Oricine călătorește în paradisurile tropicale ale Oceaniei, aude la sosirea în Insulele Fiji cuvintele de întâmpinare Bula, bula! Așa le spun băștinașii bogătanilor care vin să cumpere, la prețuri exorbitante, o părticică infimă de „paradis”, conștienți că s-ar putea să fie singurul paradis pe care se vor învrednici să-l vadă vreodată. Bula, bula! înseamnă printre altele „Bine ați venit!”, dar și „Să trăiți bine!”. Băștinașii din Fiji își întâmpină vizitatorii cu zâmbetul pe buze, cu dansuri tribale specifice, oferindu-le tot ce le dorește sufletul: peisaje de vis, mâncăruri nemaivăzute, plăceri languroase și senzații tari... Ca în orice paradis terestru însă, și aici uneori planează umbrele sumbre ale unui trecut mai puțin edenic, pentru că, nu e așa, nimic nu poate fi absolut perfect, nici măcar în paradis. 
Dar nu numai cei din Fiji își urează să trăiască bine. Și în paradisul nostru mioritic (despre care unii spun că e păcat că e locuit) auzim aceeași urare de ani buni. Și aici vedem adesea, prea adesea, atitudini tribale, împărțiri ale statului pe clanuri, o abordare primitivă, „paradisiacă”, a ideii de societate, de civilizație. „Să trăiți bine!” este visul de aur al multor români. De dragul acestui îndemn, unii sunt în stare de orice: să își trădeze principiile și prietenii, să se înhame ca sclavii la munci inutile, prost plătite și care nu aduc nici o satisfacție în viață. Își părăsesc țara, se duc să muncească pentru alții, uneori ajung să trăiască bine, alteori, nu. Din dorința de ameliorare a „calității vieții”, morala, privată și publică, a fost pusă între paranteze, fiind lăsată în custodia misticilor și ieremiților, care și așa nu au altceva mai bun de făcut decât să tetrapilectomeze pe marginea oricărei fapte și să stabilească cât de morală sau imorală e. Ce îl interesează astfel de fleacuri filozoficești pe cel ce trăiește bine? Ce, dacă nu știe nimic despre morală nu poate trăi liniștit? O întreagă națiune a suferit adevărate mutări genetice din dorința de a trăi bine (există riscul ca mulți copii români să se nască cu înclinații, transmise genetic, spre imoralitate, anomie și anarhie). Și totuși, după atâtea sacrificii, de ce nu trăiesc românii bine? Pentru că nu trăiesc bine. Nici măcar cei care au tot ce le trebuie pentru a o face.
Că trăiesc bine sau nu contează până la urmă mai puțin. Ceea ce contează este iluzia traiului bun. Dar cum mai poate fi întreținută această iluzie, mai ales că paradisul nostru e, ca să zic așa, în destrămare? Cum urarea neaoșă nu mai ține, poate nu ar fi lipsit de interes ca cel ce a inventat-o să o îmbrace într-un ambalaj exotic și să le ureze paradisiacilor noștri de-a binelea Bula, bula! În felul acesta, ar transmite un mesaj codificat celor pe care îi ține punga să audă vorbele astea la ele acasă, din care să reiasă că, vorba Scripturii Sfinte, „celui ce are i se va mai da”... Ar da și adamilor și evelor „de acasă” (cum sunt numiți ei de cei ce le toarnă zi și noapte în urechi știri despre realizările nemaiauzite ale epocii pe care o parcurgem) impresia că liderul lor invocă spiritele fertilității și bunăstării și că a fost învestit cu puteri magice și cu drepturi divine. Vorba chinezilor: Wú huáng wànsuì, wànsuì, wànwànsuì!, „Să domnească zece mii de ani, zeci de mii de ani!”.
Dar nu numai cei din Fiji își urează să trăiască bine. Și în paradisul nostru mioritic (despre care unii spun că e păcat că e locuit) auzim aceeași urare de ani buni. Și aici vedem adesea, prea adesea, atitudini tribale, împărțiri ale statului pe clanuri, o abordare primitivă, „paradisiacă”, a ideii de societate, de civilizație. „Să trăiți bine!” este visul de aur al multor români. De dragul acestui îndemn, unii sunt în stare de orice: să își trădeze principiile și prietenii, să se înhame ca sclavii la munci inutile, prost plătite și care nu aduc nici o satisfacție în viață. Își părăsesc țara, se duc să muncească pentru alții, uneori ajung să trăiască bine, alteori, nu. Din dorința de ameliorare a „calității vieții”, morala, privată și publică, a fost pusă între paranteze, fiind lăsată în custodia misticilor și ieremiților, care și așa nu au altceva mai bun de făcut decât să tetrapilectomeze pe marginea oricărei fapte și să stabilească cât de morală sau imorală e. Ce îl interesează astfel de fleacuri filozoficești pe cel ce trăiește bine? Ce, dacă nu știe nimic despre morală nu poate trăi liniștit? O întreagă națiune a suferit adevărate mutări genetice din dorința de a trăi bine (există riscul ca mulți copii români să se nască cu înclinații, transmise genetic, spre imoralitate, anomie și anarhie). Și totuși, după atâtea sacrificii, de ce nu trăiesc românii bine? Pentru că nu trăiesc bine. Nici măcar cei care au tot ce le trebuie pentru a o face.
Că trăiesc bine sau nu contează până la urmă mai puțin. Ceea ce contează este iluzia traiului bun. Dar cum mai poate fi întreținută această iluzie, mai ales că paradisul nostru e, ca să zic așa, în destrămare? Cum urarea neaoșă nu mai ține, poate nu ar fi lipsit de interes ca cel ce a inventat-o să o îmbrace într-un ambalaj exotic și să le ureze paradisiacilor noștri de-a binelea Bula, bula! În felul acesta, ar transmite un mesaj codificat celor pe care îi ține punga să audă vorbele astea la ele acasă, din care să reiasă că, vorba Scripturii Sfinte, „celui ce are i se va mai da”... Ar da și adamilor și evelor „de acasă” (cum sunt numiți ei de cei ce le toarnă zi și noapte în urechi știri despre realizările nemaiauzite ale epocii pe care o parcurgem) impresia că liderul lor invocă spiritele fertilității și bunăstării și că a fost învestit cu puteri magice și cu drepturi divine. Vorba chinezilor: Wú huáng wànsuì, wànsuì, wànwànsuì!, „Să domnească zece mii de ani, zeci de mii de ani!”.
Când oare va apărea cineva care în loc de Bula, bula! să ne ureze „Să trăiți frumos!”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu