Acum câteva luni, îmi dădeam cu părerea pe un site despre soarta țărișoarei noastre scumpe. Era înainte de campania europarlamentară, când ni se propunea să fim reprezentați în Europa de știm noi ce candidați. Spuneam atunci că mie mi se pare absolut inacceptabil ca votul unei persoane educate și care înțelege câte ceva din ce se întâmplă în lumea aceasta să fie egal cu votul unei persoane care nu știe să citească, spre exemplu. Spuneam atunci că acest principiu „un om, un vot” poate căpăta aspecte foarte ciudate, care pun în pericol însăși ideea de democrație. Pentru că democrația, atât în forma ei grecească, cât și în cea anglo-saxonă a însemnat întotdeaua participarea la viața publică a unor cetățeni informați și conștienți de statutul lor de cetățeni. Participarea la procesul de decizie a destinului unei națiuni fără nici un criteriu de înțelegere a realității politice creează imaginea unui joc murdar, iar democrației îi dă aspectul de joc măsluit. Pentru că într-o societate în care indiferența politică și nepregătirea intelectuală sunt omniprezente sunt întrunite toate condițiile pentru ca toți aventurierii și escrocii să se urce pe treapta socială și să ocupe poziții pe care într-o societate serioasă le-ar vedea cel mult la televizor.
Propuneam in articolul de pe siteul respectiv ca celor care nu știu să citească să li se ia pur și simplu dreptul de a vota și să fie direcționați către instituții de alfabetizare, după care să își poată exercita dreptul cetățenesc. Mai precis propuneam ca siglele electorale să dispară de pe buletinul de vot, iar cine nu știe a citi nu are decât să voteze cu partidul dușman. Mai mult, propuneam ca promisiunile electorale să fie asimilate juridic ofertelor publice, iar cel ce le încalcă să plătească inclusiv juridic pentru inducerea în eroare a electoratului și pentru obținerea de foloase necuvenite prin înșelarea bunei credințe.
Românii sunt recunoscuți pentru ușurința cu care se împotrivesc fără prea mare reflecție oricui proiect de bun-simț (în fapt cerbicia de a se opune unor proiecte de bun-simț este invers proporțională ușurinței cu care îmbrățișează imediat orice imbecilitate, astfel explicându-se conducerea țării și stadiul jalnic în care aceasta se află). Așa că am fost atacat virulent de toți „oamenii de bine” de pe siteul acela, apărători vajnici ai democrației de cumetrie, îngrijorați că nu vor mai vedea circul politic și minciunile nerușinate curgând fluviu pe la televizor, culmea... crezute ca literă de evanghelie de cei care, conform propunerii mele nu ar avea ce căuta la urna de vot. Juriști scorțoși au început să țâțâie superior și să clatine din cap, explicându-mi cât de prost sunt eu, uitând că ei nu sunt decât niște aplicători ai unor legi proaste, croite de niște escroci ajunși în Parlamentul României tocmai pe seama voturilor celor care nu ar trebui să voteze. Culmea este că toți apărătorii aștia vajnici ai democrației se văitau de dimineață până seară de abuzurile „democrației românești”.
Sensibilizat de acuzele de „fascist”, „comunist”, „elitist”, „eugenist” etc. etc. am renunțat la pretențiile mele „absurde”, dar nicidecum la convingerile mele.
Astăzi am auzit însă ceva ce mi-a reamintit de acel moment. La Antena 3, reputatul analist politic și sociolog Marius Pieleanu a spus cu subiect și predicat că el propune nici mai mult, nici mai puțin decât interzicerea dreptului la vot pentru analfabeți. Carevasăzică, mi-am zis eu, sunt și „fasciști” mai reputați decât mine. Mai mult decât atât, Pieleanu a susținut o idee la care eu achiesez total. Cei care nu știu nici măcar să citească sau cei care nu își plătesc datoriile la stat nu pot fi numiți pe drept cuvânt cetățeni, în sensul democratic al cuvântului. De fapt și de drept în acest om, de altfel foarte echilibrat, a izbucnit frustrarea cumplită a unei persoane raționale ce vede un popor întreg prizonierul celor mai primitive emoții exploatate de cei mai primitivi și mai veroși infractori care ar trebui să își țină dregătoriile într-un „stat” constituit ad hoc la Jilava. Sunt convins că orice intelectual autentic este de aceeași părere. Mai mult, sunt convins că orice om de bun-simț care nu are pretenții intelectuale este de acord cu acest punct de vedere. La urma urmei, cineva care nici nu e în stare să-și schimbe șosetele sau chiloții nu poate fi așteptat să facă alegerea corectă între doi candidați la președinție, nu?
Zică „oamenii de bine” ce vor să spună. Plângă-se cât or vrea că asemenea propunere este vot censitar, că e încălcare a libertăților fundamentale. Eu cred că până ce nu vor vota doar oamenii conștienți de ce înseamnă votul lor, toate atitudinile de operetă și toate eremiadele nemulțumiților de viața în România nu se ridică decât la nivelul unei interpretări din ce în ce mai false ale Mioriței contemporane.
Propuneam in articolul de pe siteul respectiv ca celor care nu știu să citească să li se ia pur și simplu dreptul de a vota și să fie direcționați către instituții de alfabetizare, după care să își poată exercita dreptul cetățenesc. Mai precis propuneam ca siglele electorale să dispară de pe buletinul de vot, iar cine nu știe a citi nu are decât să voteze cu partidul dușman. Mai mult, propuneam ca promisiunile electorale să fie asimilate juridic ofertelor publice, iar cel ce le încalcă să plătească inclusiv juridic pentru inducerea în eroare a electoratului și pentru obținerea de foloase necuvenite prin înșelarea bunei credințe.
Românii sunt recunoscuți pentru ușurința cu care se împotrivesc fără prea mare reflecție oricui proiect de bun-simț (în fapt cerbicia de a se opune unor proiecte de bun-simț este invers proporțională ușurinței cu care îmbrățișează imediat orice imbecilitate, astfel explicându-se conducerea țării și stadiul jalnic în care aceasta se află). Așa că am fost atacat virulent de toți „oamenii de bine” de pe siteul acela, apărători vajnici ai democrației de cumetrie, îngrijorați că nu vor mai vedea circul politic și minciunile nerușinate curgând fluviu pe la televizor, culmea... crezute ca literă de evanghelie de cei care, conform propunerii mele nu ar avea ce căuta la urna de vot. Juriști scorțoși au început să țâțâie superior și să clatine din cap, explicându-mi cât de prost sunt eu, uitând că ei nu sunt decât niște aplicători ai unor legi proaste, croite de niște escroci ajunși în Parlamentul României tocmai pe seama voturilor celor care nu ar trebui să voteze. Culmea este că toți apărătorii aștia vajnici ai democrației se văitau de dimineață până seară de abuzurile „democrației românești”.
Sensibilizat de acuzele de „fascist”, „comunist”, „elitist”, „eugenist” etc. etc. am renunțat la pretențiile mele „absurde”, dar nicidecum la convingerile mele.
Astăzi am auzit însă ceva ce mi-a reamintit de acel moment. La Antena 3, reputatul analist politic și sociolog Marius Pieleanu a spus cu subiect și predicat că el propune nici mai mult, nici mai puțin decât interzicerea dreptului la vot pentru analfabeți. Carevasăzică, mi-am zis eu, sunt și „fasciști” mai reputați decât mine. Mai mult decât atât, Pieleanu a susținut o idee la care eu achiesez total. Cei care nu știu nici măcar să citească sau cei care nu își plătesc datoriile la stat nu pot fi numiți pe drept cuvânt cetățeni, în sensul democratic al cuvântului. De fapt și de drept în acest om, de altfel foarte echilibrat, a izbucnit frustrarea cumplită a unei persoane raționale ce vede un popor întreg prizonierul celor mai primitive emoții exploatate de cei mai primitivi și mai veroși infractori care ar trebui să își țină dregătoriile într-un „stat” constituit ad hoc la Jilava. Sunt convins că orice intelectual autentic este de aceeași părere. Mai mult, sunt convins că orice om de bun-simț care nu are pretenții intelectuale este de acord cu acest punct de vedere. La urma urmei, cineva care nici nu e în stare să-și schimbe șosetele sau chiloții nu poate fi așteptat să facă alegerea corectă între doi candidați la președinție, nu?
Zică „oamenii de bine” ce vor să spună. Plângă-se cât or vrea că asemenea propunere este vot censitar, că e încălcare a libertăților fundamentale. Eu cred că până ce nu vor vota doar oamenii conștienți de ce înseamnă votul lor, toate atitudinile de operetă și toate eremiadele nemulțumiților de viața în România nu se ridică decât la nivelul unei interpretări din ce în ce mai false ale Mioriței contemporane.
P.S. M. Pieleanu a reafirmat azi, vineri, 30 octombrie 2009, poziția lui, denumind votul celor ce știu să citească și care își plătesc taxele „vot responsabil”.
minunat articol
RăspundețiȘtergere