Revista Valea Muntelui, 3/2012

Open publication - Free publishing - More bicaz

Revista Valea Muntelui 2/2012

Open publication - Free publishing - More bicaz

Dan Călinescu, Kami

L-am cunoscut pe Dan Călinescu personal, în anul 2000, când am avut plăcerea să fiu profesor de teologie la Grupul Şcolar Bicaz. Un tânăr simpatic, inteligent, de bun-simţ, cu întrebări serioase, cu nemulţumiri culese într-un zâmbet amabil şi niţel ironic atunci când răspunsurile nu se potriveau aşteptărilor. Cam atât mi-a permis raportul profesor-elev să aflu atunci despre el.

L-am regăsit, de data aceasta la un nivel strict spiritual, atunci când, redactor-şef al Revistei Valea Muntelui fiind, am primit din partea mamei sale manuscrisele scrierilor lui Dan cu speranţa că le voi publica în paginile revistei. Supriza a fost cu atât mai plăcută, mai ales ştiind că există pe lume o grămadă de rude care, după ce un scriitor trece din viaţă, îi aruncă la gunoi toate manuscrisele. Mi s-a întâmplat să văd acest lucru întâmplându-se în familia unui scriitor de talie naţională şi sunt convins că sunt mii, zeci de mii de oameni ale căror trăiri au ajuns la groapa de gunoi după ce aceştia au plecat dintre noi. Nu este cazul mamei lui Dan, care a păstrat scrierile sale cu sfinţenie, conştientă că este trezorierul celei mai frumoase părţi din personalitatea fiului iubit şi pierdut.

 Am fost încântat de sensibilitatea autorului, dar în acelaşi timp am observat că un stil de-a dreptul kierkegaardian răzbătea din fiecare pagină pe care a scris-o. După ce am publicat prima dintre lucrările lui, publicul cititor al revistei, aflate şi ea la începuturile sale, a apreciat-o cum se cuvine.

Dându-mi seama că mă aflam în faţa unui om care are ceva de spus şi a şi făcut-o deja, am cerut părerea unui om de litere aflat în fruntea unei colecţii de literatură la o editură foarte mare din această ţară. Editorul respectiv mi-a spus că dacă viaţa i-ar fi oferit lui Dan posibilitatea să-şi şlefuiască talentul şi să-şi extindă sfera experienţei dincolo de ceea ce i-a oferit adolescenţa, ar fi putut fi un talent literar de respiraţie naţională. Faptul că drumul său literar s-a încheiat după doar câteva zeci de pagini scrise s-a constituit într-o serioasă piedică în calea publicării la o editură naţională, deoarece acestea îşi asumă cu greu publicarea unor nume până atunci necunoscute, iar dacă fac acest pariu, vor să ştie că va merita şi că autorul promovat va confirma prin scrierile ulterioare...

După ce a mai trecut un an de la acea conversaţie, mi-am dat seama că de fapt Dan Călinescu nu a scris neapărat pentru publicul cititor de română de oriunde s-ar afla acesta, ci în primul rând pentru bicăjenii lui, lucrările lui nefiind altceva decât forme prin care voia să comunice cu cei din lumea sa, cu prietenii şi cu familia sa, cu lumea mică, dar frumoasă în care a trăit şi pe care a iubit-o, după cum se vede din tot ceea ce a aşternut pe hârtie. Povestirile sale strâng în ele experienţa unui adolescent bicăjean, ale cărui gânduri pot rezona în primul rând în inima celor de vârsta lui, dar pot reaminti şi celor de alte vârste de frumoasa, dar dureroasa adolescenţă, petrecută într-o lume mult mai nedreaptă decât ar trebui să i se permită să fie.

Ultima poveste ne descoperă, mai mult decât atât, faptul că întreaga sa carte, aş îndrăzni să spun întreaga sa viaţă, nu este altceva decât o discuţie cu sine însuşi, o explorare a scânteii divine din sufletul său, pe care a ales să o obiectiveze cu numele de kami, cu care spiritualitatea japoneză numeşte tot ceea ce depăşeşte persoana umană aşa cum o ştim noi şi trece în sfera divinului, aşa cum îl ştiu japonezii..

Pornind de la toate aceste realităţi, am luat decizia de a îngriji o ediţie a scrierilor sale, grupată sub titlul inspirat din ultima sa proză, care mi s-a părut sugestiv pentru felul în care s-a perceput Dan Călinescu şi a perceput lumea din jurul său. Acest volum este dedicat tuturor celor care l-au cunoscut, cu speranţa că bicăjenii vor rămâne cu impresia că şi din rândul lor s-a ridicat un intelectual autentic, un om capabil să transforme experienţele de viaţă în pagini de carte care să-i inspire şi pe alţii şi să le ofere răspunsuri la întrebări asemănătoare cu ale lui. Un intelectual care nu se recomandă doar prin faptul că reproduce papagaliceşte ceea ce au scris, gândit şi trăit alţii, ci are curajul să spargă tiparul acesta şi să-şi asume că şi atunci când provii dintr-un colţişor uitat de lume ai dreptul să trăieşti, să visezi, să iubeşti, să suferi sau să scrii, fără a aştepta ca alţii să-ţi spună cum să faci toate acestea.

Cel mai dificil lucru în calea realizării acestui proiect a fost faptul că trebuia să răsucesc din nou cuţitul în rănile din sufletele care nu s-au vindecat niciodată după ce Dan a trebuit să-şi smulgă rădăcinile din ele, atunci când a plecat. Am fost perfect conştient că această răscolire a unui trecut dureros, această obligare cinică şi fără milă a celor ce s-au implicat în realizarea acestei cărţi de a retrăi experienţele dureroase ce au urmat ultimelor momente ale lui Dan nu îmi ofereau loc pentru nici un fel de eroare. În momentul în care am decis să fac acest lucru, singura variantă acceptabilă era ca volumul să fie realizat în cele mai bune condiţii posibile. Sper sincer că toţi cei implicaţi ne-am achitat de obligaţie.

Proiectul este rezultatul unei colaborări între Revista Valea Muntelui, care a promovat scrierile lui Dan Călinescu în paginile sale (cu excepţia caligramelor, nepublicate încă), şi Editura Rotipo din Iaşi, care a tipărit cartea. Ilustraţiile din interiorul cărţii au fost realizate de graficianul Silvia Trăistariu, al cărei talent nu mai are nevoie de nici o recomandare, iar aspectul tipografic al cărţii se datorează tehnoredactorului Gabriela Gheţău. Prefaţa o datorăm celei care i-a călăuzit lui Dan primii paşi în lumea literară, doamna profesor Viorica Alungulesei, de la Grupul Şcolar Bicaz. Îi suntem recunoscători pentru frumoasele cuvinte scrise despre elevul său.   

Dacă acest volum va reuşi să-i facă pe oamenii care l-au cunoscut pe Dan Călinescu ca în loc să-şi amintească de el ca despre „băiatul trist care s-a sinucis” să îl reţină ca pe „băiatul talentat care a scris o carte cu nume exotic”, atunci puterea cuvântului a reuşit să înfrângă moartea şi să-l readucă pe Dan la viaţă prin gândurile şi simţirile sale. Lucrul e cu atât mai evident cu cât cartea va ajunge în mâinile cititorilor la câteva săptămâni după Învierea celui care a înfrânt moartea pentru noi toţi, deschizându-ne tuturor porţile raiului.  

Mihai-Silviu Chirilă,

Taşca, 30 aprilie 2012

INVITAŢIE

Revista Valea Muntelui şi Biblioteca Orăşenească Bicaz au plăcerea de a vă invita marţi, 22 mai 2012, ora 17,00, la sala de lectură a Bibliotecii Orăşeneşti Bicaz, la lansarea volumului postum de proză Kami al tânărului scriitor Dan Călinescu.

Lucrarea va fi prezentată de către

Profesor George Lazăr, Director-adjunct al Grupului Şcolar Bicaz

Teolog Mihai-Silviu Chirilă, redactor-şef al Revistei Valea Muntelui

Scriitor Dan Iacob, de la Biblioteca Judeţeană G.T. Kirileanu, Piatra Neamţ

În program va fi inclus un moment liric în interpretarea pianistului Ciprian Iacob, elev la  Liceul de Artă “Victor Brauner” din Piatra Neamţ.

Vă aşteptăm cu drag.

CNA interzice colindele-reclamă

Acest demers la CNA a fost determinat de faptul că în perioada Sărbătorilor creştine legate de Naşterea Domnului, când pe toate media româneşti se auzeau colinde româneşti ale căror versuri erau reclame pentru anumite firme de telefonie mobilă, lucru pe care l-am considerat de neacceptat. Iată răspunsul CNA.

A apărut Revista Valea Muntelui, 1/2012

Open publication - Free publishing - More chirila

Lansarea volumului Credinţă şi tradiţii nemţene la Librăria Avant-Garde din Iaşi

Marţi, 7 februarie 2012, volumul de interviuri Credinţă şi tradiţii nemţene. O perspectivă creştină asupra vieţuirii în lumea contemporană a fost prezentat publicului ieşean în cadrul unei lansări găzduite cu amabilitate de librăria Avant-Garde din Iaşi. A fost un bun prilej pentru a le arăta celor din capitala culturală a României un crâmpei din trăirea şi simţirea intelectualilor nemţeni. Lansarea a fost mediată de către tânărul student Silvian Emanuel Man, iar volumul a fost prezentat de către realizatorul TV preot Dumitru Păduraru.

După alocuţiunile foarte pertinente ale celor doi rafinaţi intelectuali, nemţeni şi ei, dar aflaţi în Iaşi pentru diferite slujiri, mi-a revenit mie plăcerea de a spune câteva cuvinte despre volum.

Publicul, select, deşi nu numeros (nici nu era de aşteptat ca o carte cu numele Credinţă şi tradiţii nemţene scrisă de un autor total necunoscut să adune mulţimile), a fost foarte cald şi receptiv, cum e de fapt sufletul ieşenilor.

Pe lângă întâlnirea cu vechi prieteni ieşeni şi cunoştinţa unor prieteni noi, surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenţa în audienţă a domnului Dumitru Grumăzesc, celebrul anticar al Galeriilor Anticariat Grumăzescu, de pe strada Lăpuşneanu, un loc care îmbină modernitatea cu parfumul extraordinar al oraşului de odinioară.

Înainte de începerea lansării, am adăstat împreună cu amicul meu Cornel Ciubotaru, la Pizzeria Odeon, din Podu Roş, un loc unde petreceam eu unele dintre orele libere când locuiam în Iaşi, şi unde mă întâlneam cu bunii mei prieteni. Surprinza totală a fost că Odeon s-a dezvoltat dintr-o pizzerie de cartier într-un local rafinat, cu săli frumos decorate, cu o atmosferă civilizată şi cu un meniu foarte bine garnisit.

Plăcerea a fost amplificată şi de întâlnirea cu prietenul meu Eugen Harasim şi cu soţia sa Zamfira Bîrzu, ilustru artist plastic. Eugen este şi autorul superbelor fotografii care însoţesc aceste gânduri. Împreună cu Eugen, Zamfira şi Cornel am petrecut o oră la pizzeria Odeon, într-un oraş înzăpăzit şi, ca de obicei, prost administrat.

Am decis să ne proclamăm fraţi cu Cornel. Mai precis, eu şi Eugen fiind deja ca fraţii, nu am făcut decât să îl primim şi pe Cornel în frăţia noastră.

Una dintre rugăminţile mele la Eugen a fost ca el să fie cel ce fotografiază această lansare, acceptarea propunerii constituindu-se în al doilea lucru onorant al serii, dat fiind că Eugen este unul dintre cei mai buni fotografi profesionişti din oraş, fiind un artist el însuşi.

Fotografiile au ieşit minunat, aşa cum a ieşit de altfel şi lansarea în sine, un privilegiu pentru mine să debutez ca autor (chiar şi dacă al unui volum de interviuri) într-un sălaş cultural atât de rafinat.

Cel mai interesant lucru atunci când scrii un volum de interviuri este că toată lumea are tendinţa de a te considera un simplu scrib care transcrie interviurile. Dacă ar fi aşa, atunci volumul meu ar trebui să fie sub auctorialitatea distinsei doamne Mihaela Antici, cea care a cules textul propriu-zis de pe suport TV pe suport Word, lucru pentru care îi sunt recunoscător.

Volumul însă este un volum de creaţie pentru că emisiunea mea este ea însăşi de creaţie, eu nefiind un prompterist care citeşte ceea ce i se spune din producţie. Bune sau rele, interviurile au fost concepute de mine, mă au pe mine ca partener în fiecare dintre ele, întrebările sunt puse de mine cu scopul de a obţine anumite răspunsuri şi a lămuri anumite probleme.

De aici încolo intră în joc şi valoarea culturală şi intelectuală a invitaţilor mei. Selectarea lor în aşa fel încât să fie capabili să răspundă la întrebările puse este tot obligaţia mea, ca realizator al emisiunii.

Toate aceste aspecte am avut posibilitatea să le explic unuia dintre participanţii la lansare cu prilejul sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a însoţit prezentarea cărţii.