Românii are talent

Deşi nu sunt un mare iubitor de reality-show-uri, mărturisesc că una dintre cele mai plăcute emisiuni pe care am văzut-o în viaţa mea este America’s Got Talent şi varianta britanică Britain's Got Talent.

Ideea de bază a acestui show este de a da o şansă unui talent autentic pe care societatea aceasta, atât de nedreaptă, i-o refuză. Marile vedete ale televiziunii coborând printre muritorii de rând şi ridicând unul dintre ei în fiecare an, parcă e o poveste de spus nepoţilor, nu?

Cine nu a fost emoţionat când a văzut-o pe Susan Boyle care a cucerit planeta întreagă cu talentul ei debordant şi a devenit deja o interpretă mondială?

Cine nu a văzut-o pe Taylor Ware, care la vreo 12 ani a demonstrat un talent teribil în stilul yodel şi care s-a remarcat la America’s Got Talent? Sau pe filipeneza aceea, al cărei nume în scapă, care are o voce de aur şi s-a remarcat la acelaşi concurs.

Când am văzut bucuria de pe chipul lui Susan Boyle mi-am zis că aşa ceva numai într-o ţară anglofonă se poate întâmpla, pentru că în limba engleză s-a inventat conceptul de fair play şi din păcate tot acolo a şi rămas.

Când am auzit că în România se va face o variantă românească a acestui show excepţional m-am îngrozit. Păstram în minte amintirea traumatizantă a felului în care Andreea Marin şi-a bătut joc de superbul show Gracias por todo de la TVE, pe care îl urmăream când eram student şi care era un regal de bun-gust şi de bun-simţ.

În mintea mea un România are talent (aşa credeam că ar trebui să se cheme) nu putea fi decât un prilej pentru clasa parazitară de a mai face nişte şmenuri, de a mai promova nişte fomiste (sau fomişti) care le încălzesc paturile.

Îmi şi închipuiam discuţia dintre un realizator şi un “om important” de pe cheiurile dâmboviţene (sau de altundeva din patria mioritică): “Auzi, bă, am şi eu o fată, talentată, dar fără noroc. Am vrut să o dau la manele, dar aia mi-au zis că are voce şi nu o pot primi. Am vrut să o dau la Mamaia, dar mi-a zis Moculescu că să o mai las vreo 30 de ani să câştige experienţă, că nu are talent... Nu mă poţi ajuta? Hai că nu rămân dator”.

Din acest motiv nu m-am uitat la show, dar intuiam că va fi un fiasco. E adevărat că până la urmă nu a ieşit chiar atât de rău şi de murdar cât mi l-am închipuit (probabil şi pentru că nu s-a ţinut la televiziunea aia care trăieşte parazitar pe spinarea cetăţenilor sau poate că s-a făcut cu inspecţia celor ce au inventat concursul, nepermiţând prea mari mânăreli).

Dar a fost un fiasco. Zilele acestea a izbucnit un scandal pe tema câştigătorului, un anume domn Adrian Ţuţu, un fel de rapper care cântă un fel de rap naţionalist, cu nişte versuri protocroniste din care se desprinde ideea că românii e dăştepţi (cum ar zice colegul meu de Polirom Radu Pavel Gheo), dar că viaţa e o curvă care nu i-a lăsat să se remarce, că dacă îi lăsa, cine ştie ce ar fi făcut… Mândria de român, optimism, Dumnezeu, tricolor, iertare, uitare, viitor, România, yes we can în varianta impotentă, frustrare socială - toate se găsesc în această melodie, puse una peste alta, lângă alta, sub alta... Îşi închipuie cineva, sincer, că un internaut din Taiwan, de exemplu, sau din Burundi, sau din Australia va asculta pierdut melodia lui Ţuţu, aşa cum le ascult eu pe Taylor Ware, pe Susan Boyle sau pe Floral Hightones? Eu nu prea cred.

Unii spun că adevăratul câştigător ar fi trebuit să fie un anumit Narcis Ianău, care practică un fel de glassbreaking music. Desigur că nu are nici un strop de talent dacă îl comparăm cu Floral Highnotes de la Britain’s Got Talent, care cântă Rule Britannia, arătând că poţi participa la un concurs de genul ăsta şi să îl şi faci pe Piers Morgan să se simtă mândru că e briton.

Neînţelegând ideea concursului şi confundând oferirea unei oportunităţi cu o formă de milă lipsită de demnitate, tânărul Ianău spune că nu se supără că a câştigat cine a câştigat, pentru că "săracul, nu are părinţi...". Mai e ceva de zis?

Un al treilea pretendent era tânărul Valentin Dinu, care de avut voce are, ce să zic, dar care confundă ţara şi participă la Românii au talent cu o melodie în engleză cu care ar fi impresionat poate la America’s Got Talent.

Ombladon spune despre câştigător că “face nişte versuri împuţite”. Aici sunt de acord. Mihai Trăistariu spune că ştia cine va câştiga din semifinale. Wow! Vorba lui Toma Caragiu: "concursul se ţine joi şi postul e ocupat de marţi".

Românii au talent, asta nu se mai poate pune la îndoială. Ceea ce le lipseşte însă unora dintre ei (din ce în ce mai mulţi) este caracterul. Marele istoric Nicolae Iorga spunea că “lipsa de caractere este boala care distruge societatea românească” (citez din memorie).

Pe lângă banii pe care concursul îi pune la bătaie, Susan Boyle a plecat acasă cu capul sus şi cu admiraţie unei planete întregi. Adrian Duţu a plecat acasă cu 120.000 de euro. Să-i folosească sănătos (după ce dă taxa de protecţie aşa-zisului guvern al României, condus de cu clovn care putea el însuşi câştiga un premiu la concursul asta pentru talentul de a nu şti să faci absolut nimic şi a fi totuşi în fruntea bucatelor).

Până la urmă un concurs de acest fel din care lipseşte Edi Tălmăcean nu valorează nimic.

Ok, românii are talent. Am văzut. Dar româncele? (Că nu am văzut nici una între pretendenţii la titlu şi la mălaiul aferent.)

Credinţă şi tradiţii nemţene 11. Hristos a înviat !

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene urează tuturor telespectatorilor săi sărbători binecuvântate şi un creştinesc Hristos a înviat! din Comuna Poiana Teiului, unde vă propune o întâlnire cu o biserică veche şi cu doi preoţi extrem de talentaţi în interpretarea muzicii psaltice: Părintele Ciprian Mitocaru, preotul paroh de la Parohia "Buna Vestire", şi vecinul său de parohie, Părintele Mihai Ursache.

Împreună vor interpreta în partea a doua a emisiunii câteva dintre cele mai frumoase cântări bisericeşti din această perioadă liturgică, cu un talent şi o distincţie greu de întâlnit chiar şi în rândul elevilor sau studenţilor teologi.

Muzica bizantină este una dintre comorile de preţ ale Ortodoxiei, reflectând în melos aceeaşi armonie pe care teologia o manifestă în dogmă.

Cântările pe care astăzi le auzim în bisericile ortodoxe au fost create de oameni de o cultură rară, comparabili cu marii clasici ai muzicii occidentale.

Ele sunt însoţite de poezie religioasă la fel de valoroasă pentru că a fost creată de oameni care stăpâneau la perfecţie subtilităţile dogmatice ale Orientului creştin.

În tările ortodoxe în care comorile Bisericii nu sunt aproape necunoscute poporului, aşa cum este din păcate cazul pe meleagurile româneşti, intelectualii pot fi găsiţi în stranele bisericilor interpretând cu virtuozitate lucrări ca cele pe care le vom auzi din gura celor doi preoţi munteni din emisiunea de astăzi.

În spaţiul românesc, din păcate, intelectualii au cu totul alte gusturi muzicale, iar muzica psaltică li se pare străină.

Din acest motiv, sperăm ca aceste partituri bine interpretate să fie un motiv în plus pentru a ne apropia de valorile autentice ale acestor meleaguri.

Hristos a înviat!

Credinţă şi tradiţii nemţene 10

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune o emisiune despre bisericile dispărute ale Văii Muntelui şi despre unele încă existente, aşa cum ni le arată tinerele eleve ale Grupului Şcolar Bicaz îndrumate de profestorii Mihai Apopei şi Xenia Sârbu.

Cele trei eleve pe care le vedem în emisiune, Larisa Ţepeş-Bobescu, Corina Chirilescu şi Corina Drăgoi, şi-au publicat materialul Bisericile de lemn de pe Valea Muntelui. Artă şi cultură religioasă în numărul 1/2011 al Revistei Valea Muntelui.

Apoi l-au prezentat în cadrul unei conferinţe susţinute de profesorul Ioan Vlăducă la Bicaz, tot pe tema artei tradiţionale româneşti, unde au fost apreciate de intelectualii bicăjeni.

În cele din urmă, au participat la concursul de istorie "Cultură şi civilizaţie în România", la Piatra Neamţ, faza pe judeţ, unde au câştigat locul 1 şi participarea la faza naţională a concursului, care se va desfăşura la Galaţi în luna mai.

Le urăm reuşită şi inspiraţie în reprezentarea cu cinste a "Munteniei Neamţului", cum numea etnologul şi teologul Constantin Mătasă Valea Muntelui.

Felicitări colegilor noştri de asociaţie Mihai Apopei şi Xenia Sârbu, care au o activitate exceptţională în domeniul de care se ocupă. Cu siguranţă vom mai auzi de ei.

Credinţă şi tradiţii nemţene 9

Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune o discuţie interesantă cu tânărul Silvian Man, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" din Piatra Neamţ, despre guvernarea lumii de către Dumnezeu, despre viziunea creştină referitoare la providenţa divină.

Planul lui Dumnezeu faţă de lumea sa a fost şi rămâne o doctrină fundamentală a Bisericii creştine. Cum ne integrăm în acest plan, cum se împacă un plan divin cu libertatea noastră şi cum reuşim să ne facem datoria pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi? Care este locul Duhului Sfânt în planul de conducere a lumii în această etapă istorică.

De la viziunea unei lumi conduse de Dumnezeu-Creatorul la deismul viziunilor francmasonizante care populează gândirea contemporană, infiltrându-se chiar şi la nivelul viziunii unora dintre creştini.

Urmăriţi-l pe Silvian Man dînd răspunsuri aplicate la toate aceste întrebări şi probleme.

Credinţă şi tradiţii nemţene 8

O convorbire cu parintele Spiridon, de la Mănăstirea Petru Vodă, despre cumpătare, despre cum se poate mântui creştinul zilelor noastre ascultând de voia lui Dumnezeu şi stând mereu în relaţie cu duhovnicul său.

Tăierea voii proprii a fost întotdeauna şi a rămas şi în zilele noastre calea de apropiere faţă de Dumnezeu.



Cu atât mai mult în zilele noastre este mai valoroasă această experienţă cu cât suntem învăţaţi de mici copii să ne facem voia proprie şi numai voia proprie, să nu lăsăm pe nimeni să decidă în locul nostru, să nu acceptăm nici un alt sfat decât sfatul propriei întelegeri a lumii. Rezultatele dezastruoase ale acestei mentalităţi nici nu mai merită discutate.

O emisiune sub auspiciile sfinţilor închisorilor, după cum vedeţi şi din icoana din fundal, în care se spun unele adevăruri destul de dureroase pentru trecutul recent al Bisericii noastre.

Credinţă şi tradiţii nemţene 7

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune o nouă emisiune de colecţie, avându-l ca invitat pe preotul nonagenar Ion Cârciuleanu.

O emisiune în care se poate vedea cum lucrează harul divin în viaţa unui om care, la aproape 100 de ani, este la fel de lucid (poate chiar mai lucid) decât mulţi dintre noi.

Părintele Cârciuleanu, unul dintre cei mai activi colaboratori ai Revistei Valea Muntelui, vorbeşte despre adevăratele valori creştine: iubirea de aproape, răbdarea, comuniunea cu Hristos, pacea, într-un stil care imbină în mod fericit erudiţia unui teolog educat de celebra Universitate de la Cernăuţi, aflată acum în Teritoriile Ocupate, cu sufletul cald şi bun al moldoveanului "nemiticizat" de uniformizarea care s-a produs în secolul XX. Până şi limba pe care o vorbeşte este captivantă şi plină de farmec.

Urmăriţi-l pe Părintele Cârciuleanu, pentru că merită din plin.