PROGRAMUL POLITIC AL
FORUMULUI ALTERNATIVA CREŞTINĂ
Dumnezeu
Patria
Familia
"Biserica este un drept sacru al poporului, ca însuşi
dreptul la credinţă şi la viaţă: este dreptul lui la viaţă spirituală. Ar fi
deci o crimă naţională a ignora sau a contrazice cerinţele religioase ale poporului
şi este exclus a putea rupe viaţa lui religioasă de restul vieţii lui; este
exclus a-l deposeda de Biserică. Conducătorii poporului pot să facă, în particular,
abstracţie pentru ei înşişi de o credinţă religioasă, dar de a poporului însă
niciodată. Ei sunt liberi, ca indivizi, să nu creadă; poporul crede. Şi pentru
că nu poporul există pentru conducători, ci conducătorii pentru popor, oricare
le-ar fi convingerile personale, este o imprescriptibilă datorie de conducători
ai poporului a respecta şi a ajuta să se menţină acea măreaţă şi irezistibilă convingere
şi tradiţie colectivă care se numeşte legea strămoşească, în care poporul s-a
născut şi a crescut. Credinţa poporului nu este credinţa unui om, liber să o
aibă sau nu; este credinţa milenară a unui neam care o are, care nu poate să nu
o aibă, care trăieşte cu ea şi moare cu ea” (pr. prof. Teodor M. Popescu,
Misiunea creştină a statului, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2005, p. 27 )
Pe măsură ce înaintăm în “democraţia
originală”, combinată cu “originalitatea” birocratică a puterii coloniale de la
Bruxelles, ne dăm seama că situaţia României este fără ieşire, iar ţara are
nevoie de o nouă soluţie politică, sau mai corect spus are nevoie în sfârşit de o soluţie politică reală, care să ofere cetăţenilor români garanţia
că au un viitor pe aceste plaiuri.
Se ştie că pentru “clasa
politică” românească doctrinele nu valorează mai nimic,
fiind în general vorbe vânturate pentru auzul celor ce stau să le analizeze
(sau voteze). Din acest motiv, a teoretiza doctrina unui partid de dreapta real
comportă riscul de a te confrunta cu o indiferenţă strivitoare, cultivată atent
în timp. Totuşi, un partid creştin-democrat (l-am numit Forumul Alternativa Creştină) este absolut necesar
pentru a capta acel şuvoi de calitate umană existent în adâncurile societăţii
româneşti, care acum se zbate să supravieţuiască într-un mediu mai mult decât
ostil.
De ce un partid creştin?
Pentru
motivul extrem de simplu că, în conformitate cu ultimul recensământ, din 2011, în
România există peste 85% creştini ortodocşi declaraţi (mulţi dintre ei şi
practicanţi) şi probabil încă cel puţin 5% creştini de alte confesiuni şi chiar
de altă limbă. Acesta este unul dintre cele mai ridicate procente de aderenţă
religioasă din Europa şi din lume, ceea ce implică necesitatea ca României să i
se recunoască o situaţie specială în Uniunea Europeană (aşa cum i s-a
recunoscut Poloniei, de exemplu, la capătul unor negocieri la sânge, aşa cum a
impus Ungaria, aşa cum a impus Anglia), în sensul că mentalitatea populaţiei
româneşti este diferită de cea ateist-materialistă a europenilor, pentru care
morala creştină e o amintire îndepărtată. Legislaţia şi valorile europene,
croite aproape exclusiv pe principii iluministe necreştine şi uneori chiar
anticreştine, nu pot fi aplicate în România fără a ţine seama de faptul că sunt
făcute de către şi pentru o populaţie secularizată şi hedonistă, dar se aplică
unui popor profund religios, încă ancorat în valorile creştine. Creştinii
români au dreptul la o reprezentare politică, atât în viaţa politică internă,
cât şi la nivel european, din partea unui partid care să consune doctrinar cu
aspiraţiile lor spirituale şi să le asigure cadrul social şi politic al
dezvoltării ca naţie. Fără astfel de reprezentare, în interior va exista mereu
un hiatus între clasa politică şi dogmele ei
politice şi popor, iar la nivel european valorile europene impuse fără
discernământ vor distruge complet spiritualitatea şi identitatea româneşti,
lucru care se vede deja. Până când între UE şi poporul român nu se va interpune
un partid creştin care să ştie să armonizeze cele două părţi, UE va fi
considerată de către marea parte a populaţiei încă un ocupant într-un lung şir
de ocupanţi de-a lungul istoriei. Partidul creştin-democrat trebuie să aibă
forţa de a face ceea ce trebuia să facă partidele în secolul al XIX-lea, când “occidentalizarea”
României s-a produs brutal, fără
nici o considerare faţă de sufletul românesc, faţă de apartenenţa poporului la
lumea ortodoxă, faţă de specificităţile acestui neam. Atunci s-au tradus în
română legile iluministe franceze şi s-au pus în spinarea poporului român, iar
rezultatul se poate citi în opera lui Maiorescu, care deplânge ca nimeni altul
forma fără fond, sau în cea a lui Ion Luca Caragiale, care nu vorbeşte decât
despre eşecul total al modernizării României, pus de către liderii de opinie de
atunci şi de acum pe seama pretinsei “prostii şi înapoieri a poporului”,
însă datorat în realitate prostiei
crase a politicienilor şi liderilor de opinie, care au crezut că două-trei
sloganuri mincinoase de la Paris pot rade milenii de istorie şi civilizaţie.
Partidul
creştin-democrat care urmează a se înfiinţa este o necesitate şi pentru că la
ora actuală nici unul dintre partidele politice româneşti existente nu îi
reprezintă deplin pe români, chiar dacă s-au făcut vehiculele votului popular
din 1989 încoace, dezamăgindu-i şi „revrăjindu-i” sistematic (nici un partid din România nu a avut
două mandate consecutive, ceea ce spune de la sine totul despre cât sunt de
iubite şi de reprezentative în rândul poporului).
Incompatibilitate
axiologică
Socialismul
este în general incompatibil cu spiritul creştin, deoarece copiază ideea
filantropiei creştine, dispreţuind însă Dumnezeul Care este izvorul acesteia.
Faptul că încă are o bază puternică în România se datorează sărăciei cumplite
în care se zbate mare parte a populaţiei, comparabilă cu cea din republicile
sud-americane. Pe acest fundal, defuncta Republică Socialistă România este reevaluată în mod eronat ca un adevărat
paradis. Socialiştii români, pe care îi prinde evlavia creştină în campania
electorală, sau cei ce intonează emfatic „Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!” cu
pahare de şampanie în mână reprezintă o formă endemică de „inculturaţie”
politică a unor idei străine mentalului colectiv al poporului de care aparţin.
În perioada interbelică socialismul era un curent minor în societatea
românească, iar partidele luptau toate contra socialismului radical pe care îl
reprezenta bolşevismul sovietic.
Poziţionare
pe eşicherul politic actual
Există
câteva partide deja şi se creează în mod frenetic altele care se declară “populare”,
deşi sunt conduse de cei mai impopulari şi detestaţi lideri politici
postrevoluţionari; unele şi-au afişat denumirea CD (creştin-democrat), însă nu
întrunesc sufragiile cetăţenilor din pricina moştenirii unor guvernări
anterioare catastrofale sau a unor lupte intestine care le macină. Aşa-zisul
slogan al “coalizării dreptei”
nu se pune în practică decât în jurul unui partid creştin autentic, nu în jurul
unor formaţiuni compromise politic fie de guvernări monstruoase, fie de
persoane odioase care se reînveşmântează acum politic, trecând drept mari
susţinători ai politicilor de dreapta.
Un partid creştin-democrat real poate oferi
un cadru de exprimare a identităţii spirituale şi naţionale românilor, fără ca
aceştia să fie catalogaţi ca “naţionalişti”. Este evident
că un partid naţionalist nu are nici un viitor în România şi în Europa “democratice”;
electorii români au fost deja „vaccinaţi” împotriva naţionalismului şi sunt
reticenţi în a îmbrăţişa această idee. În plus, un partid ancorat în
universalitatea valorilor creştine are o deschidere mai amplă decât unul care
se sprijină doar pe ideea naţional(ist)ă.
De ce Forumul Alternativa Creştină?
Pentru că, în
primul rând, el trebuie să reflecte participarea cât mai largă a cetăţenilor la
hotărârea destinului patriei lor. Din acest motiv, partidul trebuie să se
deschidă oricui doreşte să participe la viaţa politică autentică, nu la
cârdăşia infracţională cu cei ce folosesc statul în interes privat. În Roma
antică, forumul era locul din oraş,
de obicei piaţa publică, unde cetăţenii se adunau şi rezolvau probleme juridice
sau economice, unde erau cele mai multe instituţii ale statului, şi oamenii
puteau discuta liber despre probleme de interes comun. Forumul era echivalentul
roman al agorei greceşti, simbolul
prin excelenţă al democraţiei ateniene, locul unde cetăţenii Greciei antice aveau datoria să participe la luarea
deciziilor care influenţau viaţa de zi cu zi a cetăţii şi fiecare avea un
cuvânt de spus, şi îl putea spune, dacă dorea. Chiar dacă democraţia din zilele
noastre este una reprezentativă, spre deosebire de cea participativă din Grecia
şi Roma antice, deschiderea unui partid către populaţia votantă face ca această
reprezentativitate să fie cât mai legitimă prin participarea cât mai multor
cetăţeni la procesul de consultare şi decizie politică.
Acest partid
se doreşte o alternativă creştină, o
viziune creştină despre modul cum trebuie să se facă politica reală a acestei
naţiuni, despre modul în care trebuie să se răspundă la aspiraţiile acestui
popor. Este alternativa creştină, deschisă, onestă şi cinstită, la modul de a
se face politică în România, putem spune fără a greşi, de la întemeierea
statului modern încoace. FAC nu este un partid cu soluţii ex machina, cu viziuni cosmice, epocale, ci o grupare cetăţenească
hotărâtă să ia nişte măsuri, dacă va fi ajunge la putere, care în alte ţări
civilizate sunt considerate aproape banale.
Poate exista un partid creştin şi democratic în
acelaşi timp?
Forumul Alternativa Creştină
trebuie să fie în primul rând creştin,
să se inspire din valorile morale şi politice creştine, izvorâte din
comandamentul iubirii faţă de aproapele:
- libertate
şi demnitate a persoanei umane;
- nediscriminare
religioasă, socială, politică, de rasă sau de sex;
- libertate
de conştiinţă şi de expresie;
- acordare
a unor şanse egale;
- solidaritate
socială cu cei defavorizaţi;
- participare
reală a cetăţeanului la viaţa cetăţii;
- punere
a statului în slujba cetăţeanului;
- ataşament
faţă de valorile religioase şi naţionale,
dar şi din valorile culturale, morale, juridice şi
politice seculare care nu sunt în flagrantă contradicţie cu cele creştine.
Trebuie să fie democratic, în sensul că:
- respectă
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti înscrise în Constituţie şi legile ţării;
- respectă
toate angajamentele internaţionale ale României, negociate în mod onest şi fără prejudicierea intereselor majore ale
acesteia;
- militează
pentru o societate inclusivă, o
adevărată casă a tuturor românilor, cu acceptarea diversităţii de opinii şi
valori şi a regulii democratice care stipulează că majoritatea conduce, respectând şi protejând drepturile minorităţii,
fără a se lăsa dominată de aceasta din urmă şi fără a prejudicia majoritatea
pentru a da satisfacţie majorităţii.
Jocul după regulile
democratice este obligatoriu în societatea contemporană, şi FAC trebuie şi poate juca cinstit, fără a
trişa sau a face non-combat. Poate să nu fie ancorat în dogme politice şi
ideologice sterile, dar trebuie să fie neapărat subordonat unui singur crez: slujirea cu orice preţ a patriei şi a
cetăţenilor ei. Singurele valori cărora acest partid trebuie să se dedice
întrutotul sunt cele cuprinse în sloganul său: Dumnezeu-Patria-Familia, coloana infinită cu rădăcinile adânc
înfipte în pământ şi cu vârful atingând cerurile, scara care duce de la pământ
la cer, cele trei valori fundamentale inspirate din doctrina creştină, pe care acest
partid trebuie să le redescopere în sufletul şi mintea românilor.
Ce poate aduce nou un partid creştin-democrat?
În primul rând, legitimitatea politică în societatea
românească: în sfârşit, cei mai mulţi dintre cetăţenii români pot avea un
partid care să îi reprezinte cu adevărat, să fie creat din rândurile lor, cu
aceeaşi spiritualitate ca a lor şi cu imperativul categoric de a-i sluji cu
adevărat.
În al doilea rând, o nouă viziune despre statul român. Până
în acest moment, statul român seamănă cu unul de ocupaţie, cu o mentalitate de
vechil, cu o doctrină politică împrumutată şi străină acestui popor, cu
atitudine colonială pusă în slujba intereselor străine. Cetăţenii consideră
multe legi şi proceduri ale statului aberante. Explicaţia paradoxală “este
imoral, dar nu este ilegal”, pe care o auzim în România peste tot, este definitorie pentru diferenţa de
mentalitate dintre etosul românesc, profund creştin, şi unele principii
juridice inspirate din revoluţia franceză şi din alte revoluţii de acest fel.
Românii au nevoie de un stat aşezat şi
capabil de continuitate, înrădăcinat în valorile româneşti creştine multiseculare,
croit pe sufletul şi mintea lor, capabil
să elaboreze şi să implementeze un proiect naţional care să îi reprezinte pe
toţi cetăţenii săi şi să fie armonizat cu parcursul firesc al acestei
naţiuni în istorie, nu de un stat aflat într-o stare de perpetuă revoluţie
(vezi mitul nesfârşit al „reformei statului”, corelat cu exploatarea
propagandistică a promisiunii niciodată onorate a lichidării justiţiare a
corupţiei).
Forumul Alternativa Creştină
trebuie să ajusteze profund paradigma
statală românească, transformând statul într-un slujitor al poporului pe
care îl reprezintă (partidul agreează şi va milita pentru impunerea în
Constituţie a doctrinei potrivit căreia puterea
este a poporului, iar cele trei puteri în stat sunt de fapt trei
forme de manifestare a puterii poporului, nu sunt nişte daturi abstracte cărora
poporul trebuie să se supună în mod inexorabil, aşa cum le-a postulat revoluţia
franceză), într-o structură capabilă
să trăiască din resurse proprii şi
să creeze astfel o atmosferă de prosperitate şi de securitate pentru toţi
cetăţenii, aşa cum cere foarte clar art. 47 (1) din Constituţia României, o
prevedere constituţională complet ignorată până acum de toate guvernele de după
1989. Un stat care îşi abandonează cetăţenii ca slugi în cele patru vânturi nu
are o raţiune de a exista. Un stat care percepe impozite de dragul principiului
în sine al impozitării, pentru că aşa e “în toate ţările civilizate”, dar nu e
în stare să asfalteze un drum comunal, este o formă de demenţă colectivă care
trebuie vindecată numaidecât. Toate aceste ajustări ale statului trebuie
realizate natural, fără reforme radicale, prin:
-
simplificarea
la maximum a legislaţiei şi a metodologiei aplicării ei
-
direcţionarea întregii legislaţii în
slujba omului onest şi de bună-credinţă;
-
curăţirea
aparatului de stat de incompetenţi şi de interese subterane;
-
subordonarea
intereselor particulare sau de grup interesului
naţional al tuturor cetăţenilor români;
- promovarea
unui corp funcţionăresc capabil, profesionist, onest, bine remunerat şi
asigurarea continuităţii carierei acestuia.
Priorităţile guvernului FAC
Atunci când Forumul
Alternativa Creştină va ajunge la guvernare, va trebui să
rezolve, în primele zile, trei probleme urgente, care puteau fi rezolvate din
primele zile ale lui 1990:
- culegerea
de pe străzile oraşelor a bătrânilor şi tinerilor fără adăpost şi a
cerşetorilor reali şi încadrarea lor în unităţi de primire civilizate, unde să
li se ofere posibilitatea unei vieţi demne şi a unei reinserţii sociale,
corelat cu gestionarea juridică a problemei cerşetorilor de meserie, care
trebuie recuperaţi pe cale judecătorească pentru societate, după ce vor dovedi
că sunt pregătiţi pentru reinserţie;
- culegerea
tuturor câinilor vagabonzi de pe străzile României şi internarea lor, pe o
perioadă de 60 de zile, în padocuri, urmând ca în perioada de două luni
organizaţiile iubitorilor de animale să se organizeze şi să finanţeze acele
padocuri în continuare, dacă îşi doresc să protejeze animalele din ele. Statul
nu are obligaţia să crească animale fără adăpost din fonduri proprii mai mult
de acest termen.
- finanţarea
cazurilor disperate de cetăţeni români care au nevoie de operaţii costisitoare
şi aşteaptă o soluţie miraculoasă care să le salveze viaţa.
Aceste măsuri urgente se pot
realiza din fondurile speciale aflate la
dispoziţia primului-ministru, care trebuie puse în slujba unor astfel de
cazuri. 1. Respectul arătat bătrânilor, 2. implicarea în problema tinerilor
fără adăpost, 3. eradicarea cerşetoriei ca formă de escrocare, 4. curăţirea
oraşelor de câini vagabonzi şi 5.
oferirea unui acces rapid la tratament medical cazurilor celor mai disperate ce
nu îşi permit operaţii costisitoare reprezintă
primele semne ale civilizaţiei pe care tot românul o visează, dar pentru care
nimeni nu a mişcat un deget în două decenii.
Familia
În procesul de aşezare a
societăţii româneşti pe principii sănătoase un factor de maximă importanţă este
familia, care, în anii acordării
libertăţii fără
responsabilitate, a fost spulberată pur şi simplu. Guvernul FAC are obligaţia de a depune toate
diligenţele pentru ca familia română să fie puternică şi clădită pe nişte principii
care să îmbine tradiţiile acestui popor cu valorile moderne. Iată câteva măsuri
necesare:
FAC recunoaşte definiţia creştină a familiei, ca fiind exclusiv
uniunea liber consfinţită dintre un bărbat şi o femeie, şi va milita pentru o
armonizare între descrierea juridică a rolului familiei şi cea dată de Biserica
Ortodoxă, în cazul creştinilor ortodocşi (sau cea a comunităţilor religioase a
cetăţenilor neortodocşi care decid să se căsătorească). FAC nu va recunoaşte echivalarea
cu familia a niciunei forme alternative de convieţuire între două persoane;
- revalorizarea calităţii de mamă şi soţie prin salarizarea
femeilor casnice cu salarii corespunzătoare unor asistenţi sociali, pentru a
crea din “femeia de la cratiţă”, din “soţie şi mamă” o carieră atractivă pentru
femeile care vor să se dedice exclusiv familiilor lor, fără a le îngusta
perspectiva celor ce doresc să facă o carieră în alt domeniu de activitate. Această
măsură: a) va reda demnitatea multor femei, dispreţuite actualmente pentru că “nu
muncesc nimic” acasă; b) va da o siguranţă financiară familiei, ajutând la
rezolvarea problemei migraţiei economice în Occident; c) va reda demnitatea
angajatului român, care nu va mai face compromisuri pentru a-şi păstra locul de
muncă, ştiind că are o sursă de finanţare care să îi asigure tranziţia către un
alt loc de muncă; d) va elimina motivaţia avortului provocat de imposibilitatea
asigurării unor condiţii decente de creştere a copiilor; e) va elimina
motivaţia practicării prostituţiei; f) va face din femeia casnică un salariat, adică un contribuabil la bugetul
statului, ceea ce va amortiza pe termen lung costurile acestei măsuri; g) va da
posibilitatea femeii casnice de a se implica profund în educarea copiilor săi,
mai ales prin sistemul homeschooling,
în care mama, sprijinită de stat, va putea, dacă va dori, să devină educatorul
propriilor copii; h) va readuce familia în parametrii ei normali, eliminând
cumplita frustrare a familiilor sărace. Va fi considerată femeie casnică femeia căsătorită şi care are în
grijă cel puţin un copil rezultat din căsătorie, femeia proaspăt căsătorită,
care doreşte să se dedice familiei (sub rezerva că în aceste cazuri plata
încetează după o perioadă de trei ani, dacă femeia respectivă nu devine mamă
din alte motive decât cele medicale), şi
femeia căsătorită care poate demonstra că nu are copii din
motive medicale; nu vor fi considerate femei casnice retribuibile
persoanele care trăiesc în concubinaj, din aceleaşi motive juridice din care nu
se bucură nici de celelalte drepturi ale unei familii. Faptul că statul va fi
pentru aceste femei un angajator, cu dreptul de a impune anumite condiţii
angajaţilor săi, elimină din start eventualele probleme de inechitate faţă de
femeile care lucrează acasă şi au copii, dar nu sunt căsătorite. Sursele de finanţare vor fi identificate în prima etapă a
implementării proiectului la bugetul statului fie prin comasarea unor taxe
profund inutile la ora actuală, fie printr-o contribuţie a salariaţilor din celelalte domenii, care să
conteze la calcularea pensiei, urmând ca în perioada următoare acest efort
financiar să fie reglat în aşa fel încât să nu mai apese pe umerii
contribuabililor. În momentul în care statul va trăi şi din alte resurse decât impozitele populaţiei, va putea să-l
suporte din propriile resurse. Statul comunist avea în 1989 15 milioane de
angajaţi şi nu se plângea de faptul că nu le poate plăti salarii.
- cultivarea
unei viziuni sănătoase despre căsătorie, care nu trebuie percepută ca o
formalitate, ci ca o decizie foarte serioasă în viaţă, luată cu deplină
maturitate şi desfăcută numai din motive
stringente, ce nu mai permit convieţuirea soţilor;
- găsirea unei formule optime pentru comasarea
căsătoriei civile cu cea religioasă (eventual, cu învestirea şi
pregătirea juridică şi retribuirea corespunzătoare din partea statului ca
ofiţeri ai stării civile a oficianţilor cultelor religioase), în aşa fel încât să
dispară dihotomia dintre căsătoria civilă şi cea religioasă, lăsându-le doar
celor ce doresc neapărat posibilitatea de a se căsători exclusiv civil; acest
lucru este perfect fezabil, dat fiind că peste 98 la suta dintre persoanele din
România au declarat la ultimul recensământ apartenenţa la o credinţă
religioasă; motivul acestei măsuri este eliminarea concepţiei că matrimoniul este o simplă formalitate, o "bucată de hârtie" semnată la primărie.
- igienizarea
vieţii morale familiale printr-o legislaţie care să îl/o pună pe soţul/soţia adulter/ă sau violent/ă,
demonstrat/ă şi condamnat/ă
definitiv ca atare în justiţie, în
situaţia de a pierde cu totul dreptul de partaj şi de a decădea total din
drepturile parentale;
- crearea
de instituţii de primire civilizate în care să fie aduşi copiii nedoriţi sau
proveniţi din familii ce nu îi pot întreţine, în aşa fel încât aceştia să
beneficieze de un veritabil cămin, reducându-se astfel şi motivaţia pentru rata devastoare a avorturilor;
- o
campanie de responsabilizare a mamelor şi medicilor în scopul protejării vieţii
intrauterine a copilului, pentru a restrânge efectele “drepturilor de
reproducere” impuse şi susţinute de mentalitatea europeană;
- încurajarea
unei strânse legături între familie şi religia de care aparţine, pentru a se
întări conştiinţa morală a cetăţenilor;
- combaterea
cu tărie a violenţei domestice de orice fel, printr-un parteneriat
Biserică-şcoală-familie, menit să dea soţilor (creştini) o perspectivă
spirituală creştină asupra căsătoriei şi a relaţiei conjugale dintre ei, dar şi
prin elaborarea şi aplicarea cu stricteţe a unei legislaţii antiviolenţă
eficiente.
Politica fiscală
Politica fiscală a României
trebuie să fie una înţeleaptă, pornind de la ideea că statul nu trebuie să trăiască doar de pe spinarea cetăţeanului, fiind doar administrator al impozitelor plătite de
cetăţean, impuse în funcţie de veniturile fiecăruia, cu o politică de colectare
centrată pe nevoile cetăţeanului şi pe situaţia sa financiară. Taxe mici,
folosite în scop clar şi transparent, cu rezultate foarte palpabile, scutiri de
impozite ca formă de stimulare economică, impozitarea profiturilor care pleacă
din România reprezintă măsuri economice ce vor ajuta la o colectare mult mai
bună a taxelor, la reducerea evaziunii fiscale şi la întărirea conştiinţei
civice a plătitorului de taxe. Iată câteva măsuri concrete:
- reducerea impozitelor plătite
de populaţie – va
legitima statul ca un cadru de dezvoltare economică sănătoasă, permiţând libera
circulaţie a mărfurilor şi banilor, singura cale de autovindecare a metastazei
economice în care România agonizează de două decenii;
- eliminarea taxelor inutile, redundante şi a altor forme
similare de spoliere a cetăţeanului; într-o primă fază a aplicării proiectului
salarizării femeilor casnice unele dintre aceste taxe inutile pot fi dirijate
către finanţarea acestuia, urmând ca apoi să fie eliminate cu totul;
- impozitarea cu 25 % a profiturilor care se
scot de pe teritoriul României; dacă un investitor străin rulează
capitalul produs în România pe teritoriul naţional, se va bucura de toate facilităţile
unui investitor, dacă îl scoate din România, va trebui să plătească un impozit
de 25 de procente din capitalul făcut în ţara noastră;
- negocierea, în condiţiile în care permit cadrul legal şi angajamentele internaţionale, cu băncile de pe teritoriul
României a unui impozit pe profitul scos din ţară echivalent cu dobânda
percepută de la cetăţenii particulari şi agenţii economici români care au
credite; dacă o bancă
doreşte să perceapă 40% dobândă de la cetăţeanul român pentru un credit, va
trebui să plătească un impozit pe profitul pe care îl scoate de pe teritoriul
ţării de 40%; dacă percepe o dobândă de 5% cetăţeanului sau agentului economic
român care se împrumută, va plăti o taxă de 5%, atunci când va scoate profitul
din ţară;
- fiscalizarea specială a profiturilor pe
care companiile străine le fac din exploatarea resurselor naturale ale României
şi a pământului cumpărat pe teritoriul României. Întrucât
teritoriul şi resursele aparţin statului, Guvernul României va avea dreptul să
fiscalizeze cum doreşte profiturile care se fac din exploatarea acestora;
- fiscalizarea
redusă a întreprinzătorilor privaţi care creează locuri de muncă, respectă
demnitatea angajatului şi îi plătesc un salariu decent;
- reduceri
de impozite pentru firmele străine care investesc şi fac profit pe care îl
rulează în România;
- obligarea
statului să prezinte rapoarte clare, periodice, referitoare la modul în care se
folosesc impozitele plătite de cetăţeni; orice cetăţean va avea dreptul prin
lege să primescă, la cerere, informaţii foarte detaliate despre destinaţia şi
finalitatea impozitelor plătite;
- stimularea
agenţilor comerciali şi creearea unei atmosfere de cooperare între stat şi omul
de afaceri, în aşa fel încât evaziunea
fiscală să nu mai fie considerată o opţiune practică; acest lucru se va
face printr-o politică flexibilă a statului, care va impozita diferenţiat
diferitele forme de activitate comercială, va oferi diverse reduceri de
impozite celor bun-platnici şi va aplica
constrângerea doar acolo unde reaua-voinţă este evidentă şi unde evaziunea
fiscală devine o problemă de securitate naţională;
- scăderea
la mininumul posibil a taxării produselor alimentare şi vestimentare de bază,
urmând a se taxa mult mai serios produsele de lux; guvernul va impune
comercianţilor de alimente de bază preţuri extrem de scăzute, în aşa fel încât
cetăţean român să îşi poată permite un trai minimal, eliminându-se astfel
tragediile pe care le produce lipsa alimentelor de bază în multe familii
româneşti;
- impozitarea
produselor de lux, sumele colectate mergând direct în fonduri menite să ajute
clasele defavorizate ale societăţii;
- interdicţia exproprierii locuinţei
cetăţeanului român: se va
introduce ca principiu constituţional interdicţia de a i se lua cetăţeanului
român casa în care locuieşte, indiferent de ce datorii are către stat sau către
privaţi; cetăţeanul român nu va putea să gireze cu locuinţa în nici o condiţie.
În cazul în care cineva are mai multe locuinţe, poate gira cu câte doreşte, în
afară de una, pe care trebuie să o păstreze. Această măsură va reduce dramele
cetăţenilor români care se trezesc daţi afară din propriile case.
Administrarea resurselor naţionale
Guvernul FAC are obligaţia de
a administra cu înţelepciune resursele ţării în folosul cetăţenilor români.
Se poate folosi de unele măsuri aplicate deja în alte ţări:
- exploatarea de către stat (eventual cu management privat) a tuturor resurselor naturale şi energetice ale ţării
şi folosirea profiturilor uriaşe pe care acestea le produc în scopul furnizării
sumelor necesare la bugetul statului pentru plata obligaţiilor acestuia şi
pentru întreţinerea aparatului său şi din alte surse decât banii cetăţeanului;
baza legală a acestei măsuri o reprezintă: art. 135, alin. 2, litera d): “[Statul
trebuie să asigure:] exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional” (subl. n.); art. 136,
aliniat 3 din Constituţia României, care postulează: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul
aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi a platoului
continental, precum şi alte bunuri stabilite prin lege organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice” (subl. n.) şi art.
136, aliniat 4, unde se spune: “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice,
ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau
pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea pot fi date în folosinţă
gratuită instituţiilor de utilitate publică”. FAC va milita pentru crearea unui fond naţional similar Fondului Petrolier din Norvegia, în care să fie depozitate 60% din sumele provenite din exploatarea resurselor naturale şi energetice ale României, restul de 40% putând fi alocate cheltuielilor curente ale bugetului.
- recuperarea
prin diferite mijloace legale a resurselor înstrăinate prin contracte negociate
în aceşti 23 de ani în defavoarea statului român; baza legală a acestui demers
este art. 135, alin. (1) din Constituţie, în care statul este obligat la “protejarea
intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”;
- recuperarea unei părţi a prejudiciului din
contractele încheiate în defavoarea statului român, printr-o impozitare adecvată a profiturilor ce se fac pe aceste resurse; baza legală a acestui principiu
este art. 139, alin. (3) din Constituţia României: “Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de
stat şi ale bugetelor asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.
Stimularea agriculturii şi reindustrializarea
Agricultura trebuie să revină
la locul pe care ea l-a avut în România interbelică, iar industria trebuie
refăcută din nimic, măcar la nivelul anului 1989:
- sprijinirea agriculturii prin metode reale de cointeresare a
producătorilor agricoli în cooperative şi consorţii private sau în ferme
familiale, prin eliminarea tuturor intermediarilor inutili, prin recrearea
sistemelor de irigaţii, prin eliminarea concurenţei neloiale a produselor
agricole din import, prin încurajarea tinerilor din mediul rural (prin scutiri
de taxe şi ajutor pentru întemeierea unei gospodării) să îşi facă un viitor în
localitatea de baştină;
- interzicerea cu stricteţe a oricărei forme
de agricultură care se bazează pe modificări genetice ale plantelor sau
animalelor sau pe utilizarea îngrăşămintelor chimice dăunătoare sănătăţii
omului; România are
capacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni prin metode ale agriculturii sănătoase. Statul va acorda
producătorilor o perioadă de şase luni în care să lichideze stocurile de marfă
modificată genetică, după care desfacerea ei în comerţ va fi asimilată punerii
în pericol a vieţii (art. 182 CP) prin otrăvirea sistematică a populaţiei.
Pentru amortizarea pierderilor, statul va oferi garanţii bancare celor ce au
împrumuturi în bănci şi suport financiar pentru retehnologizare în vederea
producerii de mâncare sănătoasă;
- interzicerea cu stricteţe a folosirii
oricăror aditivi chimici în produsele alimentare ale românilor. Statul are
obligaţia să vegheze ca cetăţenilor săi să nu li se vândă în magazine cancer;
Statul va acorda şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă,
după care comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182
CP;
- obligativitatea
impusă importatorilor din Uniunea Europeană sau de pe alte pieţe ca toate produsele alimentare să fie
originale. Consumatorul român trebuie să cumpere exact acelaşi produs ca şi
cel din ţara care îl vinde în România, nu o clonă făcută pentru “lumea a treia
a estului Europei”; Statul va acorda
şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă, după care
comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182 CP.
- obligativitatea
desfacerii produselor alimentare de bază la
un preţ pe care să şi-l permită şi cele mai sărace pături ale societăţii
româneşti, aşa cum se întâmplă în toată Europa. Pentru impunerea acestei obligativităţi
statul va colabora cu producătorii şi procesatorii agricoli, oferindu-le
posibilitatea de a-şi amortiza pierderile, dar va putea apela şi la preţurile
mercuriale în cazul produselor de strictă necesitate;
- descoperirea
unor pieţe profitabile în care România să vândă produsele agricole pe care le
are în surplus; Japonia şi China sunt pieţe predilecte, dar statul trebuie să
fie deschis către orice piaţă care doreşte mâncare
sănătoasă la un preţ accesibil (acesta va fi şi sloganul sub care agricultura
românească va realiza afaceri în străinătate).
- sprijinirea
celor ce doresc să se stabilească în mediul rural şi să-şi întemeieze o
gospodărie, prin subvenţii de la bugetul de stat şi prin scutirea de impozite pe
o perioadă de timp;
- protejarea patrimoniului forestier şi implementarea unor măsuri de protecţie a mediului foarte
riguroase; limitarea deforestării teritoriului naţional;
- reindustrializarea, cel puţin la nivelul industrial din
1989, însă după ultimele standarde de tehnologie ecologică, cu bani proveniţi
de preferinţă dintr-un împrumut negociat favorabil cu guvernul chinez, cu cel japonez, cu grupul BRICS sau cu orice alt partener mondial care doreşte să acorde României un împrumut care să nu înrobească statul român;în condiţiile în care UE acordă fonduri europene pentru asemenea activitate, este obligaţia României de a atrage astfel de fonduri, care i se cuvin şi pentru care contribuie la fondul uniuniii;
- negocierea tuturor contractelor de
servicii cu populaţia, în spiritul protecţiei şi respectării cetăţeanului, eliminându-se actualele servicii de
proastă calitate şi preţ excesiv oferite de unii furnizori;
- încurajarea
competitivităţii în toate domeniile şi spargerea diverselor monopoluri care îi
ţin pe cetăţeni prizonieri ai unor firme de prestări servicii.
Rezolvarea catastrofei imigraţiei comerciale
Guvernul FAC trebuie să postuleze
că locul oricărui cetăţean român este în
România. Baza tuturor demersurilor în acest sens o reprezintă art. 47,
alin. (1) din Constituţia României, care spune: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un trai decent”: În acest sens:
- pentru a rezolva
catastrofa migraţiei economice, guvernul FAC va asigura locuri de muncă
pentru toţi cetăţenii români din străinătate şi un pachet salarial menit să le
ofere o viaţă decentă, aşa cum cere Constituţia României (art. 47 [1]);
- pentru a împiedica exodul de creiere, va propune fiecărui cetăţean român care
doreşte să emigreze o variantă similară de realizare în ţară;
- guvernul
va încuraja pe românii care muncesc în străinătate să investească sumele de
bani câştigate în anii de muncă în afaceri de familie sau afaceri mai mari,
sprijinindu-i financiar, dacă e cazul, punându-le la dispoziţie formalităţi
rapide şi necostisitoare de înregistrare a afacerii şi scutindu-i de impozite pe afacerea respectivă timp de cinci ani;
- guvernul
se va implica mai mult în susţinerea familiilor rămase acasă ale celor ce merg
să muncească în străinătate.
Susţinerea cercetării ştiinţifice şi inventicii
Istoria inventicii mondiale şi
faptul că limba română e a doua limbă oficială la Sillicon Valley ne arată că
poporul român are o propensitate faţă de cercetarea ştiinţifică şi mai ales
faţă de inventică. De aceea, guvernul FAC:
- va
susţine cercetarea ştiinţifică în toate domeniile, activitatea de inventică şi
IT, activităţile de creaţie artistică şi culturală;
- va
încuraja crearea în România a unei elite IT, care să dezvolte afaceri
compatibile cu cele ale marilor puteri în domeniu;
- va
susţine implementarea noilor tehnologii, care înlocuiesc energiile
convenţionale;
- va susţine
o compatibilizare între tradiţiile acestui popor şi folosirea tehnicilor
moderne, aşa cum e normal şi se întâmplă în toate ţările;
- va
elabora un cod etic strict, care să
se asigure că aceste cuceriri ale ştiinţei, atât autohtone, cât şi internaţionale,
nu prejudiciază demnitatea umană, dreptul persoanei la viaţă, la libertate,
unicitate şi intimitate;
- întrucât
au creat o îngrijorare sporită în rândul populaţiei cu privire la potenţialul
de îngrădire a libertăţilor personale, va elimina obligativitatea tehnologiei biometrice din
sistemul de evidenţă a populaţiei, actele biometrice putând fi emise doar
pentru cei ce le doresc, în aşa fel încât tipul de acte obişnuite emise de
autorităţile române să nu împiedice libera circulaţie a cetăţeanului. Actele
biometrice care se vor mai produce pentru cei ce le doresc vor fi plătite
integral din fonduri ale Uniunii Europene, România neinvestind în astfel de
tehnologii.
Educaţia naţională
Educaţia şi sănătatea
populaţiei vor fi priorităţi absolute. Guvernul va susţine:
- educaţia
ca metodă de formare a caracterului şi de cunoaştere a adevărului,
neîncurajându-se îndoctrinarea sau propaganda în şcoală; şcoala va trebui să
treacă printr-o schimbare profundă a mentalităţii celor ce asigură actul de
învăţământ, la capătul căreia aceştia să capete capacitatea de a forma caractere şi
oameni de valoare, nu doar biocipuri care stochează cantităţi imense de
cunoştinţe, aşa cum se întâmplă acum;
- includerea
în programele de învăţământ general a unor cursuri de bune maniere, de artă
culinară, de gospodărire şi de menaj, de artă tradiţională românească;
- includerea
în programele de învăţământ a adevărurilor fundamentale despre istoria şi
cultura naţională, despre istoria şi cultura europeană şi abandonarea clişeelor
care nu au nici un fundament ştiinţific serios;
- prezentarea
teoriilor evoluţioniste în şcoli doar ca simple teorii, nu ca adevăruri
apodictice, la vârste la care elevii şi-au format păreri despre lucruri şi
viaţă, în aşa fel încât acestea să nu creeze o schizofrenie spirituală sau să
le lezeze sentimentele religioase. Vor fi abandonate discursurile evoluţioniste
din manualele de geografie şi biologie, care discreditează ştiinţele
respective, ştiut fiind că obiectul de studiu al celor două este natura aşa cum
este ea dată, iar nu postularea unor teorii cosmogonice şi prezentarea lor ca
adevăruri de credinţă. Teoriile evoluţioniste vor fi puse în discuţie în
manualele de filozofie din clasa a XII-a, unde vor fi dezbătute ca simple
opinii;
- întrucât
şcoala are obligaţia de a-l pregăti pe om pentru viaţă, se va include
obligativitatea de a-l pregăti pe acesta inclusiv pentru viaţa veşnică, prin însuşirea
acestei valori de către şcoală şi pregătirea în consecinţă a elevului la orele
de religie. La ora actuală, şcoala îl pregăteşte pe om doar pentru a trăi în
această viaţă, îngustându-i perspectiva vieţii eterne;
- încurajarea
învăţământului după modelul homeschooling,
coordonat cu politica de salarizare a femeilor casnice, care astfel pot, dacă
doresc, să devină educatorii propriilor copii; toate diplomele emise în acest
sistem vor fi recunoscute de către stat, familia având dreptul, care se va
consfinţi prin Constituţie, de a opta fie pentru educarea copiilor în sistemul
public, fie în cel homeschooling, fie în cel privat. Obligativitatea va fi ca
toţi copiii să beneficieze de o educaţie solidă; programa şcolară va fi lăsată
la latitudinea părinţilor, statul urmând să impună un set minim de reguli şi
cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru ca diploma emisă să fie
recunoscută; familia poate opta pentru educarea copiilor de către profesori din
sistemul de învăţământ, pe care să îi angajeze în particular;
- înfiinţarea
de instituţii de învăţământ privat şi confesional de toate gradele, în care
programa şcolară să fie lăsată la latitudinea acestora, statul urmând să impună
un set minim de reguli şi cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru
ca diploma emisă să fie recunoscută;
- încurajarea,
prin intermediul şcolii, a copiilor, mai ales în mediul rural, să reevalueze şi
să refacă legătura cu portul popular românesc, cu muzica populară românească,
cu tradiţiile populare, cu artele populare; copiii din mediul urban vor fi
învăţaţi să privească cu înţelegere (a specificului rural) şi fără discriminare
la semenii lor din mediul sătesc;
- orientarea
copiilor din mediul rural către o carieră în mediul din care provin, susţinerea
lor în şcoală, iar ulterior în procesul de clădire a unei gospodării ţărăneşti
autentice;
- sprijinirea
intensă a activităţii profesorilor şi educatorilor din mediul rural şi a activităţilor
culturale din acest perimetru;
- crearea
de Şcoli Superioare pentru cei ce vor o perfecţionare în profesie; acestea vor
avea nivelul academic de specializare al politehnicii, fără a fi asimilate
universităţii;
- Alma Mater va fi frecventată doar de cei ce doresc o carieră
academică sau de cercetare şi se va bucura de autonomia specifică
universităţilor europene; ar fi de dorit ca universitatea să ajungă întru totul
independentă de stat, în sensul de a nu exista universităţi de stat şi universităţi
particulare, ci doar universităţi care se autofinanţează şi au un program
academic specific; FAC va proceda în acest sens doar în deplin consens rezultat din consultarea tuturor factorilor implicaţi în viaţa academică;
- distincţia
între Şcolile Superioare şi Universitate are ca scop eliminarea inflaţiei
uriaşe de diplome universitare care nu au nici o acoperire în valoarea academică
a posesorului sau în abilităţile sale practice, diminuând puternic demnitatea
şi prestigiul statutului de licenţiat şi creând un plebeism cultural extrem de
periculos pentru orice societate sănătoasă;
- crearea
unui sistem complex de scouting
pentru a depista talentele şi valorile intelectuale din toată ţara şi a le
ajuta să se împlinească; în condiţiile în care un copil integrat în sistemul
homeschooling sau confesional este descoperit ca posedând talente sau
inteligenţă speciale, părinţii au obligaţia de a-l lăsa să fie educat în
instituţii speciale ale statului; părinţii au obligaţia de a semnala
scouterilor orice indicaţie că ai lor copii beneficiază de astfel de aptitudini
speciale;
- crearea unui sistem de consiliere
psiho-educativă care să ajute elevii să se canalizeze spre carierele pentru
care au înclinaţie şi elaborarea unor programe şcolare axate pe specializare
încă din perioada liceului;
Tineretul
Tineretul României este din ce
în ce mai înstrăinat de valorile acestui popor, de familia sa şi de propria
identitate. FAC va milita pentru:
- oferirea
unei educaţii cât mai adecvate tinerilor români, accentul căzând atât pe
informare, cât şi pentru formarea lor ca oameni;
- oferirea
accesului la o istorie autentică şi la spiritualitatea autentică a acestui
popor;
- vindecarea
conflictului artificial dintre generaţii, prin consilierea tinerilor de către
personalul medical de specialitate şi de către preoţii Bisericii, pentru ca respectul şi ascultarea faţă de
părinţi să fie reinstituit în rândul tineretului român;
- garantarea
unui viitor şi a unei şanse corecte în viaţă;
- consilierea
tinerilor de către Biserică şi de către personal specializat pentru a întemeia
o familie durabilă şi a-şi schimba optica în privinţa modului în care
reacţionează cu persoane de sex opus;
- susţinerea
pe toate liniile a tinerilor dotaţi pentru a se realiza la deplinătatea
potenţialului lor;
- încurajarea
tinerilor din mediul rural să rămână în mediul în care s-au născut şi
sprijinirea lor în acest sens prin subvenţii pentru gospodării ţărăneşti nou
întemeiate, pentru ferme, dar şi prin oferirea unor condiţii de viaţă decente
în mediul rural;
- redeşteptarea
în sufletul tinerilor a dragostei faţă de ţară, prin prezentarea frumuseţii
acesteia, a spiritualităţii ei creştine, a culturii ei autentice, a
sacrificiilor făcute pentru păstrarea şi făurirea ei şi mai ales prin demonstrarea faptului că ţara este o
mamă iubitoare pentru copiii ei, care îi creşte sănătos, îi apără, le dă hrană
sănătoasă, îi educă şi le oferă un viitor;
- cultivarea
dorinţei naturale de a trăi şi a se realiza în România;
- încurajarea
tinerilor să deprindă demnitatea şi mândria autentică de a fi cetăţean al
acestei ţări, pentru a pune capăt odată pentru totdeana mentalităţii de slugă
pe care o are românul în sânge la acest moment;
- încurajarea
tinerilor să fie foarte performanţi în tot ce fac;
- avertizarea
tinerilor că alienarea prin expunerea excesivă la efectele televizorului sau
ale lumii virtuale poate avea efecte psihice incalculabile.
Sănătatea naţiei
Tragedia prin care trece acest
popor din punct de vedere fizic trebuie oprită prin măsuri ce privesc sistemul
sanitar, dar şi acţiunea de prevenire a bolii:
- crearea
unui mod de viaţă social din care să se elimine stresul cumplit în care trăiesc
şi muncesc majoritatea românilor şi care constituie principala sursă de
îmbolnăvire în cazul unora dintre maladiile grave; guvernul va face aceasta
prin redefinirea rolului statului în viaţa cetăţeanului, prin fluidizarea
activităţilor economice şi sociale în aşa fel încât situaţiile absurde pe care
le întâlnim la tot pasul să nu se mai repete, printr-un personal administrativ
centrat pe respectul faţă de cetăţean şi interesele acestuia, prin ridicarea
presiunii pe care statul o pune pe umerii cetăţeanului, prin crearea unui nivel
de trai decent care să elimine nesiguranţa zilei de mâine;
- crearea
unui sistem medical performant, bine finanţat, care să acorde o şansă fiecărui
bolnav;
- sprijinirea
familiilor sau persoanelor cu resurse modeste pentru a avea o şansă egală la
tratament în sistemul medical românesc, dat fiind că ajutorarea unei persoane
în funcţie de cât a contribuit la sistemul de asigurări se poate transforma în
genocid în cazurile sociale grave;
- omologarea
ştiinţifică şi introducerea în uz oficial, cu acordul Ministerului Sănătăţii, a
unor tratamente alternative bazate pe medicină tradiţională, pe plante şi
preparate din plante folosite de secole în tratarea unor boli, cu scopul de a
reduce dependenţa de medicamentaţia chimică;
- oprirea
exodului medicilor prin crearea unui pachet salariar corespunzător, dar şi prin
introducerea în academiile de înalte studii medicale a unor taxe de şcolarizare
în cuantum egal cu cele din universităţile europene de profil, care însă să
poată fi anulate complet în schimbul unui angajament de a profesa timp de zece
ani medicina pe teritoriul naţional;
- redeschiderea
de urgenţă a tuturor spitalelor închise în 2010-2011, dotarea lor la nivel
european şi construirea altora noi;
- educarea
populaţiei în ceea ce priveşte modul în care poate evita anumite boli;
- se
vor lua măsuri de construire a facilităţilor medicale în aşa fel încât
serviciul de ambulanţă să ajungă în toate localităţile ţării, în cel mult cinci
minute de la data preluării apelului. Depăşirea exagerată a acestui barem orar
va fi considerată malpraxis.
- tratarea cu respect a bătrânilor, asigurarea condiţiilor medicale pentru ca aceştia să îşi poată îngriji sănătatea în condiţii optime.
Justiţia
Guvernul FAC are obligaţia de a se asigura că justiţia este liberă de orice influenţe politice,
economice sau oculte. În acest scop, se impun:
- o
evaluare generală din partea forurilor competente din interiorul sistemului a
activităţii profesionale a tuturor magistraţilor
şi procurorilor şi păstrarea în sistem a celor profesionişti şi oneşti,
criteriile fiind strict profesionale şi stabilite de sistem; guvernul FAC se va
implica în acest proces numai în măsura în care îi permite separarea puterilor
în stat prin faptul că are în componenţă un minister al justiţiei, lăsând la
latitudinea celor din sistem autoreglarea modului de funcţionare, în aşa fel
încât mult criticatele decizii controversate ale justiţiei să nu se mai
producă;
- o
colaborare cu sistemul juridic, asigurându-i tot ce are nevoie pentru o
activitate profesională impecabilă;
- achitarea
datoriilor băneşti faţă de magistraţi şi procurori, pe care le-au contractat şi
amânat guvernele anterioare;
- stabilirea
clară prin Constituţie a faptului că numai judecătorii
sunt magistraţi, în timp ce procurorii sunt organe de anchetă şi avocaţi ai
statului; eliminarea confuziei existente din acest punct de vedere şi din
organele de conducere ale justiţiei române;
- introducerea
incompatibilităţii între funcţia de judecător şi calitatea de membru a unor
organizaţii secrete, pe baza art. 40 (4), în care se spune că organizaţiile
secrete sunt interzise;
- garantarea faptului că nici o intervenţie din
partea factorului politic, a celui economic sau de altă natură nu împiedică
buna desfăşurare a actului juridic;
- o
curăţire a legislaţiei româneşti de legi inutile, inaplicabile, prost
întocmite;
- simplificarea
legilor şi a normelor de aplicare a lor;
- reflectarea
în legile statului atât a principiilor universale ale dreptului, cât şi a etosului
creştin al locuitorilor acestei ţări;
- armonizarea
legilor europene cu cele româneşti, la decizia părţii române, fără ca cele
europene să prevaleze automat faţă de cele româneşti contrarii; principiul va
fi că se va aplica legea cu dispoziţii mai favorabile pentru cetăţean;
- introducerea în Constituţia României a principiului că orice lege europeană trebuie votată şi aprobată de Parlamentul României pentru a putea produce efecte pe teritoriul statului român. În felul acesta se respectă prevederea constituţională a art. 61 (1), care spune: "Parlamentul României este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării" (subl.n.).
- crearea
unei jurisprudenţe naţionale care să permită aplicarea uniformă a legii, în aşa
fel încât art. 16 din Constituţie să aibă consistenţă reală, în sensul că un
cetăţean dintr-un judeţ să fie egal din toate punctele de vedere, inclusiv al
sancţiunii primite pentru aceeaşi faptă comisă, cu altul din alt judeţ;
- eliminarea
statutului de impunitate de facto de
care se bucură la ora actuală unii politicieni corupţi şi acoliţii lor;
- respectul,
salarizarea şi locul cuvenite în societate pentru magistraţi şi procurori.
Ordinea publică şi amenajarea teritoriului
Întrucât justiţia nu poate fi
aplicată fără un aparat de impunere a legii, guvernul FAC se va asigura că:
- mentalitatea
poliţistului evoluează către cea a poliţistului european sau american, care
este prietenul cetăţeanului, în serviciul lui, gata să îi sară oricând în
ajutor;
- legislaţia
va permite poliţistului român utilizarea armei în desfăşurarea activităţii,
exact după modelul poliţistului american (legislaţia în domeniu va fi pur şi
simplu tradusă din legislaţia americană, va fi votată şi implementată); acest
lucru va elimina scenele penibile în care poliţişti au fost umiliţi sau bătuţi
de infractori; în cazul uzului letal al armei, poliţistul va trebui să poată
demonstra faptul că acest lucru s-a realizat doar în legitimă apărare şi cu
respectarea legii;
- odată
cu întărirea autorităţii poliţistului se va întări şi responsabilitatea sa, iar
organele de control din sistem vor avea grijă ca abuzurile pe care această nouă
putere le aduce să nu se producă şi să fie aspru pedepsite, când s-au produs;
- poliţia
va fi dotată cu autovehicule moderne şi va avea obligaţia de a patrula zi şi
noapte prin comunităţile din razia sa de acţiune;
- ministerul
de resort se va asigura că sunt suficiente secţii de poliţie pe teritoriul
României, în aşa fel încât răspunsul la
apelul 112 să nu poată depăşi trei minute, indiferent de locul unde se află cel
ce a iniţiat apelul.
- ministerul
de resort se va îngriji ca fiecare comună, sat sau oraş să fie dotate cu
aparate de deszăpezire, pentru a face faţă vicisitudinilor iernii, şi cu orice
altă dotare necesară pentru a înfrunta calamităţile naturale;
- guvernul
FAC va lua măsuri de amenajare a teritoriului, pentru a evita inundaţiile care
se produc în fiecare an, pentru a construi autostrăzi şi a asfalta străzile
deja existente; se vor lua măsuri de protecţie a mediului.
Armata Română
Guvernul FAC are obligaţia de a reda Armatei Române locul în societate
şi în cadrul strategiei de apărare a patriei:
- crearea
unor cariere militare atractive, prin asigurarea unor baze militare cu dotări
de ultimă oră ce stimulează dezvoltarea personalităţii recruţilor (baze
sportive, biblioteci, competiţii sportive, cursuri de limbi străine, de
calculatoare, de şofat etc.);
- dotarea
armatei cu armamant performant şi ultramodern;
- alocarea
unor sume importante din buget pentru apărare; determinarea partenerilor euroatlantici să investească masiv în sistemul de apărare al României, datorită poziţiei strategice a ţării noastre.
- stimularea
unui sistem extins de recrutare pe bază de voluntariat, prin impunerea
necesităţii satisfacerii serviciului militar pentru anumite profesii (toate
demnităţile publice, magistraţi, poliţişti, funcţionari publici etc.), dar şi
prin acordarea unor sporuri de 15% la salariu celor ce îşi satisfac serviciul
militar, începând din momentul intrării în vigoare a legii, indiferent de
profesie; serviciul militar voluntar va dura un an pentru absolvenţii de
cursuri liceale şi şase luni pentru cei absolvenţi de înalte şcoli tehnice sau
universitate; sporul de 15% se va recupera de către angajatorii care îl plătesc
în mediul privat din reducerile operate taxelor plătite pentru activităţile lor
comerciale;
- salarizarea
pe perioada serviciului militar a recruţilor, la cuantumul din viaţa civilă
(deschiderea cărţii de muncă cu plata salariului mediu pe economie pentru cei
recrutaţi înainte angajarea în viaţa civilă);
- reintegrarea în activitate (cu posibilitatea de a-şi păstra şi pensiile militare deja câştigate) a cadrelor militare disponibilizate odată cu aderarea la NATO, folosirea
experienţei acestora atât în mediul militar, cât mai ales în mediul civil, prin
facilităţi oferite celor ce îi angajează şi beneficiază de pregătirea lor şi
mai ales de spiritul lor ordonat, atât de necesar unei societăţi anomice ca cea
din România;
Libertatea presei şi apărarea de abuzuri ale statului
Guvernul FAC militează pentru
libertatea presei în societate, nu este deranjat în nici un fel de criticile de
presă şi se va asigura că instituţiile de forţă ale statului nu fac abuzuri
împotriva presei sau împotriva drepturilor cetăţeanului: Astfel:
- va
exista o colaborare civilizată onestă cu presa română de orice fel;
- guvernul
va milita pentru o înţelegere între instituţiile sale şi cele media pentru a
ţine sub control fenomenul deplorabil al imoralităţii propagat de unele
producţii ale presei vizuale, înţelegându-se că acest flagel al pornografiei
de toate felurile şi al culturii violenţei propovăduite de staţiile tv prin
diverse producţii cinematografice afectează fibra morală a naţiei şi depăşeşte
cadrele unei opţiuni comerciale sau chiar culturale; în acest sens, Guvernul
FAC va propune un sistem pay-per-view
aplicat unor producţii de televiziune cu caracter îndoielnic: anumite
reality-show-uri, anumite spectacole de divertisment, unele filme care fac apologia
violenţei, emisiuni pornografice, în aşa fel încât accesul la acestea să îl
aibă doar consumatorii care plătesc o taxă suplimentară faţă de taxa obişnuită,
urmând ca în casele celor ce nu plătesc pentru emisiunile respective să nu
poată fi recepţionate, televiziunile optând între o suspendare a emisiei în
aceste locuinţe în intervalul orar dedicat emisiunilor pay-per-view şi
redifuzarea altor emisiuni cu caracter general; principiile după care se vor stabili emisiunile
care trebuie să intre în categoria pay-per-view vor fi cuprinse în regulamente
ale CNA şi vor fi elaborate în colaborare cu factori de
decizie din societate, care activează pentru păstrarea unei morale publice
sănătoase: Biserică, şcoală, asociaţii ale familiilor, organizaţii
non-guvernamentale, oameni de cultură, specialişti în comunicare etc.; sistemul pay-per-view este deja brevetat în toate
ţările occidentale şi funcţionează şi în cadrul industriei de cablu din
România, unde filmele cu conţinut pornografic sau cu conţinut de anumită
specialitate (fashion, hunting, sport etc.) sunt de obicei introduse într-un
pachet special, ce trebuie achiziţionat diferit de pachetul general;
- guvernul
FAC va milita pentru introducerea în legislaţia CNA a unei prevederi care să
oblige forurile sportive competente să semneze contracte cu firme care să
asigure transmiterea evenimentelor sportive, în principal a campionatului
intern şi european de fotbal, de către toate platformele de cablu din ţară, în
aşa fel încât un cetăţean să nu fie prejudiciat din acest punct de vedere doar
pentru că nu are abonament la anumită firmă de cablu;
- guvernul
FAC se va opune în mod categoric închiderii vreunei instituţii de presă,
militând pentru responsabilitatea materială personală în faţa legii, în
cazurile în care se încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor;
- guvernul
FAC şi majoritatea parlamentară care îl va susţine vor milita pentru controlul
instituţiilor de forţă, în aşa fel încât abuzuri la adresa cetăţeanului să fie
eliminate; astfel, se vor face eforturi pentru a se elimina înregistrările
ilegale ale cetăţenilor sau cazurile de poliţie politică.
Politica externă
Guvernul FAC trebuie să
reevalueze întreaga politică externă a României şi să îşi facă o datorie din:
- promovarea
culturii şi spiritualităţii române autentice peste tot în lume, prin cooptarea
în serviciul diplomatic, cu titlul de ataşaţi culturali, a unor mari
personalităţi culturale autentice româneşti, care să organizeze în centrele de
putere ale planetei activităţi intens susţinute de prezentare a esenţei
culturale a poporului român, cu participarea autorităţilor române
reprezentative, a autorităţilor locale, a intelectualităţii din ţara de
rezidenţă;
- transformarea
Institutului Cultural Român într-un ambasador al adevăratelor valori ale culturii şi spiritualităţii poporului român;
- elaborarea
unei activităţi de largă colaborare intelectuală cu instituţiile de
specialitate din România în vederea creării unui proiect naţional de traducere în marile limbi de circulaţie ale lumii a
scrierilor referenţiale ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi
difuzarea lor prin intermediul ICR şi al serviciului diplomatic peste tot în
lume; această activitate va beneficia de consultanţa de specialitate a unor
experţi în limbile de circulaţie internaţională, în aşa fel încât traducerea să
fie de maximă fidelitate filologică, şi va fi integral finanţată de către
bugetul Ministerului Culturii din România;
- transformarea
României într-un actor major pe scena
diplomatică a lumii, prin reactivarea unor relaţii diplomatice vechi şi
crearea altora noi, printr-o politică de neutralitate, prin încurajarea
numeroşilor tineri români absolvenţi de universităţi de prestigiu mondial să
lucreze într-un corp diplomatic extrem de bine pregătit, capabil să se implice
din punct de vedere diplomatic în rezolvarea marilor conflicte ale lumii,
sporind prestigiul naţiunii noastre ca ţară furnizoare de securitate;
- protejarea cetăţenilor aflaţi în
străinătate după modelul
unor state precum Israel sau Statele Unite;
- asigurarea
unor raporturi de parteneriat, nu de colonialism, cu Uniunea Europeană. În acest sens, diplomaţii şi europarlamentarii români trebuie să depună eforturi pentru a apăra demnitatea şi interesele României în toate forurile UE din care România face parte, iar forurile conducătoare ale statului român trebuie să elaboreze o politică europeană demnă şi axată pe interesele ţării, să cultive relaţii utile în cadrul UE şi să păstreze o verticalitate în raporturile cu omologii europeni. Milităm pentru o relaţie civilizată cu UE, pentru suveranitatea statului român în cadrul acestui club al statelor europene, pentru aplicarea legislaţiei europene în legislaţia română numai după ce aceasta a fost aprobată corespunzător de Parlamentul României, pentru imbunătăţirea absorbţiei fondurilor dedicate României şi folosirea lor pentru proiecte reale şi utile societăţii româneşti. Suntem de părere că pentru a putea să atingem aceste obiective, statul român trebuie să se prezinte în interiorul UE ca o entitate capabilă să îşi rezolve singură problemele fundamentale, nu ca un cerşetor care trăieşte din subvenţie comunitară. Din acest motiv, cele mai multe prevederi ale acestui program de guvernare au lăsat la o parte componenta apartenenţei la UE şi s-au axat pe rezolvarea unor probleme urgente prin mijloace proprii.
Participarea cetăţeanului la procesul decizional
Forumul Alternativa Creştină
are obligaţia de a aduce pe eşicherul politic oameni de
valoare morală, cinstiţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, animaţi de dorinţa
de a-şi servi patria, nu clanul sau ambiţiile personale. Politica trebuie să fie arta de a-ţi sluji poporul, iar la ea trebuie să aibă acces numai lideri
autentici. Acreditarea ideii că politica e o mizerie este o formă de
manipulare menită să ţină oamenii cu adevărat valoroşi departe de decizii
esenţiale vieţii lor şi a comunităţii în care trăiesc. Forumul Alternativa Creştină
trebuie să îi convingă pe români că participarea
lor reală la procesul decizional este esenţa democraţiei şi îi priveşte direct,
deoarece decizia politică le influenţează viaţa, iar uneori chiar şi moartea.
- educarea
cetăţenilor în spirit civic;
- tratarea
promisiunilor politicienilor ca oferte publice pe care să fie obligaţi prin
lege să le pună în practică;
- discernerea
între proiectele reale şi cele fanteziste şi bugetivore ale autorităţilor
locale;
- promovarea
exclusiv meritocratică a liderilor
reprezintă măsuri ce vor putea îmbunătăţi climatul
politic, vor coopta în decizia politică oameni care acum privesc scârbiţi de pe
margine, apropiind de urna de vot acei cetăţeni care în acest moment nu văd un
motiv pentru a se exprima.
FAC va evita contaminarea cu
politicieni corupţi din alte partide, impunând o lustraţie internă, prin care nu va accepta în nici o funcţie de
conducere oameni care au făcut parte la orice nivel de decizie politică din
partide politice ce au condus România în epoca comunistă şi în cea “a ţării tuturor posibilităţilor”.
Ce nu trebuie să facă FAC:
- Nu se va substitui Bisericii Ortodoxe
Române, nici nu o va implica pe aceasta sau alt cult în viaţa politică
militantă.
- Nu va încălca în nici un fel caracterul
civil al statului, drepturile şi aspiraţiile tuturor cetăţenilor.
- Nu va accepta traseismul politic.
- Nu va accepta actele de corupţie în
rândurile sale sau de trădare a intereselor cetăţenilor.
- Nu va accepta ca interesele cetăţenilor să
fie prejudiciate nici de către factori interni, nici de către factori externi.
- Nu va accepta dictatul nici unui alt stat
sau organizaţie internaţională.
