CCR este pusă astăzi în faţa unei decizii istorice. Doi cetăţeni au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate[1]
cu privire la două articole din Codul Civil care interzic recunoaşterea
căsătoriilor homosexuale contractate în străinătate. Prin răspunsul la această excepţie
de neconstituţionalitate, CCR ar putea de fapt legaliza căsătoriile homosexuale
sau le-ar putea interzice definitiv. Mai precis, CCR poate admite recunoaşterea
căsătoriilor contractate în străinătate între cetăţeni români sau români şi
străini. Nu înseamnă totusi că se admite
oficierea căsătoriilor homosexuale pe teritoriul României.
Cei care au iniţiat acest demers au
avut, în opinia mea, un plan în mai multe etape. Etapa întâi viza recunoaşterea
căsătoriilor contractate în străinătate, iar etapa a doua viza recunoaşterea
oficierii lor în România, pe motiv că este discriminatoriu să recunoşti
căsătoriile din străinătate, dar să nu le faci în România. De vreme ce le
recunoşti pe cele din străinătate, care ar fi rostul abţinerii de a le face în
ţară?
Lobby-ul LGBT şi-a luat şi o măsură
de precauţie. Atacarea temei la CCR pe tema căsătoriilor din străinătate ar
putea aduce un succes răsunător, în caz de acceptare a contestaţiei, şi ar
putea limita eşecul LGBT, în caz de respingere a ei. LGBT ştie probabil că
şansele sunt mici pentru a câştiga, motiv pentru care nici nu a atacat Codul
Civil până acum, deşi acesta e în vigoare de cinci ani. Dacă pierde astăzi, mai
păstrează o şansă să lupte în continuare.
În opinia mea, astăzi CCR va decide în
favoarea păstrării status quo-ului în
problema familiei, adică va da o decizie cumva împăciuitoare ambelor părţi (şi
lobby-ului LGBT şi organizaţiilor creştine implicate în referendumul pentru
familia tradiţională, care va primi sau nu avizul tot astăzi), respingând atât excepţia
de neconstituţionalitate a celor doi cetăţeni homosexuali, pe motiv de lipsă a
obiectului, adică pentru că prevederea Codului Civil nu încalcă niciun articol
al Constituţiei, cât şi organizarea referendumului pentru familia
tradiţională, pe motivul lipsei de necesitate, considerând că legislaţia în
vigoare este foarte clar stabilită în favoarea familiei tradiţionale şi nu se
mai impun prevederi constituţionale suplimentare. Există posibilitatea ca asta să fi urmărit lobby-ul LGBT: anularea referendumului la CCR.
Orice altă decizie va elimina din
joc una dintre părţi: o decizie de a respinge excepţia de neconstituţionalitate
şi de a admite referendumul va fi o lovitură definitivă lobby-ului homosexual
din România în privinţa căsătoriilor/parteneriatelor homosexuale; o decizie de
acceptare a excepţiei de neconstituţionalitate va obliga cumva la respingerea
referendumului, pentru că va fi imposibil să accepţi pe teritoriul românesc
existenţa unei forme de familie homosexuală, dar, în acelaşi timp, să declari în
Constituţie că familia este compusă din bărbat şi femeie.
Deocamdată, în Constituţia României
nu există discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi, chiar dacă ar
exista, interzicerea căsătoriilor homosexuale nu este discriminare, deoarece nu există dreptul omului la căsătorie
homosexuală. Statul roman are dreptul să îşi decidă propriile politici cu
referire la familie, fără ca UE să îi impună căsătoriile homosexuale. Gândirea juridică românească este în acest moment de
partea familiei tradiţionale, cu excepţia câtorva voci.
În orice caz, CCR este chemat astăzi să decidă într-o problemă vitală pentru societate, care, în mod normal ar trebui să fie obiect de referendum naţional sau de decizie serioasă în Parlament. În Parlamentul actual nimic nu poate fi subiect de decizie serioasă în chestiuni de importanţă naţională...
[1]http://constanta.comisarul.ro/articol/exclusiv-procesul-care-ar-putea-schimba-romania-do_807615.html.