Jaroslav Pelikan la Bicaz

Marţi, 29 martie 2011, am avut plăcerea deosebită de a conferenţia la Biblioteca Orăşenească Bicaz despre partea cea mai importantă a activităţii mele diversificate - traducător de carte teologică.

În cadrul numeroaselor activităţi ale bibliotecii micuţului oraş muntean din Neamţ a fost strecurată o întâlnire cu cartea teologică academică, prilej minunat pentru a prezenta publicului bicăjean excepţionalele lucrări ale lui Jaroslav Pelikan, Tradiţia creştină şi Credo, în a căror traducere în limba română m-am implicat atât în calitate de traducător, cât şi de redactor de carte în Editura Polirom din Iaşi.

Pe lângă prezentarea cărţilor lui Jaroslav Pelikan, mi-a făcut o deosebită plăcere să prezint cărţile părintelui nonagenar Ion Cârciuleanu, care la 95 de ani încă se pregăteşte să lanseze un volum nou.Expozeul meu despre cartea teologică a fost însoţit de un recital excelent al formaţiei de muzică folk bicăjene "Adonis", care au fost o surpriză plăcută pentru toţi cei prezenţi.

Jaroslav Pelikan (1923-2006), a fost un teolog luteran care s-a convertit la Ortodoxie în 1997. A fost editor la Encyclopaedia Britannica, membru de onoare al Fundatiei Carnegie pentru Perfecţionarea Învătământului, preşedinte al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe.

În 2004, i s-a decernat „Premiul John W. Kluge pentru întreaga activitate în slujba Stiintelor Umaniste”, acordat de Biblioteca Congresului SUA.

Dintre volumele publicate: From Luther to Kierkegaard (1950); Development of Christian Doctrine (1969); The Vindication of Tradition (1984); Jesus Through the Centuries (1985); Imago Dei (1990); Christianity and Classical Culture (1993); Faust the Theologian (1995); Mary Through the Centuries (1996); The Reformation of the Bible/The Bible of the Reformation (1996).

În limba română s-au tradus până acum: Fecioara Maria de-a lungul secolelor, Editura Humanitas, 1996; Iisus de-a lungul secolelor, Editura Humanitas, 1998; Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I-V (2004, 2006, 2008), editate de Editura Polirom din Iaşi.

Cititorii din Bicaz şi din localităţile înconjurătoare pot găsi monumentala lucrare Tradiţia creştină şi volumul iniţial Credo în rafturile Bibliotecii Orăşeneşti din Bicaz.

Credinţă şi tradiţii nemţene 6

Profesorul Ion Vlăducă ne încântă cu câteva referiri excepţionale la arta românească tradiţională, la legătura dintre arta românească inspirată de trăirea curată a Sfintelor Scripturi şi a tradiţiei Bisericii Ortodoxe şi sănătatea noastră mintală şi, până la urmă, chiar fizică.

Arta tradiţională ca medicament pentru acest ritm demonic de viaţă în care trăim inutil, fără nici un orizont spiritual, tetrapilectomând pe tema unui nimic existenţial care ne inundă şi ne ucide sufletul zi de zi.

Cincizeci de minute de meditaţie la faptul ca acest paradis a fost viu şi a fost al nostru nu mai departe de două generaţii în urmă. Între timp noi l-am distrus şi l-am vândut la bucată, aşa cum ne-am vândut şi ţara, şi sufletul, şi onoarea, şi ruşinea...

Nu meşterii care să facă aceste splendori lipsesc, ci românii care să le cumpere şi să-şi înfrumuseţeze casele cu ele, ne spune Ion Vlăducă.

Întrebându-l pe un artist din Maramureş ce înseamnă coloana infinitului, acela i-a răspuns invitatului meu că fiecare segment de acolo este un sicriu al celor ce s-au jertfit în fiecare generaţie pentru ca verticalitatea acestui popor să fie păstrată. Ultimul segment îşi aşteaptă jertfa sa. Va veni?

Şi încă ceva. Tablourile acelea frumoase care împodobesc studioul pot fi achiziţionate şi pot împodobi casele fiecăruia/fiecăreia dintre dumneavoastră. Vizionare plăcută.

Credinţă şi tradiţii nemţene 5

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene are plăcerea de a vă oferi o emisiune de-a dreptul de colecţie având ca invitată pe doamna Aspazia Oţel Petrescu, o martiră a închisorilor comuniste.

Timp de o oră şi jumătate, doamna Oţel Petrescu ne poartă prin atmosfera fantastică a României Mari, singurul proiect naţional pe care România l-a avut vreodată şi pe care l-a şi pierdut între timp a la roumaine, prin Cernăuţiul universitar şi intelectual, aflat acum sub ocupaţie străină, prin Clujul universitar, prin frumosul Sibiu, prin lumea ideilor şi conceptelor care populau acele centre universitare, dar şi prin atmosferă de iad a închisorilor comuniste, unde a petrecut 14 ani pentru vina de a fi făcut parte dintr-o organizaţie din care despre unii se spune că ar fi făcut nişte fapte niciodată condamnate oficial de un tribunal, fie el român, fie străin.

Doamna Aspazia Oţel Petrescu nu este invitată a acestei emisiuni neapărat pentru că este o femeie legionară, ci pentru că este un cetăţean român pe care statul român, căruia şi ea, şi noi îi dăm taxe a chinuit-o până la limita disperării, i-a încălcat toate drepturile pe care le avea şi a hărţuit-o timp de 30 de ani după ce în prealabil i-a aplicat aceeaşi pedeapsă de două ori pentru o "infracţiune" pe care nu a făcut-o, pentru ca apoi să o supună unui proces de ostracizare şi în cele din urmă de ignorare.

Niciodată în această jumătate de secol statul român nu i-a cerut iertare, cum au făcut alte state ale lumii faţă de poporul lor. Niciodată nu o va face. De ce? Mai are rost să ne întrebăm? Uitaţi-vă în jur. Arată acest stat ca şi când ar fi capabil să facă acest gest nobil? Uitaţi-vă în istoria modernă. A fost statul român în slujba cetăţeanului măcar o zi în ultimele două secole?

O întâlnire cu spiritualitatea închisorilor, cu acea experienţă la limită care fie te duce la pierderea minţilor, fie ţi-L descoperă pe Dumnezeu. Este şi o lecţie de viaţă care nu trebuie uitată niciodată.

Revista Valea Muntelui nr. 5

Open publication - Free publishing - More silviu