De o bucată bună de vreme unii dintre români au început să îşi dorească din ce în ce mai mult reinstaurarea monarhiei, ca unică formă de salvare naţională. Demersul nu este de condamnat, dat fiind faptul că şi aşa în societatea românească actuală există o discuţie interminabilă despre “dar pe cine să alegem?” ca preşedinte. Dacă ţinem seama de prestaţia catastrofală a actualului preşedinte, cred că ideea monarhiei nu mai e chiar aşa de fantezistă.
Desigur, discuţia e până la urmă una ipotetică, dat fiind că potrivit Constituţiei în vigoare, Articolul 152, referitor la limitele revizuirii Constituţiei, spune la paragraful 1:
Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
E adevărat că acest articol a fost deja încălcat în ce priveşte independenţa justiţiei, care este o cârpă în mâna oricărui mafiot, se pregăteşte să fie încălcat în privinţa limbii oficiale şi a integrităţii teritoriale. Până la urmă cred că dacă ar exista 70% monarhişti în ţară s-ar găsi o soluţie (procentul lor e probabil mult mai mic).
Totuşi, discuţia rămâne ipotetică pentru că nu cred că cineva din pretinsa clasă politică ar dori să se dea la o parte pentru a face loc unei monarhii. Îşi mai imaginează cineva pe Elena Udrea mergând prin ţară ca o regină şi fiind întâmpinată de toţi lingăii când ar exista o regină autentică? Pe Flutur scriind cu oi pe dealurile Bucovinei “Trăiască Regele!”?
Nici nu se ştie măcar care este procentul de români care ar dori monarhia. Nu cred că s-a pus într-o cercetare sociologică această întrebare. Ar trebui să se pună. Până şi în Rusia a fost o asemenea discuţie. Nu moare nimeni.
Nu se ştie nici cine ar urma să fie rege. Ultima Constituţie regală validă, cea din 1923, spunea clar că regele nu poate fi decât “primogenitură masculină”:
Art 77. Puterile constituţionale ale regelui sunt ereditare în linie coborâtoare directă şi legitimă a Majestăţii Sale Regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat, prin ordinul de primogenitură şi cu exclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor. Coborâtorii Majetăţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxă a Răsăritului.
Art 78. În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Majestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă din fraţii săi sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicită în acticolul precedent.
Dacă nici unul dintre fraţii sau coborâtorii lor nu s-ar mai gasi în viată sau ar declara mai dinainte că nu primesc tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr-o dinastie suverană din Europa cu primirea Reprezentaţiunii naţionale, dată în forma prescrisă de art. 79. Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Din ce scrie aici, nici Principesa Margareta, nici principele Radu nu au nici un drept la succesiunea tronului. Şi atunci cine să fie rege, dacă să zicem, monahistul Crin Antonescu ar avea ideea de a face o consultare populară pe această temă în timpul mandatului său de preşedinte?
Să mai adăugăm că azi, 10 mai 2011, regele Mihai a decis ca familia sa, casa regală română, să rupă orice legătură cu casa princiară Hohenzollern, devenind cumva o casă regală românească, ceea ce o face şi mai puţin legitimă din perspectiva aceleiaşi Constituţii din 1923, care vorbeşte clar de o casă regală străină.
Sincer, eu aş zice că dacă monarhia se va reinstaura vreodată, în fruntea ei să fie o dinastie românească (nu una prusacă ce se autoreneagă), chiar un român de valoare, fără sânge albastru, care să fie începător de dinastie. De ce nu? Muşatinii nu au avut şi ei un început? Corvinii nu au început şi ei de undeva? Basarabii au căzut din cer? De ce ne trebuie regi străini? Suntem nişte primiviti şi nu ne putem autoguverna (mă tem să dau un răspuns la această întrebare)?
Există şi riscuri: societatea românească este atât de coruptă încât riscul ca acest putregai moral să fie ridicat la grad de nobilitate este foarte mare. Vă imaginaţi cum ar fi ca baronii locali de orice culoare politică să ajungă baroni pe bune, ridicaţi la rang nobiliar de un rege? Cum ar fi ca toată gaşca politică să fie înnobilată?
Nu ştiu dacă va mai fi vreodată monarhie. Ştiu însă că se cuvine să le respectăm celor care serbează 10 mai ca zi de suflet pentru ei dreptul de a face asta.
Mai ştiu şi că imnul regal este absolut cuceritor. Ca unul care cunosc aproape toate imnurile din lume pot afirma fără reţinere că imnul regal poate concura orice imn din lumea aceasta.
Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!
Ce s-a ales de raiul vesel pământesc? Unde sunt eroii care să populeze patria? Cine mai cere Cerescului Părinte să protejeze Ţara Română?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu