. 1 al Legii 60/1991 spune că aceste
adunări publice “se pot organiza
numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege”; art. 7 al aceleiaşi legi spune că: “Organizatorii
adunărilor publice vor depune declaraţie scrisă la primărie, cu cel puţin 3
zile înainte de data desfăşurării acestora, în care trebuie să menţioneze
denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii şi durata acţiunii...” (subl. noastră); art. 9,
citat anterior, interzice incitarea la ură cu ocazia acestor adunări publice. De vreme ce adunarea publică de joi, 5
noiembrie, a avut ca scop, declarat public, incitarea la ură religioasă, nu se
impunea ca Primăria Municipiului Bucureşti şi primăriile celorlalte oraşe în
care s-a desfăşurat să o interzică? I s-a comunicat Jandarmeriei Române o
decizie în acest sens?
- În cazul în care toate aceste adunări
publice nu au fost autorizate de nimeni, dat fiind că scopul lor nu se
regăseşte în articolul 3 al Legii 90/1991
(r2), care le-ar fi permis desfăşurarea fără aprobare, ci a fost “pedepsirea celor răspunzători pentru
tragedia de vineri”, a luat Jandarmeria Română măsuri de tragere la răspundere a celor care
le-au organizat?
Motivez interesul meu pentru această chestiune
prin faptul că, în calitate de cetăţean, mi-aş dori ca astfel de fapte să nu se
mai repete, mai ales în condiţiile în care pe Facebook se organizează deja un
nou protest care să se desfăşoare pe 1 decembrie[5], de Ziua Naţională a
României. Ce garanţii ne oferă
Jandarmeria Română că Biserica Ortodoxă nu va fi supusă unor astfel de manifestări
ale urii şi cu această ocazie solemnă pentru toţi cetăţenii români? Incitările
la ură împotriva Bisericii Ortodoxe abundă de ani de zile în spaţiul public
media, mai ales cel online, fără ca nicio autoritate să-i tragă pe instigatori
la răspundere. De data aceasta însă acest val de ură a coborât în stradă, lucru
inacceptabil.
Menţionez că îmi rezerv dreptul de a publica
acest memoriu şi răspunsul dumneavoastră pe blogul personal, în presa online
sau în mass-media interesate de temă.
Vă mulţumesc.
Cu stimă,
Mihai-Silviu
Chirilă
Domnului
Inspector General al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu