Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştină

Daca relatările din presă sunt adevărate, atunci, cu părere de rău, la sinodul din Creta au participat şi unii episcopi vânduţi, care vorbesc direct în retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, numindu-i pe creştinii practicanţi şi pe teologii ortodocşi "fanatici şi fundamentalişti", exact aşa cum îi numeşte presa mondialistă sau discursul ateist-secularist.

Îndrăznesc să aspir şi eu bucuros (dar fără a merita această cinste) la titulatura de teolog "fundamentalist şi fanatic", deoarece cred şi marturisesc că:

1. Nu există nicio părtăşie între Ortodoxie şi heterodoxie, canoanele Sfinţilor Părinţi nepermiţând nici măcar şederea la masă cu heterodocsii, în niciun caz participarea la slujbe cu ei sau împreuna-liturghisire.

2 Biserica Ortodoxă este cea Una pe care o mărturisim în Crez, afirmaţia acelui episcop fiind de un eretism pentru care el trebuie caterisit imediat. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din heterodocşi, atunci de fapt Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poti mântui peste tot în comunităţile creştine şi nu trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe. Mai mult, acceptarea ideii că Biserica din Crez îi cuprinde şi pe heterodocsi (eretici) înseamnă a spune că Biserica e în sine plină de contradicţii, de vreme ce în Biserică s-ar afla şi unii care o cinstesc pe Maica Domnului, şi unii care o înjura, unii care se închină la icoane, altii care le consideră idoli etc. Asemenea idee este incalificabilă şi desfiinţează practica tuturor celor Şapte Sinoade Ecumenice, care s-au desparţit clar prin anatemă de toate ereziile timpului lor, arătând că acei eretici nu sunt în Biserică, ci în afara şi împotriva ei.

Se cuvine să nu cădem în capcana de a crede că ectenia din Sfânta Liturghie "pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm" se referă la ideea ecumenistă de unire a Bisericii Ortodoxe cu comunităţile heterodoxe. Ectenia se referă la unirea Bisericilor Ortodoxe între ele, la armonia din interiorului oekumene-ului ortodox, nicidecum la unirea drept-credincioşilor cu ereticii.

3. Celelalte culte creştine nu sunt "biserici nedepline", pentru că Hristos nu a întemeiat Biserici depline şi Biserici nedepline, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel : "Există un Domn, o credinţă, un botez" (Efes. 4,5, s.n.). Există o singură Biserică, cea care a rămas fidelă curăţiei învăţăturii divine cuprinse în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi care din acest motiv e capabilă să aibă "dreapta slăvire" a lui Dumnezeu şi "opinia corectă" cu privire la învăţătura de credinţă (care în greceşte se numesc orthodoxia). Celelalte culte sunt atât de puternic influenţate de gândirea lumească, încât nu mai pot avea pretenţia continuităţii cu tradiţia biblică şi apostolică (nici nu o au, cele mai multe dintre ele).

Daca celelalte culte creştine ar fi "biserici nedepline", ar însemna că şi Biserica Ortodoxă este "nedeplină", de vreme ce ar exista bucăţi de Biserică în afara ei. Acest lucru este inadmisibil. A afirma că în afară de Biserica Ortodoxă mai există şi alte "biserici nedepline" este o contradicţie în termeni, deoarece ceva nu poate fi deplin, atât timp cât are părţi de aceeaşi substanţă cu sine în afara sa. Deplinătatea Bisericii Ortodoxe implică şi unicitatea sa.

Din câte am citit, această idee halucinantă a "bisericilor nedepline", preluată din eclesiologia catolică, în care ortodocşii şi protestanţii sunt numiţi "biserici nedepline", a fost susţinută în baza argumentului că termenul ekklesia (biserică) apare la Clement Alexandrinul şi la Teodoret de Cir ca desemnând şi comunităţile eretice. Clement Alexandrinul a trăit înainte de prima mare erezie, cea a lui Arie, într-o perioadă în care Biserica nu se confrunta cu opinii atât de puternic contrare adevărului de credinţă. La primele două sinoade ecumenice s-a făcut definirea clară a Bisericii, ca fiind "Una", "Sfântă", "Sobornicească" şi "Apostolească". În acelaşi timp, ereziarhii au fost anatematizaţi şi daţi afară din Biserică. Aşadar, argumentarea este puerilă. Mai mult, Teodoret de Cir a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic ca eretic.

Termenul ekklesia apare şi în organizarea cetăţilor greceşti antice, desemnând adunările publice în care se luau deciziile cu privire la treburile cetăţii. Numim şi acele adunări precrestine "biserici nedepline"? E ridicol.

4. Nu există nicăieri în tradiţia ortodoxă instituţia sinodului de tip ecumenic permanent, ale cărui hotărâri sunt infailibile. Infailibilitatea în Ortodoxie aparţine lui Hristos şi Bisericii Sale în deplinătatea ei, cler şi credincioşi, sub conducerea Duhului Sfânt (în acelaşi mod au fost fără greşeală şi deciziile Sinoadelor Ecumenice), nu doar unei suprastructuri administrative, menite a asigura o conducere centralizate a Bisericii, mai ales când structura este compusă din episcopi ca cei care au sustinut că Biserica Una nu e cea ortodoxă, că ortodocşii practicanţi sunt fanatici etc. Dacă ar fi dorit să aibă un sinod permanent ecumenic, Sfinţii Părinţi l-ar fi creat ei, cu multe sute de ani în urma. Sinodul ecumenic a fost conceput ca o armă extremă de luptă contra dezbinării în Biserică, atunci când acea dezbinare nu mai poate fi combătută prin celelalte arme spirituale (predica, scrierea, apologia, polemica, sinoadele locale etc.). Prin urmare, ideea este complet irealistă, dictatorială şi necanonică. Ca să nu mai vorbim de faptul că încalcă principiul receptării textelor sinodale în Biserică de către popor, prin transpunerea lor în cult (hotărârile sinoadelor ecumenice au devenit parţi ale cultului, fie prin practici de cult, fie prin cântări inspirate din ele, fie prin arhitectura bisericească etc.).

Faţă de astfel de inovaţii doctrinare, dacă ele se vor transpune într-un document oficial, orice creştin ortodox cu frică de Dumnezeu trebuie să îşi reamintească faptul că ascultarea se face până la păcat, cu alte cuvinte, creştinul nu are nicio datorie a ascultării faţă de cel ce îl îndeamnă la păcat şi la erezie. 

Aştept cu nerăbdare o proclamare oficială a deciziilor oficiale ale sinodului, aşa cum e şi firesc pentru un sinod de asemenea anvergură şi o publicare a documentelor conciliare. Atunci fiecare va vedea ce este de făcut. 

Şahul "celei de-a treia Rome" la "Marele şi Sfântul Sinod"

De o bună bucată de vreme mi-am format impresia că "sfântul şi marele" Sinod din Creta nu-şi va putea atinge scopurile datorită unei competiţii pentru supremaţie administrativă în Ortodoxie între Patriarhia Ecumenică şi Biserica Greacă, pe de o parte, şi Biserica Rusă, pe de altă parte. Oricât de condamnabilă este cearta pentru întâietate lumească (vezi cearta pentru întâietate din Mt. 20,20-28), este posibil ca prin acest conflict Dumnezeu să prezerve curăţia Ortodoxiei şi să destrame un pericol ecumenist.

Înca din ultimele şedinte de pregătire ale sinodului, între ruşi şi greci s-au iscat vii dispute. În plus, Biserica Rusă se comportă deja ca un lider de facto al lumii ortodoxe, lucru vădit în unele evenimente:

1. Patriarhul Rusiei s-a întâlnit cu papa Romei în Cuba, lăsând să se înţeleagă că este reprezentantul întregii  Ortodoxii.

2. Patriarhia Rusa a creat un fel de "Comitet de Combatere a Discriminarii contra Ortodocsilor", o iniţiativă pe care sunt îndemnaţi să o utilizeze toti ortodocşii din lumea occidentală, dezavantajaţi sau chiar persecutaţi de legislaţia ateistă euroatlantică.

3. Un gest extrem de important, premergator sinodului, a fost "înscăunarea" lui Vladimir Putin la Kareia, capitala administrativă a Muntelui Athos, unde liderul rus a participat la o Sfântă Liturghie, şezând în tronul  împăraţilor bizantini, deşi este un conducător laic, fără ungerea divină a împăraţilor bizantini.

Toate aceste aspecte, şi altele, ne indicau pasul la offside pe care Moscova avea să îl facă la acest sinod. Nu pot să îmi dau seama cât de mult a cântărit în această decizie curăţia dogmatică a teologiei ruse şi cât pretenţiile de "a treia Romă" ale Moscovei, însă cert este că 1. DECIZIA BISERICII RUSE DE A NU PARTICIPA A FOST CORECTĂ DIN PUNCT DE VEDERE TEOLOGIC, DATORITĂ IDEILOR ECUMENISTE (ŞI DE INFAILIBILITATE PAPALĂ A SINODULUI PANORTODOX)VEHICULATE ÎN DOCUMENTELE PREMERGĂTOARE SINODULUI; 2. se joacă şi o carte teologico-geopolitică extrem de interesantă, care aproape trage la xerox sinodul de la Ferrara-Florenta, din 1438-1439, an în care împăratul bizantin Ioan Paleologul a unit, aproape personal, Biserica bizantină cu Roma, în speranţa obţinerii unor ajutoare militare de la occidentali (care nu au venit niciodată). Ruşii nu au participat la acel sinod, nu i-au recunoscut deciziile, l-au fugărit din Kiev pe Isidor de Kiev, mitropolitul grec care participase la acel sinod, şi AU FOLOSIT GESTUL BISERICII CONSTANTINOPOLITANE CA PRETEXT PENTRU A PRETINDE SUPREMAŢIA ÎN LUMEA ORTODOXĂ, pe baza ideii că Biserica din Constantinopol a apostaziat.

Inainte de începerea sinodului de săptămâna aceasta, Patriarhia Moscovei a anunţat că nu participă, decât dacă sinodul se va ţine la o altă dată. Cum era aproape imposibil de crezut că sinodul se va ţine la altă dată, după ce fusese pregătit ani de zile, Moscova a fost aproape sigură că va putea invoca acest motiv pentru a nu participa, neutlizând un motiv radical, care ar fi putut da naştere la complicaţii mai mari, ci doar un motiv procedural, lăsând cum se zice "loc de bună ziua".

Nu pot să îmi dau seama dacă Biserica Bulgară şi cea Sârbă au acţionat de acord cu Moscova şi care sunt motivaţiile acestor patriarhii. E posibil sa se fi coalizat cu Moscova (lucru deloc condamnabil din prisma motivaţiei, anume fuga de căderea în erezia ecumenistă) sau să fi decis independent să nu participe, pentru a nu fi obligate să susţină ideea ecumenistă a "celor trei ramuri ale creştinătăţii".

În opinia mea, Moscova intenţionează să stea deoparte şi să aştepte sfârşitul acestui sinod, iar dacă acesta va lua nişte decizii ecumeniste, asa cum indică din plin documentele premergătoare sinodului, Biserica Rusă va putea pretinde (nu ştiu dacă o va face sau nu, dar o va putea face nestingherită, dacă va dori), pe drept cuvant, ca Patriarhia Ecumenica a cazut in erezie, alaturi de celelalte Biserici participante la sinod.

În calitate de Biserică ce nu s-a compromis prin participarea la un "sinod tâlhăresc", Moscova va putea pretinde rolul de "a treia Romă", aşa cum a făcut şi în 1438-1439, mai ales ca are şi acest precedent istoric şi are în spate un stat care are o forţă militară uriaşă şi o atitudine conciliantă faţă de Ortodoxie, spre deosebire de statele celorlalte Biserici Ortodoxe, ateiste aproape fără nicio excepţie. Cum e greu de crezut că Bulgaria şi Serbia vor dori o astfel de întâietate, supremaţia rusa în Ortodoxia ramasă... ortodoxa, ar fi garantată, mai ales ca ar fi de fapt o ortodoxie aproape în întregime slavă.

La această pretenţie ar putea contribui şi acuzaţia ca Bisericile Ortodoxe din cadrul Uniunii Europene oricum au făcut grave concesii statelor lor, prin acceptarea legislaţiilor anticreştine din aceste ţări, prin protestul palid faţă de practici contrare Evangheliei (cam toată morala publică europeană), în timp ce în Rusia aceste lucruri nu se întâmplă în manieră chiar atât de gravă.

Într-o astfel de situatie, dacă sinodul va lua nişte decizii ecumeniste, ochii tuturor credincioşilor ortodocşi care vor dori să păstreze curăţia credinţei se vor îndrepta către patriarhiile ce nu au participat la sinod si nu acceptă deciziile ecumeniste ale acestuia.

Indraznesc sa cred ca Moscova a dat, prin aceasta mişcare, un fel de şah Patriarhiei Constantinopolului (ca şi când acest lucru nu ar fi de ajuns, şi Turcia a considerat necesar să amintească ce mai înseamnă în ziua de azi Patriarhia din Constantinopol, redeschizând ca moschee Sfânta Sofia) şi Bisericilor participante la acest sinod, iar aceasta mişcare este cât se poate de motivată din punct de vedere teologic de dorinţa de a nu se asocia la eventuale hotărâri ecumeniste. Aşa s-ar explica apelurile repetate ale participanţilor la sinod ca Moscova să participe şi ea la procesul decizional.

ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE, ŞANSA BISERICILOR PARTICIPANTE LA SINODUL CRETAN DE A SCĂPA DE "ŞAHUL" DAT DE MOSCOVA ESTE SĂ IA NIŞTE DECIZII PERFECT ORTODOXE, CARE AR ANIHILA POSIBILA ACUZAŢIE DE CĂDERE ÎN EREZIE ŞI AR PUNE PATRIARHIA MOSCOVEI DE DATA ACEASTA ÎN POZITIA BISERICII CARE NU A DORIT SA PARTICIPE LA DECIZII ISTORICE PENTRU ORTODOXIE. De aceea, din aceasta situatie ar putea veni salvarea linistii poporului ortodox din întreaga lume şi a curăţiei învăţăturii sale.