CCR decide cu privire la căsătoriile homosexuale

CCR este pusă astăzi în faţa unei decizii istorice. Doi cetăţeni au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate[1] cu privire la două articole din Codul Civil care interzic recunoaşterea căsătoriilor homosexuale contractate în străinătate. Prin răspunsul la această excepţie de neconstituţionalitate, CCR ar putea de fapt legaliza căsătoriile homosexuale sau le-ar putea interzice definitiv. Mai precis, CCR poate admite recunoaşterea căsătoriilor contractate în străinătate între cetăţeni români sau români şi străini. Nu înseamnă totusi că se admite oficierea căsătoriilor homosexuale pe teritoriul României.

Cei care au iniţiat acest demers au avut, în opinia mea, un plan în mai multe etape. Etapa întâi viza recunoaşterea căsătoriilor contractate în străinătate, iar etapa a doua viza recunoaşterea oficierii lor în România, pe motiv că este discriminatoriu să recunoşti căsătoriile din străinătate, dar să nu le faci în România. De vreme ce le recunoşti pe cele din străinătate, care ar fi rostul abţinerii de a le face în ţară?

Lobby-ul LGBT şi-a luat şi o măsură de precauţie. Atacarea temei la CCR pe tema căsătoriilor din străinătate ar putea aduce un succes răsunător, în caz de acceptare a contestaţiei, şi ar putea limita eşecul LGBT, în caz de respingere a ei. LGBT ştie probabil că şansele sunt mici pentru a câştiga, motiv pentru care nici nu a atacat Codul Civil până acum, deşi acesta e în vigoare de cinci ani. Dacă pierde astăzi, mai păstrează o şansă să lupte în continuare.

În opinia mea, astăzi CCR va decide în favoarea păstrării status quo-ului în problema familiei, adică va da o decizie cumva împăciuitoare ambelor părţi (şi lobby-ului LGBT şi organizaţiilor creştine implicate în referendumul pentru familia tradiţională, care va primi sau nu avizul tot astăzi), respingând atât excepţia de neconstituţionalitate a celor doi cetăţeni homosexuali, pe motiv de lipsă a obiectului, adică pentru că prevederea Codului Civil nu încalcă niciun articol al Constituţiei, cât şi organizarea referendumului pentru familia tradiţională, pe motivul lipsei de necesitate, considerând că legislaţia în vigoare este foarte clar stabilită în favoarea familiei tradiţionale şi nu se mai impun prevederi constituţionale suplimentare. Există posibilitatea ca asta să fi urmărit lobby-ul LGBT: anularea referendumului la CCR. 

Orice altă decizie va elimina din joc una dintre părţi: o decizie de a respinge excepţia de neconstituţionalitate şi de a admite referendumul va fi o lovitură definitivă lobby-ului homosexual din România în privinţa căsătoriilor/parteneriatelor homosexuale; o decizie de acceptare a excepţiei de neconstituţionalitate va obliga cumva la respingerea referendumului, pentru că va fi imposibil să accepţi pe teritoriul românesc existenţa unei forme de familie homosexuală, dar, în acelaşi timp, să declari în Constituţie că familia este compusă din bărbat şi femeie.

Deocamdată, în Constituţia României nu există discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi, chiar dacă ar exista, interzicerea căsătoriilor homosexuale nu este discriminare, deoarece nu există dreptul omului la căsătorie homosexuală. Statul roman are dreptul să îşi decidă propriile politici cu referire la familie, fără ca UE să îi impună căsătoriile homosexuale. Gândirea juridică românească este în acest moment de partea familiei tradiţionale, cu excepţia câtorva voci.

În orice caz, CCR este chemat astăzi să decidă într-o problemă vitală pentru societate, care, în mod normal ar trebui să fie obiect de referendum naţional sau de decizie serioasă în Parlament. În Parlamentul actual nimic nu poate fi subiect de decizie serioasă în chestiuni de importanţă naţională...

---

[1]http://constanta.comisarul.ro/articol/exclusiv-procesul-care-ar-putea-schimba-romania-do_807615.html.

Noua Ordine Mondială Religioasă

Am citit cu surprindere că se fac paşi mari pentru instaurarea unei organizaţii mondiale a tuturor religiilor. Această veste[1] mi-a lămurit foarte multe lucruri, inclusiv despre sinodul ortodox recent încheiat în Creta. Măsura pare surprinzătoare, în condiţiile în care peste tot în lume se militează pentru marginalizarea religiilor şi pentru laicitatea din ce în ce mai accentuată a societăţilor. Cui ar folosi o organizaţie a tuturor religiilor? Evident, celor care o propun.

Lumea noastră înaintează cu paşi repezi spre o unificare globală, pe care foarte mulţi o percep ca pe un lucru minunat. Educaţi generaţii întregi în acest sens, oamenii nu sunt prea interesaţi de dispariţia graniţelor dintre state, a deosebirilor dintre popoare. Fiecare vrea să găsească în cei din alte părţi ale lumii acelaşi clişee spirituale pe care le numeşte “mentalitate occidentală” sau “mentalitate democratică”. Cei care nu trăiesc după aceste clişee trebuie învăţaţi, pe cale paşnică sau prin război. Cum au fost învăţaţi afganii, iraquienii, libienii, sârbii şi alţii.

Se preconizează o guvernare mondială, dar nu una democratică, cum îşi închipuie unii, ci o dictatură mondială cum nu a mai fost până acum. Însă pentru instaurarea unei guvernări mondiale este nevoie de:

    1.  un guvern central, condus de un grup politico-financiaro-militar care va deveni stăpânul absolut al unei lumi făcute să creadă că a ajuns în ultima fază de civilizaţie[2] - de fapt, o reeditare a Turnului Babel de la începuturile lumii (Facerea 11);  

    2.  o centralizare desăvârşită a economiei, deoarece controlul total al economiei va face din "cetăţenii planetari", reduşi la un nivel strict instinctual, sclavi în mâna celor ce vor deţine instrumentele prin care le vor putea satisface "modul de viaţă" hedonist, cultivat de generaţii prin consumerism, libertinism, agnosticism, pretrofobie etc. Această măsură trebuie dublată de o dispariţie a banului fizic, de o computerizare a tuturor tranzacţiilor care se vor face, de o distrugere a oricărei forme de agricultură independentă de concernul planetar (inginerii agricoli sunt deja avertizaţi să nu mai folosească decât seminţe “aprobate”, adică permise de Noua Ordine. Ce vor mai folosi când Noua Ordine nu le va mai permite şi seminţe obişnuite nu vor mai fi nicăieri, deoarece sistemul le culege deja de peste tot). Cu această măsură, Noua Ordine Mondială se va asigura că toate resursele planetare sunt în mâna sa, iar persoanele sau ţările recalcitrante vor putea fi aduse la ascultare prin metode deja brevetate de înaintaşi precum Stalin, care a creat în Uniunea Sovietică celebrul Holodomor, o înfometare programată a zeci de milioane de ţărani recalcitranţi;

   3.  o religie unificata, deoarece o lume cu mai multe sisteme religioase este încă divizată, mai ales că guvernarea mondială va fi una "teocratică", avându-l în frunte pe omul autoproclamat dumnezeu - pe care spiritualitatea creştină îl numeşte antihrist.

Sub motivul prezervării păcii, le este propus cetăţenilor planul cunoscut creştinilor încă din paginile Apocalipsei, scrisă în secolul I d.Hr. Este de aşteptat ca ei să îl salute cu maximă bucurie, deoarece a dispărut în mare parte discernământul spiritual şi chiar spiritul critic cultural, care ne învaţă că drumul spre iad este pavat de multe ori cu bune intenţii, de data aceasta fiind vorba despre iadul pământesc care se pregăteşte celor care acceptă distopia globalizării.

Ce înseamnă un ONU al religiilor? Înseamnă pasul final al proiectului ecumenist, aflat în derulare de peste jumătate de secol. Diluarea tuturor religiilor şi transformarea lor, încetul cu încetul, într-o religie planetară, care să îl aibă în centru pe om, cu antihrist ca pontifex maximus, preot şi conducător al lumii globalizate şi puse sub stăpânirea sa.

Cine îşi închipuia că lumea se îndreaptă către o stare de agnosticism, că ştiinţa reuşeşte "să împrăştie ignoranţa bigotă", este naiv şi ignorant cu privire la această problemă. Ateismul este doar o armă îndreptată contra creştinismului. Creatorii îşi propun ca după distrugerea creştinismului (din păcate pentru ei, Biserica va supravieţui, orice vor face), să înlocuiască ateismul, care şi-a făcut datoria, cu o nouă spiritualitate, care îl va avea în centru pe OM. Această spiritualitate se numeşte New Age şi este deja propovăduită intens (inclusiv în şcolile româneşti, sub ochii indiferenţi ai părinţilor ignoranţi, şi în societate, sub forma unor proiecte "culturale", prin propaganda ecologistă, prin propaganda LGBT, prin arheolatrie (reîntoarcerea spre zeităţile preistorice, de obicei, către zeiţa Pământul-mamă, zeitatea new-agistă) şi prin multe alte mijloace.

Această noua spiritualitate este absolut necesară, deoarece numai cu ajutorul ei va putea fi înscăunat antihristul. Dacă antihrist ar veni într-o lume de atei, cine l-ar proclama dumnezeu? Nu va trece mult şi agitatorii atei ai darwinismului şi propovăduitorii libertăţilor extreme (promotorii libertăţilor sexuale de tot felul, al comportamentelor aberante de tot felul, al urii faţă de religie) se vor “converti” brusc la new-agism sau vor fi interzişi şi chiar persecutaţi, pentru că lumea care se construieşte va fi fără libertate, fără democraţie, fără drepturi (modelul ei in nuce este Uniunea Europeană). Dovada clară a acestui mod de societate este fanatizarea adepţilor săi, care cer încă de pe acum dispariţia religiilor tradiţionale, a societăţilor tradiţionale, a naţiunilor, a tot ce “împiedică societatea în drumul său glorios către progres”.

Dacă se va crea un ONU religios acesta va beneficia şi de o forţă coercitivă (ca şi ONU politic), prin care să îşi impună rezoluţiile (aşa cum s-au aplicat rezoluţiile contra Afganistanului, Iraqului, Libiei etc.). Asta înseamnă că organismul care se va crea va avea forţa de a persecuta pe toţi cei ce se opun noii religii (fanaticii şi fundamentaliştii despre care s-a vorbit la sinodul tocmai încheiat).

Ceea ce e mai interesant este că însărcinatul cu crearea acestei organizaţii este papa Romei. Nici nu se putea un candidat mai bun pentru un asemenea proiect decât cel autointitulat conducătorul lumesc al tuturor creştinilor. Este interesant de văzut dacă conducătorii celorlalte religii vor accepta conducerea planetară a papei. Dacă da, înseamnă că ecumenismul şi-a făcut datoria şi toţi conducătorii religioşi ai lumii au fost aduşi în jurul aceloraşi idealuri mondialiste, trădându-şi, fiecare în parte, propriii credincioşi.  

---

[1] http://www.cotidianul.ro/vatican-propunere-surprinzatoare-venita-din-israel-246545/.

[2] Ideea sfârşitului istoriei este deja propagadă de către think-tank-urile Noii Ordini Mondiale.