L-am cunoscut pe Dan Călinescu personal,
în anul 2000, când am avut plăcerea să fiu profesor de teologie la Grupul
Şcolar Bicaz. Un tânăr simpatic, inteligent, de bun-simţ, cu întrebări
serioase, cu nemulţumiri culese într-un zâmbet amabil şi niţel ironic atunci
când răspunsurile nu se potriveau aşteptărilor. Cam atât mi-a permis raportul
profesor-elev să aflu atunci despre el.
L-am regăsit, de data aceasta la un nivel
strict spiritual, atunci când, redactor-şef al Revistei Valea Muntelui fiind, am primit din partea mamei sale
manuscrisele scrierilor lui Dan cu speranţa că le voi publica în paginile
revistei. Supriza a fost cu atât mai plăcută, mai ales ştiind că există pe lume
o grămadă de rude care, după ce un scriitor trece din viaţă, îi aruncă la gunoi
toate manuscrisele. Mi s-a întâmplat să văd acest lucru întâmplându-se în
familia unui scriitor de talie naţională şi sunt convins că sunt mii, zeci de
mii de oameni ale căror trăiri au ajuns la groapa de gunoi după ce aceştia au
plecat dintre noi. Nu este cazul mamei lui Dan, care a păstrat scrierile sale
cu sfinţenie, conştientă că este trezorierul celei mai frumoase părţi din
personalitatea fiului iubit şi pierdut.
Am
fost încântat de sensibilitatea autorului, dar în acelaşi timp am observat că
un stil de-a dreptul kierkegaardian răzbătea din fiecare pagină pe care a
scris-o. După ce am publicat prima dintre lucrările lui, publicul cititor al
revistei, aflate şi ea la începuturile sale, a apreciat-o cum se cuvine.
Dându-mi seama că mă aflam în faţa unui om
care are ceva de spus şi a şi făcut-o deja, am cerut părerea unui om de litere
aflat în fruntea unei colecţii de literatură la o editură foarte mare din
această ţară. Editorul respectiv mi-a spus că dacă viaţa i-ar fi oferit lui Dan
posibilitatea să-şi şlefuiască talentul şi să-şi extindă sfera experienţei
dincolo de ceea ce i-a oferit adolescenţa, ar fi putut fi un talent literar de
respiraţie naţională. Faptul că drumul său literar s-a încheiat după doar
câteva zeci de pagini scrise s-a constituit într-o serioasă piedică în calea
publicării la o editură naţională, deoarece acestea îşi asumă cu greu
publicarea unor nume până atunci necunoscute, iar dacă fac acest pariu, vor să
ştie că va merita şi că autorul promovat va confirma prin scrierile
ulterioare...
După ce a mai trecut un an de la acea
conversaţie, mi-am dat seama că de fapt Dan Călinescu nu a scris neapărat pentru
publicul cititor de română de oriunde s-ar afla acesta, ci în primul rând pentru
bicăjenii lui, lucrările lui nefiind altceva decât forme prin care voia să comunice
cu cei din lumea sa, cu prietenii şi cu familia sa, cu lumea mică, dar frumoasă
în care a trăit şi pe care a iubit-o, după cum se vede din tot ceea ce a
aşternut pe hârtie. Povestirile sale strâng în ele experienţa unui adolescent
bicăjean, ale cărui gânduri pot rezona în primul rând în inima celor de vârsta
lui, dar pot reaminti şi celor de alte vârste de frumoasa, dar dureroasa
adolescenţă, petrecută într-o lume mult mai nedreaptă decât ar trebui să i se
permită să fie.
Ultima poveste ne descoperă, mai mult
decât atât, faptul că întreaga sa carte,
aş îndrăzni să spun întreaga sa viaţă, nu este altceva decât o discuţie cu sine
însuşi, o explorare a scânteii divine din sufletul său, pe care a ales să o
obiectiveze cu numele de kami, cu care
spiritualitatea japoneză numeşte tot ceea ce depăşeşte persoana umană aşa cum o
ştim noi şi trece în sfera divinului, aşa
cum îl ştiu japonezii..
Pornind de la toate aceste realităţi, am
luat decizia de a îngriji o ediţie a scrierilor sale, grupată sub titlul inspirat
din ultima sa proză, care mi s-a părut sugestiv pentru felul în care s-a
perceput Dan Călinescu şi a perceput lumea din jurul său. Acest volum este
dedicat tuturor celor care l-au cunoscut, cu speranţa că bicăjenii vor rămâne
cu impresia că şi din rândul lor s-a ridicat un intelectual autentic, un om
capabil să transforme experienţele de viaţă în pagini de carte care să-i
inspire şi pe alţii şi să le ofere răspunsuri la întrebări asemănătoare cu ale
lui. Un intelectual care nu se recomandă doar prin faptul că reproduce
papagaliceşte ceea ce au scris, gândit şi trăit alţii, ci are curajul să spargă
tiparul acesta şi să-şi asume că şi atunci când provii dintr-un colţişor uitat
de lume ai dreptul să trăieşti, să visezi, să iubeşti, să suferi sau să scrii, fără
a aştepta ca alţii să-ţi spună cum să faci toate acestea.
Cel mai dificil lucru în calea realizării
acestui proiect a fost faptul că trebuia să răsucesc din nou cuţitul în rănile
din sufletele care nu s-au vindecat niciodată după ce Dan a trebuit să-şi smulgă
rădăcinile din ele, atunci când a plecat. Am fost perfect conştient că această
răscolire a unui trecut dureros, această obligare cinică şi fără milă a celor
ce s-au implicat în realizarea acestei cărţi de a retrăi experienţele dureroase
ce au urmat ultimelor momente ale lui Dan nu îmi ofereau loc pentru nici un fel
de eroare. În momentul în care am decis să fac acest lucru, singura variantă
acceptabilă era ca volumul să fie realizat în cele mai bune condiţii posibile.
Sper sincer că toţi cei implicaţi ne-am achitat de obligaţie.
Proiectul este rezultatul unei colaborări
între Revista Valea Muntelui, care a
promovat scrierile lui Dan Călinescu în paginile sale (cu excepţia
caligramelor, nepublicate încă), şi Editura Rotipo din Iaşi, care a tipărit
cartea. Ilustraţiile din interiorul cărţii au fost realizate de graficianul
Silvia Trăistariu, al cărei talent nu mai are nevoie de nici o recomandare, iar
aspectul tipografic al cărţii se datorează tehnoredactorului Gabriela Gheţău.
Prefaţa o datorăm celei care i-a călăuzit lui Dan primii paşi în lumea
literară, doamna profesor Viorica Alungulesei, de la Grupul Şcolar Bicaz. Îi
suntem recunoscători pentru frumoasele cuvinte scrise despre elevul său.
Dacă acest volum va reuşi să-i facă pe
oamenii care l-au cunoscut pe Dan Călinescu ca în loc să-şi amintească de el ca
despre „băiatul trist care s-a sinucis” să îl reţină ca pe
„băiatul talentat care a scris o carte cu nume exotic”, atunci puterea
cuvântului a reuşit să înfrângă moartea şi să-l readucă pe Dan la viaţă prin
gândurile şi simţirile sale. Lucrul e cu atât mai evident cu cât cartea va
ajunge în mâinile cititorilor la câteva săptămâni după Învierea celui care a
înfrânt moartea pentru noi toţi, deschizându-ne tuturor porţile raiului.
Mihai-Silviu Chirilă,
Taşca, 30 aprilie 2012
INVITAŢIE
Revista Valea Muntelui şi Biblioteca
Orăşenească Bicaz au plăcerea de a vă invita marţi, 22 mai 2012, ora 17,00, la
sala de lectură a Bibliotecii Orăşeneşti Bicaz, la lansarea volumului postum de
proză Kami al tânărului scriitor Dan Călinescu.
Lucrarea
va fi prezentată de către
Profesor George Lazăr, Director-adjunct al
Grupului Şcolar Bicaz
Teolog Mihai-Silviu Chirilă, redactor-şef al Revistei Valea Muntelui
Scriitor Dan Iacob, de la Biblioteca Judeţeană
G.T. Kirileanu, Piatra Neamţ
În
program va fi inclus un moment liric în interpretarea pianistului Ciprian Iacob, elev la Liceul de Artă “Victor Brauner” din Piatra
Neamţ.
Vă aşteptăm cu drag.
