Revista Valea Muntelui, nr. 3/2011

Open publication - Free publishing - More chirila

Credinţă şi tradiţii nemţene 19

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene are plăcerea de a vă propune o discuţie de substanţă despre laicitatea statului şi Biserica laicilor (şi a laicilor).

Tot mai des intelectuali şcoliţi în Ocţident, fie direct în Ocţident, fie după moda ocţidentală, ne dau lecţii despre statalitatea românească şi ne spun că statul român este laic şi Iisus ar trebui să rămână închis acolo în Biserica lui, dar nu în societate, pentru că în societate operează statul "laic".

Dar oare aşa să fie? O fi statul român chiar aşa de laic pe cât mint formatorii noştri de opinie? Unde scrie în Constituţia României că statul este laic? Prin ce lege este statul român laic?

Este statul laic neutru din punct de vedere religios sau este de-a dreptul antireligios (ceea ce înseamnă că nu mai e "laic", ci este un stat ateu ca şi regimurile comuniste)?

Există o cale de supravieţuire între două extreme: statul laic (antireligios) şi teocraţia politizată (nu cred că cineva îşi doreşte un stat religios cum este Vaticanul sau Iranul şi nici nu ar fi de dorit aşa ceva întrucât toate păcatele statului s-ar transfera asupra Bisericii în timp, şi aceasta ar trece prin istorie pătată de aceste ticăloşii mundane, cum i se întâmplă Bisericii romane acum)? Se poate să trăim într-un stat care să nu ne impună o doctrină politico-religioasă, care chiar nu ne interesează, ci să-şi facă datoria faţă de noi şi să ne lase să avem o relaţie cu Dumnezeu aşa cum ne învaţă pe fiecare religia care ne defineşte şi de care aparţinem?

Relaţiile dintre statul laic şi Biserica care este şi a laicilor atât din punct de vedere istoric, cât şi teologic ni le explică părintele Andrei Bejan, de la Mănăstirea Cernica din Bucureşti, licenţiat în teologie şi student la drept şi la Conservatorul din Iaşi.

În debutul emisiunii, prezentarea unui volum de poezie a tinerei poete Raluca Pavel, o autoare de mare talent şi de perspectivă.