“Iniţiativa nemţeană”

 

PROGRAMUL POLITIC AL

FORUMULUI ALTERNATIVA CREŞTINĂ

Dumnezeu

Patria

Familia

"Biserica este un drept sacru al poporului, ca însuşi dreptul la credinţă şi la viaţă: este dreptul lui la viaţă spirituală. Ar fi deci o crimă naţională a ignora sau a contrazice cerinţele religioase ale poporului şi este exclus a putea rupe viaţa lui religioasă de restul vieţii lui; este exclus a-l deposeda de Biserică. Conducătorii poporului pot să facă, în particular, abstracţie pentru ei înşişi de o credinţă religioasă, dar de a poporului însă niciodată. Ei sunt liberi, ca indivizi, să nu creadă; poporul crede. Şi pentru că nu poporul există pentru conducători, ci conducătorii pentru popor, oricare le-ar fi convingerile personale, este o imprescriptibilă datorie de conducători ai poporului a respecta şi a ajuta să se menţină acea măreaţă şi irezistibilă convingere şi tradiţie colectivă care se numeşte legea strămoşească, în care poporul s-a născut şi a crescut. Credinţa poporului nu este credinţa unui om, liber să o aibă sau nu; este credinţa milenară a unui neam care o are, care nu poate să nu o aibă, care trăieşte cu ea şi moare cu ea” (pr. prof. Teodor M. Popescu, Misiunea creştină a statului, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2005, p. 27 )

Pe măsură ce înaintăm în “democraţia originală”, combinată cu “originalitatea” birocratică a puterii coloniale de la Bruxelles, ne dăm seama că situaţia României este fără ieşire, iar ţara are nevoie de o nouă soluţie politică, sau mai corect spus are nevoie în sfârşit de o soluţie politică reală, care să ofere cetăţenilor români garanţia că au un viitor pe aceste plaiuri.

Se ştie că pentru “clasa politică” românească doctrinele nu valorează mai nimic, fiind în general vorbe vânturate pentru auzul celor ce stau să le analizeze (sau voteze). Din acest motiv, a teoretiza doctrina unui partid de dreapta real comportă riscul de a te confrunta cu o indiferenţă strivitoare, cultivată atent în timp. Totuşi, un partid creştin-democrat (l-am numit Forumul Alternativa Creştină) este absolut necesar pentru a capta acel şuvoi de calitate umană existent în adâncurile societăţii româneşti, care acum se zbate să supravieţuiască într-un mediu mai mult decât ostil.

De ce un partid creştin?

Pentru motivul extrem de simplu că, în conformitate cu ultimul recensământ, din 2011, în România există peste 85% creştini ortodocşi declaraţi (mulţi dintre ei şi practicanţi) şi probabil încă cel puţin 5% creştini de alte confesiuni şi chiar de altă limbă. Acesta este unul dintre cele mai ridicate procente de aderenţă religioasă din Europa şi din lume, ceea ce implică necesitatea ca României să i se recunoască o situaţie specială în Uniunea Europeană (aşa cum i s-a recunoscut Poloniei, de exemplu, la capătul unor negocieri la sânge, aşa cum a impus Ungaria, aşa cum a impus Anglia), în sensul că mentalitatea populaţiei româneşti este diferită de cea ateist-materialistă a europenilor, pentru care morala creştină e o amintire îndepărtată. Legislaţia şi valorile europene, croite aproape exclusiv pe principii iluministe necreştine şi uneori chiar anticreştine, nu pot fi aplicate în România fără a ţine seama de faptul că sunt făcute de către şi pentru o populaţie secularizată şi hedonistă, dar se aplică unui popor profund religios, încă ancorat în valorile creştine. Creştinii români au dreptul la o reprezentare politică, atât în viaţa politică internă, cât şi la nivel european, din partea unui partid care să consune doctrinar cu aspiraţiile lor spirituale şi să le asigure cadrul social şi politic al dezvoltării ca naţie. Fără astfel de reprezentare, în interior va exista mereu un hiatus între clasa politică şi dogmele ei politice şi popor, iar la nivel european valorile europene impuse fără discernământ vor distruge complet spiritualitatea şi identitatea româneşti, lucru care se vede deja. Până când între UE şi poporul român nu se va interpune un partid creştin care să ştie să armonizeze cele două părţi, UE va fi considerată de către marea parte a populaţiei încă un ocupant într-un lung şir de ocupanţi de-a lungul istoriei. Partidul creştin-democrat trebuie să aibă forţa de a face ceea ce trebuia să facă partidele în secolul al XIX-lea, când “occidentalizarea” României s-a produs brutal, fără nici o considerare faţă de sufletul românesc, faţă de apartenenţa poporului la lumea ortodoxă, faţă de specificităţile acestui neam. Atunci s-au tradus în română legile iluministe franceze şi s-au pus în spinarea poporului român, iar rezultatul se poate citi în opera lui Maiorescu, care deplânge ca nimeni altul forma fără fond, sau în cea a lui Ion Luca Caragiale, care nu vorbeşte decât despre eşecul total al modernizării României, pus de către liderii de opinie de atunci şi de acum pe seama pretinsei “prostii şi înapoieri a poporului”, însă datorat în realitate prostiei crase a politicienilor şi liderilor de opinie, care au crezut că două-trei sloganuri mincinoase de la Paris pot rade milenii de istorie şi civilizaţie.

Partidul creştin-democrat care urmează a se înfiinţa este o necesitate şi pentru că la ora actuală nici unul dintre partidele politice româneşti existente nu îi reprezintă deplin pe români, chiar dacă s-au făcut vehiculele votului popular din 1989 încoace, dezamăgindu-i şi „revrăjindu-i” sistematic (nici un partid din România nu a avut două mandate consecutive, ceea ce spune de la sine totul despre cât sunt de iubite şi de reprezentative în rândul poporului).

Incompatibilitate axiologică

Socialismul este în general incompatibil cu spiritul creştin, deoarece copiază ideea filantropiei creştine, dispreţuind însă Dumnezeul Care este izvorul acesteia. Faptul că încă are o bază puternică în România se datorează sărăciei cumplite în care se zbate mare parte a populaţiei, comparabilă cu cea din republicile sud-americane. Pe acest fundal, defuncta Republică Socialistă România este reevaluată în mod eronat ca un adevărat paradis. Socialiştii români, pe care îi prinde evlavia creştină în campania electorală, sau cei ce intonează emfatic „Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!” cu pahare de şampanie în mână reprezintă o formă endemică de „inculturaţie” politică a unor idei străine mentalului colectiv al poporului de care aparţin. În perioada interbelică socialismul era un curent minor în societatea românească, iar partidele luptau toate contra socialismului radical pe care îl reprezenta bolşevismul sovietic.

Poziţionare pe eşicherul politic actual

Există câteva partide deja şi se creează în mod frenetic altele care se declară “populare”, deşi sunt conduse de cei mai impopulari şi detestaţi lideri politici postrevoluţionari; unele şi-au afişat denumirea CD (creştin-democrat), însă nu întrunesc sufragiile cetăţenilor din pricina moştenirii unor guvernări anterioare catastrofale sau a unor lupte intestine care le macină. Aşa-zisul slogan al “coalizării dreptei” nu se pune în practică decât în jurul unui partid creştin autentic, nu în jurul unor formaţiuni compromise politic fie de guvernări monstruoase, fie de persoane odioase care se reînveşmântează acum politic, trecând drept mari susţinători ai politicilor de dreapta.

   Un partid creştin-democrat real poate oferi un cadru de exprimare a identităţii spirituale şi naţionale românilor, fără ca aceştia să fie catalogaţi ca “naţionalişti”. Este evident că un partid naţionalist nu are nici un viitor în România şi în Europa “democratice”; electorii români au fost deja „vaccinaţi” împotriva naţionalismului şi sunt reticenţi în a îmbrăţişa această idee. În plus, un partid ancorat în universalitatea valorilor creştine are o deschidere mai amplă decât unul care se sprijină doar pe ideea naţional(ist)ă.

De ce Forumul Alternativa Creştină?

Pentru că, în primul rând, el trebuie să reflecte participarea cât mai largă a cetăţenilor la hotărârea destinului patriei lor. Din acest motiv, partidul trebuie să se deschidă oricui doreşte să participe la viaţa politică autentică, nu la cârdăşia infracţională cu cei ce folosesc statul în interes privat. În Roma antică, forumul era locul din oraş, de obicei piaţa publică, unde cetăţenii se adunau şi rezolvau probleme juridice sau economice, unde erau cele mai multe instituţii ale statului, şi oamenii puteau discuta liber despre probleme de interes comun. Forumul era echivalentul roman al agorei greceşti, simbolul prin excelenţă al democraţiei ateniene, locul unde cetăţenii Greciei antice aveau datoria să participe la luarea deciziilor care influenţau viaţa de zi cu zi a cetăţii şi fiecare avea un cuvânt de spus, şi îl putea spune, dacă dorea. Chiar dacă democraţia din zilele noastre este una reprezentativă, spre deosebire de cea participativă din Grecia şi Roma antice, deschiderea unui partid către populaţia votantă face ca această reprezentativitate să fie cât mai legitimă prin participarea cât mai multor cetăţeni la procesul de consultare şi decizie politică.

Acest partid se doreşte o alternativă creştină, o viziune creştină despre modul cum trebuie să se facă politica reală a acestei naţiuni, despre modul în care trebuie să se răspundă la aspiraţiile acestui popor. Este alternativa creştină, deschisă, onestă şi cinstită, la modul de a se face politică în România, putem spune fără a greşi, de la întemeierea statului modern încoace. FAC nu este un partid cu soluţii ex machina, cu viziuni cosmice, epocale, ci o grupare cetăţenească hotărâtă să ia nişte măsuri, dacă va fi ajunge la putere, care în alte ţări civilizate sunt considerate aproape banale.  

Poate exista un partid creştin şi democratic în acelaşi timp?

Forumul Alternativa Creştină trebuie să fie în primul rând creştin, să se inspire din valorile morale şi politice creştine, izvorâte din comandamentul iubirii faţă de aproapele:

•  libertate şi demnitate a persoanei umane;
•  nediscriminare religioasă, socială, politică, de rasă sau de sex;
•  libertate de conştiinţă şi de expresie;
•  acordare a unor şanse egale;
• solidaritate socială cu cei defavorizaţi;
• participare reală a cetăţeanului la viaţa cetăţii;
• punere a statului în slujba cetăţeanului;
• ataşament faţă de valorile religioase şi naţionale,

dar şi din valorile culturale, morale, juridice şi politice seculare care nu sunt în flagrantă contradicţie cu cele creştine.

Trebuie să fie democratic, în sensul că:

•  respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti înscrise în Constituţie şi legile ţării;
•  respectă toate angajamentele internaţionale ale României, negociate în mod onest şi fără prejudicierea intereselor majore ale acesteia;
• militează pentru o societate inclusivă, o adevărată casă a tuturor românilor, cu acceptarea diversităţii de opinii şi valori şi a regulii democratice care stipulează că majoritatea conduce, respectând şi protejând drepturile minorităţii, fără a se lăsa dominată de aceasta din urmă şi fără a prejudicia majoritatea pentru a da satisfacţie majorităţii.

Jocul după regulile democratice este obligatoriu în societatea contemporană, şi FAC trebuie şi poate juca cinstit, fără a trişa sau a face non-combat. Poate să nu fie ancorat în dogme politice şi ideologice sterile, dar trebuie să fie neapărat subordonat unui singur crez: slujirea cu orice preţ a patriei şi a cetăţenilor ei. Singurele valori cărora acest partid trebuie să se dedice întrutotul sunt cele cuprinse în sloganul său: Dumnezeu-Patria-Familia, coloana infinită cu rădăcinile adânc înfipte în pământ şi cu vârful atingând cerurile, scara care duce de la pământ la cer, cele trei valori fundamentale inspirate din doctrina creştină, pe care acest partid trebuie să le redescopere în sufletul şi mintea românilor.

Ce poate aduce nou un partid creştin-democrat?

În primul rând, legitimitatea politică în societatea românească: în sfârşit, cei mai mulţi dintre cetăţenii români pot avea un partid care să îi reprezinte cu adevărat, să fie creat din rândurile lor, cu aceeaşi spiritualitate ca a lor şi cu imperativul categoric de a-i sluji cu adevărat. 

În al doilea rând, o nouă viziune despre statul român. Până în acest moment, statul român seamănă cu unul de ocupaţie, cu o mentalitate de vechil, cu o doctrină politică împrumutată şi străină acestui popor, cu atitudine colonială pusă în slujba intereselor străine. Cetăţenii consideră multe legi şi proceduri ale statului aberante. Explicaţia paradoxală “este imoral, dar nu este ilegal”, pe care o auzim în România peste tot, este definitorie pentru diferenţa de mentalitate dintre etosul românesc, profund creştin, şi unele principii juridice inspirate din revoluţia franceză şi din alte revoluţii de acest fel. Românii au nevoie de un stat aşezat şi capabil de continuitate, înrădăcinat în valorile româneşti creştine multiseculare, croit pe sufletul şi mintea lor, capabil să elaboreze şi să implementeze un proiect naţional care să îi reprezinte pe toţi cetăţenii săi şi să fie armonizat cu parcursul firesc al acestei naţiuni în istorie, nu de un stat aflat într-o stare de perpetuă revoluţie (vezi mitul nesfârşit al „reformei statului”, corelat cu exploatarea propagandistică a promisiunii niciodată onorate a lichidării justiţiare a corupţiei).

Forumul Alternativa Creştină trebuie să ajusteze profund paradigma statală românească, transformând statul într-un slujitor al poporului pe care îl reprezintă (partidul agreează şi va milita pentru impunerea în Constituţie a doctrinei potrivit căreia puterea este a poporului, iar cele trei puteri în stat sunt de fapt trei forme de manifestare a puterii poporului, nu sunt nişte daturi abstracte cărora poporul trebuie să se supună în mod inexorabil, aşa cum le-a postulat revoluţia franceză), într-o structură capabilă să trăiască din resurse proprii şi să creeze astfel o atmosferă de prosperitate şi de securitate pentru toţi cetăţenii, aşa cum cere foarte clar art. 47 (1) din Constituţia României, o prevedere constituţională complet ignorată până acum de toate guvernele de după 1989. Un stat care îşi abandonează cetăţenii ca slugi în cele patru vânturi nu are o raţiune de a exista. Un stat care percepe impozite de dragul principiului în sine al impozitării, pentru că aşa e “în toate ţările civilizate”, dar nu e în stare să asfalteze un drum comunal, este o formă de demenţă colectivă care trebuie vindecată numaidecât. Toate aceste ajustări ale statului trebuie realizate natural, fără reforme radicale, prin:

•    simplificarea la maximum a legislaţiei şi a metodologiei aplicării ei 
•    direcţionarea întregii legislaţii în slujba omului onest şi de bună-credinţă;
•    curăţirea aparatului de stat de incompetenţi şi de interese subterane;
•    subordonarea intereselor particulare sau de grup interesului naţional al tuturor cetăţenilor români;
•  promovarea unui corp funcţionăresc capabil, profesionist, onest, bine remunerat şi asigurarea continuităţii carierei acestuia.

Priorităţile guvernului FAC

Atunci când Forumul Alternativa Creştină va ajunge la guvernare, va trebui să rezolve, în primele zile, trei probleme urgente, care puteau fi rezolvate din primele zile ale lui 1990:

•  culegerea de pe străzile oraşelor a bătrânilor şi tinerilor fără adăpost şi a cerşetorilor reali şi încadrarea lor în unităţi de primire civilizate, unde să li se ofere posibilitatea unei vieţi demne şi a unei reinserţii sociale, corelat cu gestionarea juridică a problemei cerşetorilor de meserie, care trebuie recuperaţi pe cale judecătorească pentru societate, după ce vor dovedi că sunt pregătiţi pentru reinserţie;
•  culegerea tuturor câinilor vagabonzi de pe străzile României şi internarea lor, pe o perioadă de 60 de zile, în padocuri, urmând ca în perioada de două luni organizaţiile iubitorilor de animale să se organizeze şi să finanţeze acele padocuri în continuare, dacă îşi doresc să protejeze animalele din ele. Statul nu are obligaţia să crească animale fără adăpost din fonduri proprii mai mult de acest termen.
•  finanţarea cazurilor disperate de cetăţeni români care au nevoie de operaţii costisitoare şi aşteaptă o soluţie miraculoasă care să le salveze viaţa.

Aceste măsuri urgente se pot realiza din fondurile speciale aflate la dispoziţia primului-ministru, care trebuie puse în slujba unor astfel de cazuri. 1. Respectul arătat bătrânilor, 2. implicarea în problema tinerilor fără adăpost, 3. eradicarea cerşetoriei ca formă de escrocare, 4. curăţirea oraşelor de câini vagabonzi şi 5. oferirea unui acces rapid la tratament medical cazurilor celor mai disperate ce nu îşi permit operaţii costisitoare reprezintă primele semne ale civilizaţiei pe care tot românul o visează, dar pentru care nimeni nu a mişcat un deget în două decenii. 

 Familia

În procesul de aşezare a societăţii româneşti pe principii sănătoase un factor de maximă importanţă este familia, care, în anii acordării libertăţii fără responsabilitate, a fost spulberată pur şi simplu. Guvernul FAC are obligaţia de a depune toate diligenţele pentru ca familia română să fie puternică şi clădită pe nişte principii care să îmbine tradiţiile acestui popor cu valorile moderne. Iată câteva măsuri necesare:

• FAC recunoaşte definiţia creştină a familiei, ca fiind exclusiv uniunea liber consfinţită dintre un bărbat şi o femeie, şi va milita pentru o armonizare între descrierea juridică a rolului familiei şi cea dată de Biserica Ortodoxă, în cazul creştinilor ortodocşi (sau cea a comunităţilor religioase a cetăţenilor neortodocşi care decid să se căsătorească). FAC nu va recunoaşte echivalarea cu familia a niciunei forme alternative de convieţuire între două persoane; 
• revalorizarea calităţii de mamă şi soţie prin salarizarea femeilor casnice cu salarii corespunzătoare unor asistenţi sociali, pentru a crea din “femeia de la cratiţă”, din “soţie şi mamă” o carieră atractivă pentru femeile care vor să se dedice exclusiv familiilor lor, fără a le îngusta perspectiva celor ce doresc să facă o carieră în alt domeniu de activitate. Această măsură: a) va reda demnitatea multor femei, dispreţuite actualmente pentru că “nu muncesc nimic” acasă; b) va da o siguranţă financiară familiei, ajutând la rezolvarea problemei migraţiei economice în Occident; c) va reda demnitatea angajatului român, care nu va mai face compromisuri pentru a-şi păstra locul de muncă, ştiind că are o sursă de finanţare care să îi asigure tranziţia către un alt loc de muncă; d) va elimina motivaţia avortului provocat de imposibilitatea asigurării unor condiţii decente de creştere a copiilor; e) va elimina motivaţia practicării prostituţiei; f) va face din femeia casnică un salariat, adică un contribuabil la bugetul statului, ceea ce va amortiza pe termen lung costurile acestei măsuri; g) va da posibilitatea femeii casnice de a se implica profund în educarea copiilor săi, mai ales prin sistemul homeschooling, în care mama, sprijinită de stat, va putea, dacă va dori, să devină educatorul propriilor copii; h) va readuce familia în parametrii ei normali, eliminând cumplita frustrare a familiilor sărace. Va fi considerată femeie casnică femeia căsătorită şi care are în grijă cel puţin un copil rezultat din căsătorie, femeia proaspăt căsătorită, care doreşte să se dedice familiei (sub rezerva că în aceste cazuri plata încetează după o perioadă de trei ani, dacă femeia respectivă nu devine mamă din alte motive decât cele medicale), şi femeia căsătorită care poate demonstra că nu are copii din motive medicale; nu vor fi considerate femei casnice retribuibile persoanele care trăiesc în concubinaj, din aceleaşi motive juridice din care nu se bucură nici de celelalte drepturi ale unei familii. Faptul că statul va fi pentru aceste femei un angajator, cu dreptul de a impune anumite condiţii angajaţilor săi, elimină din start eventualele probleme de inechitate faţă de femeile care lucrează acasă şi au copii, dar nu sunt căsătorite. Sursele de finanţare vor fi identificate în prima etapă a implementării proiectului la bugetul statului fie prin comasarea unor taxe profund inutile la ora actuală, fie printr-o contribuţie a salariaţilor din celelalte domenii, care să conteze la calcularea pensiei, urmând ca în perioada următoare acest efort financiar să fie reglat în aşa fel încât să nu mai apese pe umerii contribuabililor. În momentul în care statul va trăi şi din alte resurse decât impozitele populaţiei, va putea să-l suporte din propriile resurse. Statul comunist avea în 1989 15 milioane de angajaţi şi nu se plângea de faptul că nu le poate plăti salarii.    
• cultivarea unei viziuni sănătoase despre căsătorie, care nu trebuie percepută ca o formalitate, ci ca o decizie foarte serioasă în viaţă, luată cu deplină maturitate şi desfăcută numai din motive stringente, ce nu mai permit convieţuirea soţilor;
•  găsirea unei formule optime pentru comasarea căsătoriei civile cu cea religioasă (eventual, cu învestirea şi pregătirea juridică şi retribuirea corespunzătoare din partea statului ca ofiţeri ai stării civile a oficianţilor cultelor religioase), în aşa fel încât să dispară dihotomia dintre căsătoria civilă şi cea religioasă, lăsându-le doar celor ce doresc neapărat posibilitatea de a se căsători exclusiv civil; acest lucru este perfect fezabil, dat fiind că peste 98 la suta dintre persoanele din România au declarat la ultimul recensământ apartenenţa la o credinţă religioasă; motivul acestei măsuri este eliminarea concepţiei că matrimoniul este o simplă formalitate, o "bucată de hârtie" semnată la primărie.  
•  igienizarea vieţii morale familiale printr-o legislaţie care să îl/o pună pe soţul/soţia adulter/ă sau violent/ă, demonstrat/ă şi condamnat/ă definitiv ca atare în justiţie, în situaţia de a pierde cu totul dreptul de partaj şi de a decădea total din drepturile parentale;
•  crearea de instituţii de primire civilizate în care să fie aduşi copiii nedoriţi sau proveniţi din familii ce nu îi pot întreţine, în aşa fel încât aceştia să beneficieze de un veritabil cămin, reducându-se astfel şi motivaţia pentru  rata devastoare a avorturilor;
• o campanie de responsabilizare a mamelor şi medicilor în scopul protejării vieţii intrauterine a copilului, pentru a restrânge efectele “drepturilor de reproducere” impuse şi susţinute de mentalitatea europeană;
•  încurajarea unei strânse legături între familie şi religia de care aparţine, pentru a se întări conştiinţa morală a cetăţenilor;
•  combaterea cu tărie a violenţei domestice de orice fel, printr-un parteneriat Biserică-şcoală-familie, menit să dea soţilor (creştini) o perspectivă spirituală creştină asupra căsătoriei şi a relaţiei conjugale dintre ei, dar şi prin elaborarea şi aplicarea cu stricteţe a unei legislaţii antiviolenţă eficiente.

Politica fiscală

Politica fiscală a României trebuie să fie una înţeleaptă, pornind de la ideea că statul nu trebuie să trăiască doar de pe spinarea cetăţeanului, fiind doar administrator al impozitelor plătite de cetăţean, impuse în funcţie de veniturile fiecăruia, cu o politică de colectare centrată pe nevoile cetăţeanului şi pe situaţia sa financiară. Taxe mici, folosite în scop clar şi transparent, cu rezultate foarte palpabile, scutiri de impozite ca formă de stimulare economică, impozitarea profiturilor care pleacă din România reprezintă măsuri economice ce vor ajuta la o colectare mult mai bună a taxelor, la reducerea evaziunii fiscale şi la întărirea conştiinţei civice a plătitorului de taxe. Iată câteva măsuri concrete:

• reducerea impozitelor plătite de populaţie – va legitima statul ca un cadru de dezvoltare economică sănătoasă, permiţând libera circulaţie a mărfurilor şi banilor, singura cale de autovindecare a metastazei economice în care România agonizează de două decenii;
• eliminarea taxelor inutile, redundante şi a altor forme similare de spoliere a cetăţeanului; într-o primă fază a aplicării proiectului salarizării femeilor casnice unele dintre aceste taxe inutile pot fi dirijate către finanţarea acestuia, urmând ca apoi să fie eliminate cu totul;
•  impozitarea cu 25 % a profiturilor care se scot de pe teritoriul României; dacă un investitor străin rulează capitalul produs în România pe teritoriul naţional, se va bucura de toate facilităţile unui investitor, dacă îl scoate din România, va trebui să plătească un impozit de 25 de procente din capitalul făcut în ţara noastră;
• negocierea, în condiţiile în care permit cadrul legal şi angajamentele internaţionale, cu băncile de pe teritoriul României a unui impozit pe profitul scos din ţară echivalent cu dobânda percepută de la cetăţenii particulari şi agenţii economici români care au credite; dacă o bancă doreşte să perceapă 40% dobândă de la cetăţeanul român pentru un credit, va trebui să plătească un impozit pe profitul pe care îl scoate de pe teritoriul ţării de 40%; dacă percepe o dobândă de 5% cetăţeanului sau agentului economic român care se împrumută, va plăti o taxă de 5%, atunci când va scoate profitul din ţară;
• fiscalizarea specială a profiturilor pe care companiile străine le fac din exploatarea resurselor naturale ale României şi a pământului cumpărat pe teritoriul României. Întrucât teritoriul şi resursele aparţin statului, Guvernul României va avea dreptul să fiscalizeze cum doreşte profiturile care se fac din exploatarea acestora;
• fiscalizarea redusă a întreprinzătorilor privaţi care creează locuri de muncă, respectă demnitatea angajatului şi îi plătesc un salariu decent;
• reduceri de impozite pentru firmele străine care investesc şi fac profit pe care îl rulează în România;
• obligarea statului să prezinte rapoarte clare, periodice, referitoare la modul în care se folosesc impozitele plătite de cetăţeni; orice cetăţean va avea dreptul prin lege să primescă, la cerere, informaţii foarte detaliate despre destinaţia şi finalitatea impozitelor plătite;
•  stimularea agenţilor comerciali şi creearea unei atmosfere de cooperare între stat şi omul de afaceri, în aşa fel încât evaziunea fiscală să nu mai fie considerată o opţiune practică; acest lucru se va face printr-o politică flexibilă a statului, care va impozita diferenţiat diferitele forme de activitate comercială, va oferi diverse reduceri de impozite celor bun-platnici şi va aplica constrângerea doar acolo unde reaua-voinţă este evidentă şi unde evaziunea fiscală devine o problemă de securitate naţională;
• scăderea la mininumul posibil a taxării produselor alimentare şi vestimentare de bază, urmând a se taxa mult mai serios produsele de lux; guvernul va impune comercianţilor de alimente de bază preţuri extrem de scăzute, în aşa fel încât cetăţean român să îşi poată permite un trai minimal, eliminându-se astfel tragediile pe care le produce lipsa alimentelor de bază în multe familii româneşti;
•  impozitarea produselor de lux, sumele colectate mergând direct în fonduri menite să ajute clasele defavorizate ale societăţii;
•  interdicţia exproprierii locuinţei cetăţeanului român: se va introduce ca principiu constituţional interdicţia de a i se lua cetăţeanului român casa în care locuieşte, indiferent de ce datorii are către stat sau către privaţi; cetăţeanul român nu va putea să gireze cu locuinţa în nici o condiţie. În cazul în care cineva are mai multe locuinţe, poate gira cu câte doreşte, în afară de una, pe care trebuie să o păstreze. Această măsură va reduce dramele cetăţenilor români care se trezesc daţi afară din propriile case.  

Administrarea resurselor naţionale

Guvernul FAC are obligaţia de a administra cu înţelepciune resursele ţării în folosul cetăţenilor români. Se poate folosi de unele măsuri aplicate deja în alte ţări:

• exploatarea de către stat (eventual cu management privat) a tuturor resurselor naturale şi energetice ale ţării şi folosirea profiturilor uriaşe pe care acestea le produc în scopul furnizării sumelor necesare la bugetul statului pentru plata obligaţiilor acestuia şi pentru întreţinerea aparatului său şi din alte surse decât banii cetăţeanului; baza legală a acestei măsuri o reprezintă: art. 135, alin. 2, litera d): “[Statul trebuie să asigure:] exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional” (subl. n.);  art. 136, aliniat 3 din Constituţia României, care postulează: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi a platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin lege organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice” (subl. n.) şi  art. 136, aliniat 4, unde se spune: “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică”. FAC va milita pentru crearea unui fond naţional similar Fondului Petrolier din Norvegia, în care să fie depozitate 60% din sumele provenite din exploatarea resurselor naturale şi energetice ale României, restul de 40% putând fi alocate cheltuielilor curente ale bugetului.  
•  recuperarea prin diferite mijloace legale a resurselor înstrăinate prin contracte negociate în aceşti 23 de ani în defavoarea statului român; baza legală a acestui demers este art. 135, alin. (1) din Constituţie, în care statul este obligat la “protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”;
•  recuperarea unei părţi a prejudiciului din contractele încheiate în defavoarea statului român, printr-o impozitare adecvată a profiturilor ce se fac pe aceste resurse; baza legală a acestui principiu este art. 139, alin. (3) din Constituţia României: “Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.

Stimularea agriculturii şi reindustrializarea

Agricultura trebuie să revină la locul pe care ea l-a avut în România interbelică, iar industria trebuie refăcută din nimic, măcar la nivelul anului 1989:

• sprijinirea agriculturii prin metode reale de cointeresare a producătorilor agricoli în cooperative şi consorţii private sau în ferme familiale, prin eliminarea tuturor intermediarilor inutili, prin recrearea sistemelor de irigaţii, prin eliminarea concurenţei neloiale a produselor agricole din import, prin încurajarea tinerilor din mediul rural (prin scutiri de taxe şi ajutor pentru întemeierea unei gospodării) să îşi facă un viitor în localitatea de baştină;
• interzicerea cu stricteţe a oricărei forme de agricultură care se bazează pe modificări genetice ale plantelor sau animalelor sau pe utilizarea îngrăşămintelor chimice dăunătoare sănătăţii omului; România are capacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni prin metode ale agriculturii sănătoase. Statul va acorda producătorilor o perioadă de şase luni în care să lichideze stocurile de marfă modificată genetică, după care desfacerea ei în comerţ va fi asimilată punerii în pericol a vieţii (art. 182 CP) prin otrăvirea sistematică a populaţiei. Pentru amortizarea pierderilor, statul va oferi garanţii bancare celor ce au împrumuturi în bănci şi suport financiar pentru retehnologizare în vederea producerii de mâncare sănătoasă;
•  interzicerea cu stricteţe a folosirii oricăror aditivi chimici în produsele alimentare ale românilor. Statul are obligaţia să vegheze ca cetăţenilor săi să nu li se vândă în magazine cancer; Statul va acorda şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă, după care comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182 CP;
•  obligativitatea impusă importatorilor din Uniunea Europeană sau de pe alte pieţe ca toate produsele alimentare să fie originale. Consumatorul român trebuie să cumpere exact acelaşi produs ca şi cel din ţara care îl vinde în România, nu o clonă făcută pentru “lumea a treia a estului Europei”; Statul va acorda şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă, după care comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182 CP.
• obligativitatea desfacerii produselor alimentare de bază la un preţ pe care să şi-l permită şi cele mai sărace pături ale societăţii româneşti, aşa cum se întâmplă în toată Europa. Pentru impunerea acestei obligativităţi statul va colabora cu producătorii şi procesatorii agricoli, oferindu-le posibilitatea de a-şi amortiza pierderile, dar va putea apela şi la preţurile mercuriale în cazul produselor de strictă necesitate;
•  descoperirea unor pieţe profitabile în care România să vândă produsele agricole pe care le are în surplus; Japonia şi China sunt pieţe predilecte, dar statul trebuie să fie deschis către orice piaţă care doreşte mâncare sănătoasă la un preţ accesibil (acesta va fi şi sloganul sub care agricultura românească va realiza afaceri în străinătate).  
•  sprijinirea celor ce doresc să se stabilească în mediul rural şi să-şi întemeieze o gospodărie, prin subvenţii de la bugetul de stat şi prin scutirea de impozite pe o perioadă de timp;
•  protejarea patrimoniului forestier şi implementarea unor măsuri de protecţie a mediului foarte riguroase; limitarea deforestării teritoriului naţional;
• reindustrializarea, cel puţin la nivelul industrial din 1989, însă după ultimele standarde de tehnologie ecologică, cu bani proveniţi de preferinţă dintr-un împrumut negociat favorabil cu guvernul chinez, cu cel japonez, cu grupul BRICS sau cu orice alt partener mondial care doreşte să acorde României un împrumut care să nu înrobească statul român;în condiţiile în care UE acordă fonduri europene pentru asemenea activitate, este obligaţia României de a atrage astfel de fonduri, care i se cuvin şi pentru care contribuie la fondul uniuniii;
• negocierea tuturor contractelor de servicii cu populaţia, în spiritul protecţiei şi respectării cetăţeanului, eliminându-se actualele servicii de proastă calitate şi preţ excesiv oferite de unii furnizori;
•  încurajarea competitivităţii în toate domeniile şi spargerea diverselor monopoluri care îi ţin pe cetăţeni prizonieri ai unor firme de prestări servicii.

Rezolvarea catastrofei imigraţiei comerciale

Guvernul FAC trebuie să postuleze că locul oricărui cetăţean român este în România. Baza tuturor demersurilor în acest sens o reprezintă art. 47, alin. (1) din Constituţia României, care spune: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un trai decent”: În acest sens:

•  pentru a rezolva catastrofa migraţiei economice, guvernul FAC va asigura locuri de muncă pentru toţi cetăţenii români din străinătate şi un pachet salarial menit să le ofere o viaţă decentă, aşa cum cere Constituţia României (art. 47 [1]);
• pentru a împiedica exodul de creiere, va propune fiecărui cetăţean român care doreşte să emigreze o variantă similară de realizare în ţară;
•  guvernul va încuraja pe românii care muncesc în străinătate să investească sumele de bani câştigate în anii de muncă în afaceri de familie sau afaceri mai mari, sprijinindu-i financiar, dacă e cazul, punându-le la dispoziţie formalităţi rapide şi necostisitoare de înregistrare a afacerii şi scutindu-i de impozite pe afacerea respectivă timp de cinci ani;
• guvernul se va implica mai mult în susţinerea familiilor rămase acasă ale celor ce merg să muncească în străinătate.

Susţinerea cercetării ştiinţifice şi inventicii

Istoria inventicii mondiale şi faptul că limba română e a doua limbă oficială la Sillicon Valley ne arată că poporul român are o propensitate faţă de cercetarea ştiinţifică şi mai ales faţă de inventică. De aceea, guvernul FAC:

• va susţine cercetarea ştiinţifică în toate domeniile, activitatea de inventică şi IT, activităţile de creaţie artistică şi culturală;
•  va încuraja crearea în România a unei elite IT, care să dezvolte afaceri compatibile cu cele ale marilor puteri în domeniu;
•  va susţine implementarea noilor tehnologii, care înlocuiesc energiile convenţionale;
•  va susţine o compatibilizare între tradiţiile acestui popor şi folosirea tehnicilor moderne, aşa cum e normal şi se întâmplă în toate ţările;
•  va elabora un cod etic strict, care să se asigure că aceste cuceriri ale ştiinţei, atât autohtone, cât şi internaţionale, nu prejudiciază demnitatea umană, dreptul persoanei la viaţă, la libertate, unicitate şi intimitate;
•  întrucât au creat o îngrijorare sporită în rândul populaţiei cu privire la potenţialul de îngrădire a libertăţilor personale, va elimina obligativitatea tehnologiei biometrice din sistemul de evidenţă a populaţiei, actele biometrice putând fi emise doar pentru cei ce le doresc, în aşa fel încât tipul de acte obişnuite emise de autorităţile române să nu împiedice libera circulaţie a cetăţeanului. Actele biometrice care se vor mai produce pentru cei ce le doresc vor fi plătite integral din fonduri ale Uniunii Europene, România neinvestind în astfel de tehnologii.

Educaţia naţională

Educaţia şi sănătatea populaţiei vor fi priorităţi absolute. Guvernul va susţine:

• educaţia ca metodă de formare a caracterului şi de cunoaştere a adevărului, neîncurajându-se îndoctrinarea sau propaganda în şcoală; şcoala va trebui să treacă printr-o schimbare profundă a mentalităţii celor ce asigură actul de învăţământ, la capătul căreia aceştia să capete capacitatea de a forma caractere şi oameni de valoare, nu doar biocipuri care stochează cantităţi imense de cunoştinţe, aşa cum se întâmplă acum;  
• includerea în programele de învăţământ general a unor cursuri de bune maniere, de artă culinară, de gospodărire şi de menaj, de artă tradiţională românească;
•  includerea în programele de învăţământ a adevărurilor fundamentale despre istoria şi cultura naţională, despre istoria şi cultura europeană şi abandonarea clişeelor care nu au nici un fundament ştiinţific serios;
• prezentarea teoriilor evoluţioniste în şcoli doar ca simple teorii, nu ca adevăruri apodictice, la vârste la care elevii şi-au format păreri despre lucruri şi viaţă, în aşa fel încât acestea să nu creeze o schizofrenie spirituală sau să le lezeze sentimentele religioase. Vor fi abandonate discursurile evoluţioniste din manualele de geografie şi biologie, care discreditează ştiinţele respective, ştiut fiind că obiectul de studiu al celor două este natura aşa cum este ea dată, iar nu postularea unor teorii cosmogonice şi prezentarea lor ca adevăruri de credinţă. Teoriile evoluţioniste vor fi puse în discuţie în manualele de filozofie din clasa a XII-a, unde vor fi dezbătute ca simple opinii;
• întrucât şcoala are obligaţia de a-l pregăti pe om pentru viaţă, se va include obligativitatea de a-l pregăti pe acesta inclusiv pentru viaţa veşnică, prin însuşirea acestei valori de către şcoală şi pregătirea în consecinţă a elevului la orele de religie. La ora actuală, şcoala îl pregăteşte pe om doar pentru a trăi în această viaţă, îngustându-i perspectiva vieţii eterne; 
•  încurajarea învăţământului după modelul homeschooling, coordonat cu politica de salarizare a femeilor casnice, care astfel pot, dacă doresc, să devină educatorii propriilor copii; toate diplomele emise în acest sistem vor fi recunoscute de către stat, familia având dreptul, care se va consfinţi prin Constituţie, de a opta fie pentru educarea copiilor în sistemul public, fie în cel homeschooling, fie în cel privat. Obligativitatea va fi ca toţi copiii să beneficieze de o educaţie solidă; programa şcolară va fi lăsată la latitudinea părinţilor, statul urmând să impună un set minim de reguli şi cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru ca diploma emisă să fie recunoscută; familia poate opta pentru educarea copiilor de către profesori din sistemul de învăţământ, pe care să îi angajeze în particular;
•  înfiinţarea de instituţii de învăţământ privat şi confesional de toate gradele, în care programa şcolară să fie lăsată la latitudinea acestora, statul urmând să impună un set minim de reguli şi cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru ca diploma emisă să fie recunoscută;
• încurajarea, prin intermediul şcolii, a copiilor, mai ales în mediul rural, să reevalueze şi să refacă legătura cu portul popular românesc, cu muzica populară românească, cu tradiţiile populare, cu artele populare; copiii din mediul urban vor fi învăţaţi să privească cu înţelegere (a specificului rural) şi fără discriminare la semenii lor din mediul sătesc;
• orientarea copiilor din mediul rural către o carieră în mediul din care provin, susţinerea lor în şcoală, iar ulterior în procesul de clădire a unei gospodării ţărăneşti autentice;
• sprijinirea intensă a activităţii profesorilor şi educatorilor din mediul rural şi a activităţilor culturale din acest perimetru;
• crearea de Şcoli Superioare pentru cei ce vor o perfecţionare în profesie; acestea vor avea nivelul academic de specializare al politehnicii, fără a fi asimilate universităţii;
•  Alma Mater va fi frecventată doar de cei ce doresc o carieră academică sau de cercetare şi se va bucura de autonomia specifică universităţilor europene; ar fi de dorit ca universitatea să ajungă întru totul independentă de stat, în sensul de a nu exista universităţi de stat şi universităţi particulare, ci doar universităţi care se autofinanţează şi au un program academic specific; FAC va proceda în acest sens doar în deplin consens rezultat din consultarea tuturor factorilor implicaţi în viaţa academică;
• distincţia între Şcolile Superioare şi Universitate are ca scop eliminarea inflaţiei uriaşe de diplome universitare care nu au nici o acoperire în valoarea academică a posesorului sau în abilităţile sale practice, diminuând puternic demnitatea şi prestigiul statutului de licenţiat şi creând un plebeism cultural extrem de periculos pentru orice societate sănătoasă;
• crearea unui sistem complex de scouting pentru a depista talentele şi valorile intelectuale din toată ţara şi a le ajuta să se împlinească; în condiţiile în care un copil integrat în sistemul homeschooling sau confesional este descoperit ca posedând talente sau inteligenţă speciale, părinţii au obligaţia de a-l lăsa să fie educat în instituţii speciale ale statului; părinţii au obligaţia de a semnala scouterilor orice indicaţie că ai lor copii beneficiază de astfel de aptitudini speciale;
• crearea unui sistem de consiliere psiho-educativă care să ajute elevii să se canalizeze spre carierele pentru care au înclinaţie şi elaborarea unor programe şcolare axate pe specializare încă din perioada liceului;

Tineretul

Tineretul României este din ce în ce mai înstrăinat de valorile acestui popor, de familia sa şi de propria identitate. FAC va milita pentru:

• oferirea unei educaţii cât mai adecvate tinerilor români, accentul căzând atât pe informare, cât şi pentru formarea lor ca oameni;
• oferirea accesului la o istorie autentică şi la spiritualitatea autentică a acestui popor;
• vindecarea conflictului artificial dintre generaţii, prin consilierea tinerilor de către personalul medical de specialitate şi de către preoţii Bisericii, pentru ca respectul şi ascultarea faţă de părinţi să fie reinstituit în rândul tineretului român;
•  garantarea unui viitor şi a unei şanse corecte în viaţă;
• consilierea tinerilor de către Biserică şi de către personal specializat pentru a întemeia o familie durabilă şi a-şi schimba optica în privinţa modului în care reacţionează cu persoane de sex opus;
•  susţinerea pe toate liniile a tinerilor dotaţi pentru a se realiza la deplinătatea potenţialului lor;
•  încurajarea tinerilor din mediul rural să rămână în mediul în care s-au născut şi sprijinirea lor în acest sens prin subvenţii pentru gospodării ţărăneşti nou întemeiate, pentru ferme, dar şi prin oferirea unor condiţii de viaţă decente în mediul rural;
• redeşteptarea în sufletul tinerilor a dragostei faţă de ţară, prin prezentarea frumuseţii acesteia, a spiritualităţii ei creştine, a culturii ei autentice, a sacrificiilor făcute pentru păstrarea şi făurirea ei şi mai ales prin demonstrarea faptului că ţara este o mamă iubitoare pentru copiii ei, care îi creşte sănătos, îi apără, le dă hrană sănătoasă, îi educă şi le oferă un viitor;
• cultivarea dorinţei naturale de a trăi şi a se realiza în România;
•  încurajarea tinerilor să deprindă demnitatea şi mândria autentică de a fi cetăţean al acestei ţări, pentru a pune capăt odată pentru totdeana mentalităţii de slugă pe care o are românul în sânge la acest moment;
•  încurajarea tinerilor să fie foarte performanţi în tot ce fac;
• avertizarea tinerilor că alienarea prin expunerea excesivă la efectele televizorului sau ale lumii virtuale poate avea efecte psihice incalculabile.

  

Sănătatea naţiei

Tragedia prin care trece acest popor din punct de vedere fizic trebuie oprită prin măsuri ce privesc sistemul sanitar, dar şi acţiunea de prevenire a bolii:

• crearea unui mod de viaţă social din care să se elimine stresul cumplit în care trăiesc şi muncesc majoritatea românilor şi care constituie principala sursă de îmbolnăvire în cazul unora dintre maladiile grave; guvernul va face aceasta prin redefinirea rolului statului în viaţa cetăţeanului, prin fluidizarea activităţilor economice şi sociale în aşa fel încât situaţiile absurde pe care le întâlnim la tot pasul să nu se mai repete, printr-un personal administrativ centrat pe respectul faţă de cetăţean şi interesele acestuia, prin ridicarea presiunii pe care statul o pune pe umerii cetăţeanului, prin crearea unui nivel de trai decent care să elimine nesiguranţa zilei de mâine;
• crearea unui sistem medical performant, bine finanţat, care să acorde o şansă fiecărui bolnav;
• sprijinirea familiilor sau persoanelor cu resurse modeste pentru a avea o şansă egală la tratament în sistemul medical românesc, dat fiind că ajutorarea unei persoane în funcţie de cât a contribuit la sistemul de asigurări se poate transforma în genocid în cazurile sociale grave;
• omologarea ştiinţifică şi introducerea în uz oficial, cu acordul Ministerului Sănătăţii, a unor tratamente alternative bazate pe medicină tradiţională, pe plante şi preparate din plante folosite de secole în tratarea unor boli, cu scopul de a reduce dependenţa de medicamentaţia chimică;
• oprirea exodului medicilor prin crearea unui pachet salariar corespunzător, dar şi prin introducerea în academiile de înalte studii medicale a unor taxe de şcolarizare în cuantum egal cu cele din universităţile europene de profil, care însă să poată fi anulate complet în schimbul unui angajament de a profesa timp de zece ani medicina pe teritoriul naţional;
•  redeschiderea de urgenţă a tuturor spitalelor închise în 2010-2011, dotarea lor la nivel european şi construirea altora noi;
• educarea populaţiei în ceea ce priveşte modul în care poate evita anumite boli;
• se vor lua măsuri de construire a facilităţilor medicale în aşa fel încât serviciul de ambulanţă să ajungă în toate localităţile ţării, în cel mult cinci minute de la data preluării apelului. Depăşirea exagerată a acestui barem orar va fi considerată malpraxis.
•  tratarea cu respect a bătrânilor, asigurarea condiţiilor medicale pentru ca aceştia să îşi poată îngriji sănătatea în condiţii optime.

Justiţia

Guvernul FAC are obligaţia de a se asigura că justiţia este liberă de orice influenţe politice, economice sau oculte. În acest scop, se impun:

• o evaluare generală din partea forurilor competente din interiorul sistemului a activităţii profesionale a  tuturor magistraţilor şi procurorilor şi păstrarea în sistem a celor profesionişti şi oneşti, criteriile fiind strict profesionale şi stabilite de sistem; guvernul FAC se va implica în acest proces numai în măsura în care îi permite separarea puterilor în stat prin faptul că are în componenţă un minister al justiţiei, lăsând la latitudinea celor din sistem autoreglarea modului de funcţionare, în aşa fel încât mult criticatele decizii controversate ale justiţiei să nu se mai producă;
• o colaborare cu sistemul juridic, asigurându-i tot ce are nevoie pentru o activitate profesională impecabilă;
• achitarea datoriilor băneşti faţă de magistraţi şi procurori, pe care le-au contractat şi amânat guvernele anterioare;
• stabilirea clară prin Constituţie a faptului că numai judecătorii sunt magistraţi, în timp ce procurorii sunt organe de anchetă şi avocaţi ai statului; eliminarea confuziei existente din acest punct de vedere şi din organele de conducere ale justiţiei române;
•  introducerea incompatibilităţii între funcţia de judecător şi calitatea de membru a unor organizaţii secrete, pe baza art. 40 (4), în care se spune că organizaţiile secrete sunt interzise;
• garantarea faptului că nici o intervenţie din partea factorului politic, a celui economic sau de altă natură nu împiedică buna desfăşurare a actului juridic;
• o curăţire a legislaţiei româneşti de legi inutile, inaplicabile, prost întocmite;
• simplificarea legilor şi a normelor de aplicare a lor;
• reflectarea în legile statului atât a principiilor universale ale dreptului, cât şi a etosului creştin al locuitorilor acestei ţări;
• armonizarea legilor europene cu cele româneşti, la decizia părţii române, fără ca cele europene să prevaleze automat faţă de cele româneşti contrarii; principiul va fi că se va aplica legea cu dispoziţii mai favorabile pentru cetăţean; 
• introducerea în Constituţia României a principiului că orice lege europeană trebuie votată şi aprobată de Parlamentul României pentru a putea produce efecte pe teritoriul statului român. În felul acesta se respectă prevederea constituţională a art. 61 (1), care spune: "Parlamentul României este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării" (subl.n.).
• crearea unei jurisprudenţe naţionale care să permită aplicarea uniformă a legii, în aşa fel încât art. 16 din Constituţie să aibă consistenţă reală, în sensul că un cetăţean dintr-un judeţ să fie egal din toate punctele de vedere, inclusiv al sancţiunii primite pentru aceeaşi faptă comisă, cu altul din alt judeţ;
• eliminarea statutului de impunitate de facto de care se bucură la ora actuală unii politicieni corupţi şi acoliţii lor;
• respectul, salarizarea şi locul cuvenite în societate pentru magistraţi şi procurori.  

Ordinea publică şi amenajarea teritoriului

Întrucât justiţia nu poate fi aplicată fără un aparat de impunere a legii, guvernul FAC se va asigura că:

•  mentalitatea poliţistului evoluează către cea a poliţistului european sau american, care este prietenul cetăţeanului, în serviciul lui, gata să îi sară oricând în ajutor;
• legislaţia va permite poliţistului român utilizarea armei în desfăşurarea activităţii, exact după modelul poliţistului american (legislaţia în domeniu va fi pur şi simplu tradusă din legislaţia americană, va fi votată şi implementată); acest lucru va elimina scenele penibile în care poliţişti au fost umiliţi sau bătuţi de infractori; în cazul uzului letal al armei, poliţistul va trebui să poată demonstra faptul că acest lucru s-a realizat doar în legitimă apărare şi cu respectarea legii;
• odată cu întărirea autorităţii poliţistului se va întări şi responsabilitatea sa, iar organele de control din sistem vor avea grijă ca abuzurile pe care această nouă putere le aduce să nu se producă şi să fie aspru pedepsite, când s-au produs;
• poliţia va fi dotată cu autovehicule moderne şi va avea obligaţia de a patrula zi şi noapte prin comunităţile din razia sa de acţiune;
•  ministerul de resort se va asigura că sunt suficiente secţii de poliţie pe teritoriul României, în aşa fel încât răspunsul la apelul 112 să nu poată depăşi trei minute, indiferent de locul unde se află cel ce a iniţiat apelul.
• ministerul de resort se va îngriji ca fiecare comună, sat sau oraş să fie dotate cu aparate de deszăpezire, pentru a face faţă vicisitudinilor iernii, şi cu orice altă dotare necesară pentru a înfrunta calamităţile naturale;
• guvernul FAC va lua măsuri de amenajare a teritoriului, pentru a evita inundaţiile care se produc în fiecare an, pentru a construi autostrăzi şi a asfalta străzile deja existente; se vor lua măsuri de protecţie a mediului.    

Armata Română

Guvernul FAC are obligaţia de a reda Armatei Române locul în societate şi în cadrul strategiei de apărare a patriei:

• crearea unor cariere militare atractive, prin asigurarea unor baze militare cu dotări de ultimă oră ce stimulează dezvoltarea personalităţii recruţilor (baze sportive, biblioteci, competiţii sportive, cursuri de limbi străine, de calculatoare, de şofat etc.);
• dotarea armatei cu armamant performant şi ultramodern;
• alocarea unor sume importante din buget pentru apărare; determinarea partenerilor euroatlantici să investească masiv în sistemul de apărare al României, datorită poziţiei strategice a ţării noastre.
• stimularea unui sistem extins de recrutare pe bază de voluntariat, prin impunerea necesităţii satisfacerii serviciului militar pentru anumite profesii (toate demnităţile publice, magistraţi, poliţişti, funcţionari publici etc.), dar şi prin acordarea unor sporuri de 15% la salariu celor ce îşi satisfac serviciul militar, începând din momentul intrării în vigoare a legii, indiferent de profesie; serviciul militar voluntar va dura un an pentru absolvenţii de cursuri liceale şi şase luni pentru cei absolvenţi de înalte şcoli tehnice sau universitate; sporul de 15% se va recupera de către angajatorii care îl plătesc în mediul privat din reducerile operate taxelor plătite pentru activităţile lor comerciale;
• salarizarea pe perioada serviciului militar a recruţilor, la cuantumul din viaţa civilă (deschiderea cărţii de muncă cu plata salariului mediu pe economie pentru cei recrutaţi înainte angajarea în viaţa civilă);
• reintegrarea în activitate (cu posibilitatea de a-şi păstra şi pensiile militare deja câştigate) a cadrelor militare disponibilizate odată cu aderarea la NATO, folosirea experienţei acestora atât în mediul militar, cât mai ales în mediul civil, prin facilităţi oferite celor ce îi angajează şi beneficiază de pregătirea lor şi mai ales de spiritul lor ordonat, atât de necesar unei societăţi anomice ca cea din România;

Libertatea presei şi apărarea de abuzuri ale statului

Guvernul FAC militează pentru libertatea presei în societate, nu este deranjat în nici un fel de criticile de presă şi se va asigura că instituţiile de forţă ale statului nu fac abuzuri împotriva presei sau împotriva drepturilor cetăţeanului: Astfel:

• va exista o colaborare civilizată onestă cu presa română de orice fel;
• guvernul va milita pentru o înţelegere între instituţiile sale şi cele media pentru a ţine sub control fenomenul deplorabil al imoralităţii propagat de unele producţii ale presei vizuale, înţelegându-se că acest flagel al pornografiei de toate felurile şi al culturii violenţei propovăduite de staţiile tv prin diverse producţii cinematografice afectează fibra morală a naţiei şi depăşeşte cadrele unei opţiuni comerciale sau chiar culturale; în acest sens, Guvernul FAC va propune un sistem pay-per-view aplicat unor producţii de televiziune cu caracter îndoielnic: anumite reality-show-uri, anumite spectacole de divertisment, unele filme care fac apologia violenţei, emisiuni pornografice, în aşa fel încât accesul la acestea să îl aibă doar consumatorii care plătesc o taxă suplimentară faţă de taxa obişnuită, urmând ca în casele celor ce nu plătesc pentru emisiunile respective să nu poată fi recepţionate, televiziunile optând între o suspendare a emisiei în aceste locuinţe în intervalul orar dedicat emisiunilor pay-per-view şi redifuzarea altor emisiuni cu caracter general; principiile după care se vor stabili  emisiunile care trebuie să intre în categoria pay-per-view vor fi cuprinse în regulamente ale CNA şi vor fi elaborate în colaborare cu factori de decizie din societate, care activează pentru păstrarea unei morale publice sănătoase: Biserică, şcoală, asociaţii ale familiilor, organizaţii non-guvernamentale, oameni de cultură, specialişti în comunicare etc.; sistemul pay-per-view este deja brevetat în toate ţările occidentale şi funcţionează şi în cadrul industriei de cablu din România, unde filmele cu conţinut pornografic sau cu conţinut de anumită specialitate (fashion, hunting, sport etc.) sunt de obicei introduse într-un pachet special, ce trebuie achiziţionat diferit de pachetul general;
•  guvernul FAC va milita pentru introducerea în legislaţia CNA a unei prevederi care să oblige forurile sportive competente să semneze contracte cu firme care să asigure transmiterea evenimentelor sportive, în principal a campionatului intern şi european de fotbal, de către toate platformele de cablu din ţară, în aşa fel încât un cetăţean să nu fie prejudiciat din acest punct de vedere doar pentru că nu are abonament la anumită firmă de cablu;
• guvernul FAC se va opune în mod categoric închiderii vreunei instituţii de presă, militând pentru responsabilitatea materială personală în faţa legii, în cazurile în care se încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor;
•  guvernul FAC şi majoritatea parlamentară care îl va susţine vor milita pentru controlul instituţiilor de forţă, în aşa fel încât abuzuri la adresa cetăţeanului să fie eliminate; astfel, se vor face eforturi pentru a se elimina înregistrările ilegale ale cetăţenilor sau cazurile de poliţie politică. 

Politica externă

Guvernul FAC trebuie să reevalueze întreaga politică externă a României şi să îşi facă o datorie din:

• promovarea culturii şi spiritualităţii române autentice peste tot în lume, prin cooptarea în serviciul diplomatic, cu titlul de ataşaţi culturali, a unor mari personalităţi culturale autentice româneşti, care să organizeze în centrele de putere ale planetei activităţi intens susţinute de prezentare a esenţei culturale a poporului român, cu participarea autorităţilor române reprezentative, a autorităţilor locale, a intelectualităţii din ţara de rezidenţă;
• transformarea Institutului Cultural Român într-un ambasador al adevăratelor valori ale culturii şi spiritualităţii poporului român;
• elaborarea unei activităţi de largă colaborare intelectuală cu instituţiile de specialitate din România în vederea creării unui proiect naţional de traducere în marile limbi de circulaţie ale lumii a scrierilor referenţiale ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi difuzarea lor prin intermediul ICR şi al serviciului diplomatic peste tot în lume; această activitate va beneficia de consultanţa de specialitate a unor experţi în limbile de circulaţie internaţională, în aşa fel încât traducerea să fie de maximă fidelitate filologică, şi va fi integral finanţată de către bugetul Ministerului Culturii din România; 
• transformarea României într-un actor major pe scena diplomatică a lumii, prin reactivarea unor relaţii diplomatice vechi şi crearea altora noi, printr-o politică de neutralitate, prin încurajarea numeroşilor tineri români absolvenţi de universităţi de prestigiu mondial să lucreze într-un corp diplomatic extrem de bine pregătit, capabil să se implice din punct de vedere diplomatic în rezolvarea marilor conflicte ale lumii, sporind prestigiul naţiunii noastre ca ţară furnizoare de securitate;
• protejarea cetăţenilor aflaţi în străinătate după modelul unor state precum Israel sau Statele Unite;
• asigurarea unor raporturi de parteneriat, nu de colonialism, cu Uniunea Europeană. În acest sens, diplomaţii şi europarlamentarii români trebuie să depună eforturi pentru a apăra demnitatea şi interesele României în toate forurile UE din care România face parte, iar forurile conducătoare ale statului român trebuie să elaboreze o politică europeană demnă şi axată pe interesele ţării, să cultive relaţii utile în cadrul UE şi să păstreze o verticalitate în raporturile cu omologii europeni. Milităm pentru o relaţie civilizată cu UE, pentru suveranitatea statului român în cadrul acestui club al statelor europene, pentru aplicarea legislaţiei europene în legislaţia română numai după ce aceasta a fost aprobată corespunzător de Parlamentul României, pentru imbunătăţirea absorbţiei fondurilor dedicate României şi folosirea lor pentru proiecte reale şi utile societăţii româneşti. Suntem de părere că pentru a putea să atingem aceste obiective, statul român trebuie să se prezinte în interiorul UE ca o entitate capabilă să îşi rezolve singură problemele fundamentale, nu ca un cerşetor care trăieşte din subvenţie comunitară. Din acest motiv, cele mai multe prevederi ale acestui program de guvernare au lăsat la o parte componenta apartenenţei la UE şi s-au axat pe rezolvarea unor probleme urgente prin mijloace proprii.

Participarea cetăţeanului la procesul decizional

Forumul Alternativa Creştină are obligaţia de a aduce pe eşicherul politic oameni de valoare morală, cinstiţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, animaţi de dorinţa de a-şi servi patria, nu clanul sau ambiţiile personale. Politica trebuie să fie arta de a-ţi sluji poporul, iar la ea trebuie să aibă acces numai lideri autentici. Acreditarea ideii că politica e o mizerie este o formă de manipulare menită să ţină oamenii cu adevărat valoroşi departe de decizii esenţiale vieţii lor şi a comunităţii în care trăiesc. Forumul Alternativa Creştină trebuie să îi convingă pe români că participarea lor reală la procesul decizional este esenţa democraţiei şi îi priveşte direct, deoarece decizia politică le influenţează viaţa, iar uneori chiar şi moartea.

• educarea cetăţenilor în spirit civic;
• tratarea promisiunilor politicienilor ca oferte publice pe care să fie obligaţi prin lege să le pună în practică;
• discernerea între proiectele reale şi cele fanteziste şi bugetivore ale autorităţilor locale;
• promovarea exclusiv meritocratică a liderilor

reprezintă măsuri ce vor putea îmbunătăţi climatul politic, vor coopta în decizia politică oameni care acum privesc scârbiţi de pe margine, apropiind de urna de vot acei cetăţeni care în acest moment nu văd un motiv pentru a se exprima.

FAC va evita contaminarea cu politicieni corupţi din alte partide, impunând o lustraţie internă, prin care nu va accepta în nici o funcţie de conducere oameni care au făcut parte la orice nivel de decizie politică din partide politice ce au condus România în epoca comunistă şi în cea “a ţării tuturor posibilităţilor”.

Ce nu trebuie să facă FAC:

1. Nu se va substitui Bisericii Ortodoxe Române, nici nu o va implica pe aceasta sau alt cult în viaţa politică militantă.
2. Nu va încălca în nici un fel caracterul civil al statului, drepturile şi aspiraţiile tuturor cetăţenilor.
3.  Nu va accepta traseismul politic.
4.  Nu va accepta actele de corupţie în rândurile sale sau de trădare a intereselor cetăţenilor.
5.  Nu va accepta ca interesele cetăţenilor să fie prejudiciate nici de către factori interni, nici de către factori externi.
6. Nu va accepta dictatul nici unui alt stat sau organizaţie internaţională.