Ii respect pe toti cei ce scriu cu buna credinta pe pagina mea de facebook, chiar si pe cei ce scriu impotriva mea, imi pare rau ca lucrurile pe care le spun le cad unora foarte greu, pentru ca au o incredere oarba in oamenii in mainile carora si-au pus mantuirea si care risca sa ii piarda.
II rog pe toti cei ce comenteaza cu ura viscerala care li s-a introdus in suflete in ultimul an sa analizeze la rece daca ceea ce spun eu nu este adevarat si daca eu calomniez pe cineva, asa cum afirma fratiile lor.
Ii rog sa ma ierte ca nu scriu lucrurile pe care le aud ei de obicei de la cei ce le cultiva mandria periculoasa ca sunt ultimii ortodocsi ai lumii ramasi pe pamant. Pe cei ce nu suporta analizele mele, ii rog sa ma ierte si sa ma ignore, dar adevarul trebuie rostit asa cum este, motiv pentru care trebuie sa punem cateva lucruri la punct.
1. Nu eu am acuzat pe toti romanii ca sunt eretici din pantecele maicii lor, dupa care, vazand ca e groasa, sa aduc pragul in mod abritrar la 10 ani (in conditiile in care si statul laic e de acord ca minorul trebuie sa se afle sub obladuirea spirituala a parintilor pana la 18 ani).
2. Nu eu am declarat ca toti episcopii din lume sunt compromisi pentru ca nu au intrerupt pomenirea ierarhilor eretici, in conditiile in care in aceasta faza a luptei nici nu erau obligati sa o faca, fiindca daca s-au ingradit public pe ei si turma lor de erezie au facut tot ce trebuie pentru a fi marturisitori (noi nu am cerut niciodata IPS Teofan sa intrerupa pomenirea patriarhului, ci doar sa renunte la Creta si ecumenism, de exemplu), fiind acoperiti inclusiv de canoane si cugetarea patristica.
3. Nu eu am batjocorit episcopi marturisitori precum IPS Damianos, IPS Longhin, IPS Serafim etc., cazand in osanda afurisaniei sau, respectiv, a caterisirii pentru preoti, acuzandu-i ca sunt "eretici", "pseudoepiscopi" etc.
4. Nu eu am afirmat vreodata ca intre ortodoxie si erezie exista o cale de mijloc. Aceasta interpretare eronata apartine strict preotului Staicu si monahilor atoniti cu care se consulta si care au avut o intelegere superficiala a conceptelor puse in discutie. Eu am afirmat doar ca partasia la erezie este maniera in care cineva intra in contact cu erezia, lucru de domeniul bunului simt comun, ca ramanerea in aceasta stare il face vinovat pe cel ce o accepta de delasarea, frica, lasitatea sau ignoranta sa, iar in masura in care si impartaseste si promoveaza public erezia la care s-a facut partas, il face eretic de-a binelea, condamnat de sine insusi, necondamnat de un sinod, in asteptarea condamnarii sinodale. In perioada in care o erezie se promoveaza in Biserica situatia trebuie judecata cu mare discernamant, pentru ca situatiile in care sunt pusi clericii si credinciosii sunt foarte complexe si trebuie analizate punctual. Din acest motiv exista sinoadele ecumenice, care restabilesc granita clara dintre ortodoxie si erezie si cine este ortodox si cine eretic. A-i condamna arbitrar ca eretici pe oameni care nici nu stiu despre ce erezie este vorba este o mare eroare teologica, care nu are de-a face nici cu iconomia, nici cu acrivia, ci doar cu mandria fariseica si cu indreptatirea de sine.
Imi pare rau ca acest concept patristic s-a facut piatra de poticnire pentru multi, dar de vina nu sunt eu, ci radicalismul cu care aceia au abordat lupta si dorinta de revansa pentru ca poporul a indraznit sa nu ii asculte si urmeze, ceea ce este foarte trist.
5. Nu eu am umblat cu viclenii si cu intrigi si cu calomnii grosolane la adresa celor care nu sunt de acord cu punctul meu de vedere. nu eu batjocoresc de un an de zile pe altii, discutand despre pacatele lor personale, inventand pacate pe care nu le au, punandu-le in carca toate vinovatiile pamantului, incalcand legea statului si a lui Dumnezeu, sub pretextul de a sluji "adevarul" si cu sentimentul impunitatii pe care il au cei care se considera ultimii crestini ramasi pe pamant, care, de dragul, "marturisirii", cred ca isi pot permite orice. Tot ce am spus eu este spus la vedere, poate si este probat si nu am nimic de ascuns. Greselile, acolo unde sunt, mi le asum si ma pocaiesc pentru ele. Calomniile la adresa mea le las sa le duca la scaunul judecatii lui Hristos cei care le-au facut.
6. Nu eu am facut afirmatii de genul celor prin care sa spun ca de acum ma aflu in "Biserica sfintilor", sau in "Biserica universala", ca nu mai am nicio legatura cu Biserica Ortodoxa Romana. Ierarhia romana a gresit si trebuie sa repare greseala sau sa plateasca pentru ea inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, dar asta nu inseamna ca a gresit Biserica Ortodoxa Romana in ansamblul ei, ca ea nu mai exista ca Biserica si ca trebuie sa punem altceva in loc. Astfel de declaratii au avut ca statie terminus decizia de la Mestecanis, unde s-a decis anularea articolului 10 din Rezolutia de la Botosani, care prevedea exact faptul ca ramanem in comuniune cu restul Bisericii Ortodoxe care marturiseste public impotriva ecumenismului si a minciunosinodului din Creta.
7. Nu eu am dat binecuvantari unora sa tina "in privat" calendarul vechi, ceea ce a generat drame de genul celei a preotului Ioan Miron si poate si a altora.
8. Nu eu incurajez oamenii sa se apuce sa studieze Sfintii Parinti si Sfintele Canoane intr-o maniera protestanta, quod capita tot sensus, fara nicio pregatire teologica a acelora, lucru ce a creat situatii monstruoase, babilonii infernale, comparabile cu cele din epoca fariseica veterotestamentara, promovand multi impostori, care s-au trezit deodata "teologi" si vorbesc cu o certitudine cu care nici parintii filocalici nu au vorbit vreodata.
9. Nu eu am predat miscarea antiecumenista romaneasca unor cetateni veniti din Grecia, unde isi pierdusera toata credibilitatea din cauza liniei lor agresive si extremiste si au gasit aici oameni dispusi sa le accepte radicalismul extrem. Este semnificativ ca la ultima lor "mare sinaxa", desfasurata la Atena, acestia au avut, din relatarile din tara respectiva, vreo 15 participanti.
10. Nu eu il consider erou al credintei pe un preot care se discrediteaza printr-un comportament absolut deviant, din care razbat ura, invidia, complexele de inferioritate, sentimentul interior al lipsei de valoare, mandria fara margini. Eu am lasat acel om sa isi spuna ce are de spus si nu i-am replicat decat atunci cand a pus in pericol grav lupta antiecumenista.
11. Nu sunt eu cel care a introdus lupta antiromaneasca intr-o legatura periculoasa cu un episcop caterisit si ulterior excomunicat pentru ca a facut schisma in Biserica din care facea parte. Toate evolutiile actuale, declaratiile celor ce s-au erijat in lideri ai acestei deviatii arata ca legatura cu acel episcop persista si posibil se consolideaza.
Nu doresc sa ma dezvinovatesc si nici sa par ca fariseul din Evanghelie, dar mai sus mentionatele greseli sunt cauzele reale ale impotmolirii luptei antiecumeniste. Pentru toate acestea cautati vinovati, dar ii cautati unde nu ii puteti gasi. Nu sunt eu cel pe care il cautati. Vinovatii pentru aceste grave erori trebuie cautati in alta parte.
Cu voia sau fara voia lor, toti cei ce au contribuit la cel putin una dintre cele 11 grave erori savarsite mai sus, au facut jocul ecumenismului si al sistemului care doreste sa arunce in derizoriu toata lupta noastra de pana acum.
Chiar si asa, lupta continua cu cei ce nu au alunecat in toate aceste inselari, clerici si popor, asa ca Patriarhia nu are niciun motiv de bucurie, deoarece rostirea Adevarului nu tine seama de numarul celor ce il rostesc, ci de curatia acelui Adevar, care ii da puteri nebanuite. Cei ce au alunecat in aceste erori pot oricand sa revina din ele. Noi ii asteptam si ne rugam pentru luminarea mintii lor si ne dorim sa ne reunim ca frati, dar pe baze teologice reale, nu pe viclenii, minciuna, calomnie, ura si dezinformare.
Iertati-ma, fratilor, si Dumnezeu sa va ierte!
