sâmbătă, 14 decembrie 2013

Apel adresat asociaţiilor creştine pentru înfiinţarea Forumului Alternativa Creştină

"Atunci când se ridică sus oameni de nimic,
 nelegiuiţii mişună peste tot."
(Psalm 11,8)

Evenimentele din ultima vreme i-au convins şi pe cei care mai aveau o urmă de speranţă că lucrurile ar putea merge bine în România că nu se va întâmpla aşa atât timp cât actualul sistem politic, instaurat după răsturnarea regimului comunist în 1989, va continua să fie deservit de clasa politică existentă. A existat o speranţă că, după căderea regimului comunist, România va reveni la o stare de normalitate, iar economia ţării va cunoaşte o rapidă regenerare, aducând cu sine şi o sporire considerabilă a nivelului de trai. Constituţia din 1991 chiar dădea speranţe cetăţenilor în acest sens, proclamând, în articolul 3, statul român ca pe un stat social, căruia îi trasa, în articolul 47, obligaţia “să ia măsuri economice de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure un cetăţenilor români un nivel de trai decent”. În paralel cu elaborarea acestei generoase Constituţii însă, Guvernul României proclama industria românească “un morman de fiare vechi” şi demara cel mai vast şi mai criminal proces de dezindustrializare pe care o ţară europeană l-a cunoscut probabil în ultimele secole. În timp ce alte state ale blocului comunist au adus o modernizare tehnologiei pe care statul comunist le-o lăsase, reuşind să refacă din temelii economiile lor naţionale pe baza acelei moşteniri, România a trecut printr-un proces de devalizare completă, ale cărei iţe până şi justiţia a încetat să le mai cerceteze, dat fiind că majoritatea faptelor, crime care ar fi trebuit să fie de-a pururi imprescriptibile, s-au prescris şi s-au uitat. Aşa se face că una dintre cele mai prospere ţări din Europa interbelică, o ţară profund creştină, a ajuns să fie singura ţară comunistă în care reformele lui Gorbaciov glasnost şi perestroika s-au aplicat la virgulă, asigurând supravieţuirea aparatului şi sistemului de gândire comunisto-securist “cu faţă umană”.
În faţa acestui dezastru, politicienii români au promis unui popor înfometat, umilit şi dezamăgit că s-a găsit soluţia salvatoare: aderarea la Uniunea Europeană, prezentată românilor ca singura şansă a naţiunii, ca obiectiv pentru care s-a şi născut poporul român, ca El Dorado care va rezolva toate problemele grave ale societăţii româneşti. Aderarea la Uniunea Europeană a fost un proces dificil atât din punct de vedere economic, cât mai ales spiritual. Uniunea a impus României, ca o precondiţie a aderării, să scape de ultimii “mastodonţi” ai industriei ceauşiste, care în epoca comunistă făcuseră o concurenţă serioasă firmelor de profil din spaţiul comunitar, să facă unele “privatizări strategice”, adică să lichideze ultima rămăşiţă a unei economii altădată funcţionale. Cele mai devastatoare privatizări au fost în domeniul energiei, unde guvernul a pierdut o sursă uriaşă de venituri la bugetul statului. În momentul aderării, România nu era decât o piaţă de desfacere a produselor comunitare (de fapt, a copiilor produselor occidentale, pentru că românii au fost învăţaţi ca la acelaşi preţ cu cel al produselor originale occidentale să cumpere nişte „clone de foarte proastă calitate), cu un guvern care între timp renunţase la toate pârghiile economice prin care şi-ar fi putut colecta suficiente venituri la bugetul statului încât să nu fie nevoit să ţină aparatul de stat pe spinarea cetăţenilor.
Cele mai multe state ale Uniunii Europene experiază ceea ce în istoriografie se numeşte deja “epoca postcreştină”, în care valorile multiseculare ale moralei creştine au fost înlocuite cu unele pseudovalori newagiste, având în centru o înţelegere complet falsă a ideii de libertate a omului. Dogma libertăţii absolute a omului, un fals logic, filozofic şi teologic, a făcut ca cetăţenii statelor Uniunii Europene să adopte moravuri dintre cele mai dubioase şi să le impună şi statelor noi care au aderat. Aşa se face că, pe lângă dărâmarea economiei naţionale, românii s-au trezit integraţi într-un club de state cu valori morale de cele mai multe ori contrare moralei creştine, profund înrădăcinate în rândurile acestui popor. Mare parte a ceea ce europenii numesc valoare culturală morala creştină numeşte păcat. Din acest motiv, românii resimt încă un puternic sentiment de alienare spirituală, atunci când iau contactul cu “valorile” culturii europene actuale.  
La şapte ani de la momentul aderării la UE a devenit clar că aceasta nu este câtuşi de puţin interesată de rezolvarea problemelor economice ale României, că nu are nici interesul, nici pârghiile să facă ceva pentru români, că economia sa planificată, care aminteşte de cea sovietică, nu poate satisface cerinţele unei societăţi aflate în profundă disoluţie. În timp ce cei mai mulţi dintre românii apţi de muncă au plecat în străinătate, unde lucrează munci pe care nimeni dintre localnici nu doreşte să le facă, Uniunea Europeană îşi impune pe teritoriul României proiectul său de modificare a mentalităţilor acestui popor, a etosului său, a spiritualităţii sale, printr-o campanie propagandistică virulentă purtată prin intermediul administraţiei locale, a şcolii şi a întregului discurs public, populat cu lozinci şi clişee propagandistice paneuropeniste, în paralel cu eforturi de asimilare a teritoriului naţional al României, care aparţine poporului român în conformitate cu art. 3 (1) din Constituţie, în ceea ce se doreşte a fi la un moment dat Statele Unite ale Europei. Procesul de desfiinţare a statului român şi integrare a sa în Statele Unite ale Europei se face prin transferuri succesive de suveranitate de la Bucureşti la Bruxelles şi prin procesul de regionalizare, pe care guvernul îl accelerează cu riscul de a emite legi neconstituţionale.  
În faţa acestei realităţi, toate partidele politice din România şi-au manifestat incapacitatea de a se pune în slujba cetăţenilor care le-au votat, neputinţa sau lipsa de voinţă de a deveni, în cadrul Uniunii Europene, apărătoarele interesului naţional al cetăţenilor români. În locul unor soluţii pe care cetăţenii români le aşteaptă de decenii, politicienii români le oferă o retorică găunoasă, presărate cu clişee europene şi cu fantezii politice continentale, dincolo de care transpare o slujire necondiţionată a intereselor unor forţe externe, politice sau nu.
Ultima astfel de dezamăgire este actuala coaliţie de guvernare, care a înlocuit un partid urât pentru politicile sale imbecile de majoritatea populaţiei. Ajunşi la putere prin promisiuni solemne şi măreţe, actualii guvernanţi au scos resursele naţionale ale României la mezat şi s-au făcut instrumentul politicilor economice globaliste, permiţând unor companii transnaţionale să exploateze aceste resurse în condiţii economice umilitoare pentru statul român şi în condiţii de mediu care creează calamităţi populaţiei din zonele în care se fac aceste exploatări. Cu un tupeu nemărginit, partidele care alcătuiesc coaliţia actuală şi în timpul guvernărilor cărora s-a săvârşit marea devalizare a economiei numesc vânzarea resurselor naturale pe nimic investiţii strategice în economie.   
În faţa tuturor acestor realităţi sumbre, devine clar că soluţia reală la toate aceste probleme este adoptarea unei atitudini proactive, care să o înlocuiască pe cea reactivă, specifică activismului social. Mai precis, este necesară crearea unui partid politic menit să întrunească adevăratele aspiraţii şi necesităţi ale acestui popor şi să le satisfacă. Acest partid politic trebuie să fie creat de cetăţenii oneşti, să aibă o mentalitate complet diferită de a tuturor partidelor politice din România, să nu fie tributar nici unei organizaţii româneşti sau străine şi să se ghideze după un singur comandament: slujirea intereselor României şi ale românilor.
Există în rândul cetăţenilor români o lehamite bine cultivată faţă de implicarea în actul politic. Trebuie să înţelegem că orice decizie care se ia pentru viaţa noastră de zi cu zi şi a generaţiilor ce vor veni este esenţialmente politică, iar dacă nu ne implicăm în luarea ei în mod activ, ea se va lua fără noi şi adesea împotriva intereselor noastre. Efortul care se cere majorităţii cetăţenilor este de a sprijini în alegeri acest partid nou, care să îi reprezinte. Nu este un efort prea mare. Aşa cum educaţia copiilor o punem în mâna profesorilor, sănătatea în mâna medicilor, sufletul în mâna preoţilor şi aşa mai departe, este foarte uşor să punem şi responsabilitatea unor decizii importante pentru viaţa ţării în mâinile unor politicieni care doresc să îşi facă datoria faţă de aceasta şi de cetăţenii ei.
Există disperarea că nu se mai poate face nimic, că totul este deja stabilit, că sistemul este prea bine înrădăcinat pentru a fi dislocat. Celor ce împărtăşesc acest sentiment le reamintim că în 1989 statul comunist părea etern şi nu a trebuit decât o scânteie pentru ca întregul sistem să se prăbuşească. Pe aceste meleaguri a trecut una dintre cele mai cumplite plăgi cunoscute umanităţii, invazia mongolă din secolul al XIII-lea. După ce ea a trecut, românii şi-au reconstruit societatea şi au supravieţuit. 
Am convingerea totală că acest popor are un substrat excepţional şi că odată repus pe un făgaş normal, el va deveni unul dintre cele mai civilizate şi mai puternice popoare. În acest moment, societatea românească experiază situaţia descrisă în Psalmul 11,8, pe care l-am citat în motto. E datoria noastră ca oamenii de nimic să nu mai ajungă sus, pentru că odată realizat acest lucru, şi căile nelegiuiţilor se vor împuţina în această ţară.   
Din acest motiv
Vă invităm

să sprijiniţi platforma politică numită “Iniţiativa nemţeană”, care reprezintă o viziune despre cum ar trebui să fie condusă această ţară, pe baza cugetării de bun-simţ şi de bună credinţă, dar şi a experienţei altor popoare, care au reuşit să depăşească momente de criză poate mai adânci decât criza românească. Pornind de la această platformă politică, vă invităm să începem discuţii pentru crearea unui partid politic, cu care să participăm în campaniile electorale din 2016, pe care să încercăm să le câştigăm pentru a da României un alt curs. “Iniţiativa nemţeană” nu are pretenţia de a oferi toate răspunsurile la problemele societăţii româneşti, dar este un punct serios de plecare în alcătuirea unui program complet de guvernare, pe care ulterior să îl putem aplica punct cu punct, dacă cetăţenii români ne vor acorda încrederea lor.
Este momentul să lăsăm la o parte orgoliile personale şi sentimentul că posedăm soluţii mesianice de salvare a României şi să conştientizăm că pe umerii noştri, ca intelectuali şi credincioşi creştini, apasă obligaţia de a face ceva concret pentru patria noastră. De felul cum vom răspunde acestei obligaţii vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu şi a generaţiilor viitoare. Există zeci de cetăţeni care îşi doresc să întemeieze un partid politic, fiecare crezând că are soluţia salvatoare. Dacă nu ne vom uni eforturile, vom fi cu toţi slabi şi neputincioşi. Toate ideile acestor lideri de opinie trebuie puse cap la cap ca din ele să rezulte un program complet. Altă cale nu există.
Este momentul să conştientizăm că atitudinea reactivă, de protest faţă de unele măsuri aberante ale guvernanţilor, nu poate depăşi graniţele proverbului românesc “Câinii latră, ursul merge”. Societatea românească nu are un grad de civism suficient dezvoltat pentru ca activismul social să producă efectele dorite, iar clasa politică mizează pe acest lucru pentru a ignora orice semnal din partea societăţii civile. Singura soluţie este intrarea în arena politică şi dobândirea puterii politice cu care să implementăm un program naţional de guvernare.
Este momentul să conştientizăm că generaţii întregi de indolenţă şi neimplicare civică au făcut ca bătălia care ne aşteaptă să se desfăşoare pe terenul adversarului politic, ceea ce ne impune să ne adaptăm strategia în aşa fel încât să putem deveni adversari cu şanse egale. Există în spaţiul public diverse forme de manifestare a dorinţei de a face ceva pentru ţară, înveşmântate însă în forme de luptă civică ce sunt fie stridente, fie depăşite de momentul istoric, fie ilegale, fie incapabile să atingă o coardă sensibilă în rândul populaţiei. În lupta noastră va trebui să ţinem seama de toate aceste detalii şi de mentalul din acest moment al poporului pe care dorim să îl avem de partea noastră în activitatea noastră. Dacă nu vom înţelege că o anumită retorică, ce avea un public în perioada interbelică, nu mai poate atrage pe nimeni după două decenii de democraţie “origina”, efortul nostru va fi zadarnic. Dacă nu vom înţelege că anumite idei, care acum câteva decenii puteau avea un public, acum sunt considerate ilegale, atunci ne vom petrece timpul scuzându-ne în ochii opiniei publice.  
Este momentul să conştientizăm că mentalul colectiv românesc este atât de divizat şi de încrâncenat încât numai un program naţional în care să se regăsească toţi cetăţenii îi mai poate uni pe aceştia în jurul unui partid politic. Considerăm din acest motiv că un program de guvernarea realist, onest şi fezabil este mai important decât promovarea unor lideri care să cucerească mulţimile prin harisma lor. După ce ne vom constitui într-un partid, vom purcede la o serioasă recrutare de personal cu care să implementăm acest program de guvernare.
Este momentul să înţelegem că s-ar putea să fie ultima ocazie de a lucra împreună ca naţiune un astfel de program politic. Regionalizarea ar putea adânci foarte mult diferenţele de mentalitate dintre diverse provincii, în aşa fel încât închegarea unui ideal naţional, atât de greu posibil acum, să devină practic imposibil după ce acest proces îşi va produce efectele.  
Sperăm că acest apel va găsi înţelegerea necesară pentru a vă alătura iniţiativei noastre.
Numai împreună vom putea FACe ceva pentru ţară!

În numele grupului de iniţiativă nemţean,
Mihai-Silviu Chirilă


24 de comentarii:

  1. Bacosca Antoanela Iustina16 decembrie 2013 la 16:22

    DOAMNE, AJUTA!
    SUNT DE ACORD CU MODUL DUMNEAVOASTRA DE A GANDI. PRIN ACEASTA INITIATIVA PUTEM SA NE CUNOASTEM SI SA LUAM ATITUDINE. ESTE IMPORTANT CA CEI CARE VOR DORI SA PUNA UMARUL LA FORMAREA UNUI NOU PARTID SAU A UNEI NOI FORTE POLITICE SA FIE ROMANI VERTICALI, OAMENI CU CREDINTA SI DRAGOSTE DE NEAM SI TARA. SUNT SIGURA CA SUNT ASTFEL DE OAMENI CARE ISI DORESC SA SE FACA VAZUTI SI AUZITI DACA VOR AVEA SI SPRIJINUL CELORLALTI ASEMENEA LOR. SA FIM SOLIDARI SI VOM PUTEA GASI SOLUTIILE OPTIME.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa cred si eu. ca in tara asta sunt o gramada de oameni de calitate care asteapta o posibilitate pentru a face ceva pentru tara noastra. Sa ne ajute Dumnezeu! Va rog sa popularizati acest document si Initiativa nemteana. Avem nevoie ca proiectul sa fie cunoscut de cat mai multi oameni cinstiti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Concret, o platforma politica, pe langa oameni cinstiti, are nevoie si de baza materiala. Pe ca va bazati? Aveti deja baza materiala pregatita si va bazati doar pe sprijinul oamenilor cinstiti? Oamenii cinstiti sunt saraci material. Ei sunt doar inzestrati spiritual. Apoi, formula "Asa sa-mi ajute Dumneyeu! Amin!" e pleonasm. Deci, oameni cinstiti, dar si culti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru ce e pleonasm "Asa sa imi ajute Dumnezeu! Amin!"? "Amin" inseamna "Asa sa fie!", nu inseamna "Asa sa imi ajute Dumnezeu!". "Amin" se foloseste la sfarsitul oricarei imprecatii crestine, iar expresia de acolo era o rugaciune, nu un juramant la tribunal. Invocam ajutorul lui Dumnezeu intr-o rugaciune: "Asa sa imi ajute Dumnezeu!", incheind rugaciunea cu formula uzuala "Amin!". Adica "Asa sa fie!".

    Mai bine sa ne interesam despre ce vorbim inainte de a acuza pe altii ca sunt inculti. Iata de exemplu un citat din Luther, pentru a va arata despre ce e vorba: "I cannot choose but adhere to the word of God, which has possession of my conscience; nor can I possibly, nor will I even make any recantation, since it is neither safe nor honest to act contrary to conscience! Here I stand; I cannot do otherwise, so help me God! Amen.” Era si Luther vreun incult?

    Iata cuvantul de intronizare a episcopului de Alba Iulia se incheie cu formula "Asa sa imi ajute Dumnezeu! Amin!" http://www.fto.ro/detail/176/intronizarea-inaltpreasfintului-irineu-ca-arhiepiscop-al-alba-iuliei.html Deci care e problema?

    Acum ca v-am aratat ca avem oameni cinstiti si suficient de culti ca sa nu comita pleonasme inutile, va pot garanta ca avem si baza materiala pentru a realiza ce ne-am propus. Sunteti dispus sa FACeti ceva pentru tara dvs.? Raspundeti apelului!

    RăspundețiȘtergere
  5. Abia acum am descoperit şi eu acest text, via http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/614/

    Felicitări pentru iniţiativă! Vă doresc mult succes!
    Doamne, ajută!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna seara!

    Imi place ideea. As dori cateva lamuriri.

    1. Cum va diferentiati de Noua Republica? Si ei au inceput cam tot asa.

    2. Unde pot gasi componenta integrala a grupului de initiativa in numele caruia semnati? As dori detalii cat mai multe despre fiecare persoana ca sa stiu in cine urmeaza sa investesc increderea mea.

    3. Abrevierea FAC nu suna prea bine. Prevad multe hohote de ras. Un detaliu mic, dar important. Asta ma face sa va intreb: cine este persoana care se pripece la comunicarea cu publicul si media din cadrul grupului?

    Ar mai fi si altele, dar pentru moment sunt suficiente aceste lamuriri.

    Cu drag,

    Corneliu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 2. Daca abrevierea FAC starneste hohote de ras, atunci inseamna ca si formele de prezent indicativ, persoanele I singular si III plural, ale verbului "a face" starnesc hohote de ras. Ceea ce e trist si explica de ce Romania a ajuns o ruina. Eu trag speranta ca romanii nu au fost influentati de filmele proaste americane in asa masura incat sa uite ca in limba noastra exista un verb care indeamna la actiune, la lucru, la a FACe ceva pentru sine si pentru tara. Cine confunda FAC cu FUCK merita sa i se aminteasca vorba frantuzeasca: Honi soit qui mal y pense.
      1. Noua Republica a fost intemeiat la initiativa lui Traian Basescu, lucru care s-a vazut anul trecut, cand i-a luat acestuia apararea la referendum, partidul pe care dorim sa il intemeiem noi este intemeiat de "Initiativa nemteana", care e o atitudine cetateneasca fara nici o influenta din partea vreunui politician actual.
      3. In momentul in care partidul va fi inscris la Tribunalul Bucuresti, vom face public intregul grup de initiativa si structurile partidului, care acum se formeaza. In acest moment nu am acordul celorlalti colegi de a face publice aceste date. Tot ce pot sa va spun este ca suntem cetateni obisnuiti (chiar daca unii au o expunere media care ii face oameni destul de cunoscuti in societate), fara nici o apartenenta la sistemul politic care a nenorocit tara, suntem din diverse domenii de activitate.
      Mai mult decat atat, daca imi permiteti, FAC insista asupra faptului ca in centrul atentiei ar trebui sa fie un proiect national, la care cetateanul sa adere. Personalitati s-au tot perindat prin Romania postrevolutionara. Majoritatea au dezamagit, pentru ca in afara de carisma personala nu au avut nici o idee despre ce trebuie facut cu aceasta tara, iar cei care s-au priceput cat de cat nu au avut nici cea mai mica dorinta sa o faca.
      Noi avem aceasta dorinta, speram ca ni se vor adauga din ce in ce mai multi oameni care sa aiba si competentele necesare pentru a da acestei tari o orientare sanatoasa.
      Multumesc pentru intrebari, va stau la dispozitie cu orice alta nelamurire.
      Cu pretuire,
      Mihai-Silviu Chirila

      Ștergere
  7. In Croatia exista o statiune superba numita Pula. http://en.wikipedia.org/wiki/Pula. Cum ar fi ca cei din Croatia sa renunte la denumirea orasului lor pentru ca in limba romana exista un termen licentios care suna identic. Cum ar fi ca portughezii sa renunte la verbul pular "a trage" din acelasi motiv, pentru ca in romana exista un termen rusinos. Aceeasi este, in opinia mea, si situatia verbului FAC, parazitat de un termen explicit din limba engleza. Nu putem cere Academiei sa modifice conjugarea verbului "a face" pentru ca exista un cuvant cu care seamana in engleza.

    RăspundețiȘtergere
  8. Va multumesc pentru raspunsuri.

    Raman la parerea ca abrevierea nu este cea mai fericita. Nu vreau sa va conving. Va vor convinge adversarii politici. Daca imi permiteti, succesul politic depinde si de capacitatea de a comunica la nivelul cultural al alegatorului.

    Succes!

    Corneliu

    RăspundețiȘtergere
  9. Trag speranta ca nivelul cultural al alegatorului este totusi suficient de ridicat incat sa isi aduca aminte ca in limba romana exista verbul "a face", iar ca forma sa de indicativ singular persoana I nu poate fi confundata cu o injuratura din limba engleza. Refuz categoric sa nu mai folosesc un cuvant romanesc, doar pentru ca e parazitat de un cuvant licentios american.
    Adversarii politici sa ii convinga pe romani de ce merita ei sa fie in preferintele populatiei.
    Multumesc pentru input.
    Mihai-Silviu Chirila

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte interesant!Este timpul ca trairea crestina sa poata sa-si exprime opinia,mai mult,sa participe la luarea deciziilor importante ptr tara.In Grecia se poate gasi o sursa de inspiratie pana la un punct.

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut Mihai,

    Cum pot sa ma inscriu / sustin aceasta initiativa?

    Multumesc!

    Daniel Rosca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Puteti sustine aceasta initiativa luand legatura cu noi la fac.pt.ro@gmail.com, pentru a ne cunoaste, si recomandandu-o cat mai multor persoane din aceasta tara, care sa citeasca si sa isi formeze o parere despre ea.
      Multumesc pentru sprijin.
      Cu prietenie,
      Mihai-Silviu Chirila

      Ștergere
  12. Au existat discuții ”onomastice” și legate de însemnul Mișcării Legionare, botezat de dușmanii acesteia ”Zgarda de fier”. și transformat de Corneliu Zelea-Codreanu în Garda de Fier, care a devenit chiar numele mișcării. Din punctul meu de vedere, titlul e foarte bun, iar cei care vor face glume ieftine pe marginea lui se vor declasa pe ei înșiși prin acestea. Mizeria va fi a lor, nu a abrevierii F.A.C., foarte potrivită. Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  13. Luther n-a fost vreun incult,a fost inteligent,dar n-a fost intelept,cred eu, ca a cazut dintr-o erezie in alta.Vreau sa va intreb:sunteti pentru ecumenism?

    RăspundețiȘtergere
  14. Sa va ajute Bunul Dumnezeu sa reusiti,desi,vazand cum au fost sustinuti ticalosii actuali vanzatori de tara,nu-mi prea mai pun mari sperante in " nivelul cultural" al alegatorului roman.Sunt convinsa ca in tara sunt foarte multi oameni care s-ar inscrie in acest partid,dar si acestia,de scarbiti ce sunt de vanzatorii de neam de pana acum,nu mai au sperante sa se mai poata face ceva.Inca odata va doresc mult succes, iar daca acest partid se va infiinta,ma voi inscrie si eu ca membra,desi nu pot ajuta cu mai nimic bunul mers al activitatilor lui.Am uitat sa spun ca taaare mi-e teama ca se vor gasi destule "cozi de topor" sa se infiltreze in acest partid si sa-l saboteze.Si altii -ca sa profite material.Oricum,va doresc mult,mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  15. E nevoie de revigorare pe plan spiritual in prmul rand si apoi pe plan material. Dumnezeu ingaduie sa vina vremuri grele pentru romani pentru a ne incerca duhovniceste. Daca in calitate de popor ortodox aruncam cu pietre in Dumnezeu prin pacatele cumplite pe care le facem, atunci sa nu ne miram de ce ni se intampla. Trebuie sa dobandim forta prin puterea unei vieti autentice in Hristos. Pentru asta nu avem nevoie de bani, ci doar de educatie crestina autentica.

    Stefan cel Mare a biruit in razboaie doar cu puterea armelor? Nu. A pus poporul la post si la rugaciune si Dumnezeu insusi a luptat alaturi de romani, favorizandu-i cu adevarat.

    Daca nu incercam sa-i convingem pe romani sa renunte la desfaranre, vrajitorie si avorturi, vom plati o taxa din ce in ce mai mare, asa cum ne-a avertizat parintele Arsenie Boca. Daca ne intarim duhovniceste, Dumnezeu va aduce la carma tarii politicieni care sa ne ajute cu adevarat.

    Dumnezeu sa va ajute sa faceti voia Sa!

    RăspundețiȘtergere
  16. felicitari, dle Chirila, pt initiative! asa cum spunea Edmund Burke: " Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic." asadar, trebuie sa ne implicam in renasterea nationala si spirituala a tarii, sa nu fim indiferenti la batjocorirea tarii, a valorilor si a credintei. va sustin si astept sa ne comunicati cum ne putem alatura dvs.
    ps: cred ca ar fi utila modificarea numelui in FRC , d e exemplu(Forumul de Renastere Crestina) pt ca s-ar putea ca FAC sa fie tinta rautatilor unor oameni limitati ca posibilitati intelectuale, dar care ....ne conduc.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna ziua !
    Va rog sa-mi permiteti doua intrebari :
    1. Fara nici o malitiozitate, as dori sa stiu obiectul de studiu al disciplinei ,, Misiologie si ecumenism ".
    2. Cum putem sa aderam la acest proiect ?
    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  18. Nadia, "Misiologie si ecumenism" este denumirea unui obiect de studiu de la facultatile de teologie. El e de fapt misiologie, adica stiinta misiunii crestine in lume. "Ecumenism" s-a adaugat pentru ca explica studentilor teologi cate ceva despre miscarea respectiva. La Iasi am avut un profesor foarte bun la aceasta disciplina, care nu ne-a initiat in ecumenism, ci ne-a prezentat o pozitie corecta a Ortodoxiei despre acesta.
    Scrieti-ne la fac.pt.ro@gmail.com si mai vorbim despre cum puteti sprijini partidul care se naste acum. Practic, puteti sa strangeti semnaturi pentru noi in localitatea unde locuiti si/sau puteti populariza Initiativa si Apelul, pentru a fi cunoscute de cat mai multi.
    Multumesc pentru interes.
    Cu prietenie,
    Mihai-Silviu Chirila

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna ziua,
    Imi place mult ideea dumneavoastra imi place si platforma ideologica a partidului pe care il veti creea,as vrea sa fac o donatie generoasa pentru a sustine cauza numai ca,stit,eu sint homosexual si probabil nu vreti sa primiti donatii de la unul ca si mine,daca totusi acceptati donatia scrieti-mi la isuseortodox@patriarhia.ro sau la preoti@anal/oral.ro

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg ca nu va deranjeaza deloc nici prevederea din program, care spune: "FAC recunoaşte definiţia creştină a familiei, ca fiind exclusiv uniunea liber consfinţită dintre un bărbat şi o femeie, şi va milita pentru o armonizare între descrierea juridică a rolului familiei şi cea dată de Biserica Ortodoxă, în cazul creştinilor ortodocşi (sau cea a comunităţilor religioase a cetăţenilor neortodocşi care decid să se căsătorească). FAC nu va recunoaşte echivalarea cu familia a niciunei forme alternative de convieţuire între două persoane".

      "

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog

Cateva consideratii cu privire la motivele pentru care consider ca lupta antiecumenista se afla intr-un impas de moment

Ii respect pe toti cei ce scriu cu buna credinta pe pagina mea de facebook , chiar si pe cei ce scriu impotriva mea, imi pare rau ca lu...