Revista Valea Muntelui, nr. 2/2011

Open publication - Free publishing - More rvm

Credinţă şi tradiţii nemţene 16

Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune o discuţie despre familia creştină, despre valorile care o compun, despre paradigma socială contemporană a familiei, cu doamna judecător Carmen Păduraru.

De ce familia creştină se află în declin? Ce este familia în general? De ce familia a pierdut latura ei creştină? Ce se poate face?

Totul intr-un dialog interesant cu judecătorul creştin Carmen Păduraru

Credinţă şi tradiţii nemţene 15

Bicazul şi comunele limitrofe împlinesc patru secole de atestare documentară printr-un hrisov al voievodului Constantin Movilă de la 1611.

Cu această ocazie, Credinţă şi tradiţii nemţene vă prezintă o comunitate foarte frumoasă din această zonă: locuitorii satului Neagra, din Comuna Taşca, cunoscuţi pentru credinţa lor puternică şi curată, pentru tradiţiile frumoase pe care încă le mai păstrează şi despre care încă mai putem auzi vorbindu-se.

Emisiunea vă propune o discuţie interesantă cu părintele paroh Dumitru Diaconu despre Neagra, despre istoria acestei localităţi şi despre parohia Neagra.

În a doua parte a emisiunii vă puteţi delecta cu câteva cântări pascale intepretate de corul parohial extrem de talentat Koinoneia.

Credinţă şi tradiţii nemţene 14

Emisiunea Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune o călătorie într-un univers de care mulţi se tem şi pe care oricine dintre oamenii sănătoşi la minte încearcă să-l evite: lumea celor privaţi de libertate.

Emisiunea desfăşurată la Târgu Ocna, Bacău, avându-l ca invitat-gazdă pe părintele capelan Paul Vamanu urmează cuvintele Mântuitorului: "In temniţă am fost şi aţi venit la mine" şi oferă un exemplu de slujire a Bisericii în mijlocul celor pe care toată lumea îi dispreţuieşte şi îi doreşte cât mai departe de societate.

Există vreo şansă de recuperare pentru persoanele private de libertate? Este omul aflat în sistemul penitenciar o brută sau e doar o persoană lipsită temporar de libertate care îşi desfăşoară activităţile normale în penitenciar?

În ce fel îl poate Biserica ajuta pe omul aflat în această situaţie? În ce fel în ajută practic?

Răspunsuri la toate aceste întrebări aflaţi urmărind emisiunea.

Dezamăgiri legate de "Blonda, chiorul şi piticul"

Este de nedescris cât de uşor pot fi prostiţi în ţara asta chiar şi cei care au pretenţia că nu pot fi surprinşi cu nimic de cineva precum Băsescu.

Astăzi a fost un scandal legat de o piesă de teatru numită Blonda, chiorul şi piticul, un titlu destul de străveziu după opinia mea şi destul de cretinuţ. Directoarea teatrului în care piesa a fost programată pentru premieră a interzis-o şi a început un scandal întreg pe tema cenzurii şi a libertăţii etc.

La un anumit moment dat, Băsescu a anunţat în stilul lui specific că piesa se poate juca la Cotroceni, gest care i-a făcut pe toţi să cadă în limbă de admiraţie tâmpă faţă de o cacealma de cea mai joasă speţă.

Îl văd la Antena 3 pe Radu Tudor, pentru care am foarte mult respect, spunând că “preşedintele a făcut un gest inteligent”. Dana Grecu spune că a “dat o lovitură de imagine”. Asta mă face să cred că românii, chiar şi cei mai inteligenţi dintre ei, sunt printre cei mai stupizi oameni de pe planetă. Din următoarele motive.

Băsescu a făcut o cacealma specifică, pentru că doar a promis că îi invită să se joace piesa la palatul “lui”. Asta nu înseamnă că atunci când se vor duce nu vor lua un şut în cur, fie el şi sub forma unei scuze formale: “Ştiţi, a închiriat sala Carlo Goldoni, joacă Bădăranii. Au jucat Rinocerii şi au făcut sala praf, e în reconstrucţie”.

Din ce în ce mai puţinii români rămaşi cu creierul la purtător ştiu că o vorbă rostită de Băsescu nu valorează nimic. Se pare că nici Radu Tudor, nici Dana Grecu nu îşi mai amintesc asta.

Apoi, să admitem că piesa se joacă. De câte ori se joacă? Au să facă o întreagă stagiune la Cotroceni? Câţi oameni vin să o vadă? Câţi oameni poate primi Cotroceniul?

De unde ştie Radu Tudor că Băsescu nu a pus toată escrocheria asta la cale? La modul: tu, directoare de teatru, îi refuzi piesa, eu i-o primesc la Cotroceni şi poporul o să vadă ce tolerant sunt eu…? La un om ca Băsescu te poţi aştepta la orice e mai rău.

De unde ştiu cei ce stau cu nasul lipit de ecranul televizorului muţi de admiraţie băsistă că Băsescu nu a mizat pe faptul că la Cotroceni artiştii nu vor avea curaj să joace de faţă cu el chestia aia a lor?

La întrebarea tipic mioritică: "Lasă, dom'le, ce-ai fi voit să facă Băsescu în acest caz?", răspunsul e simplu: "Nimic". Ce e el? Ministrul Culturii, să ia decizii în privinţa pieselor de teatru? E director de teatru la Cotroceni? Teatrul ăla de la Cotroceni nu are şi el un director?

Prin gestul lui, care s-a vrut a fi zmecher, Băsescu a arătat de fapt că se recunoaşte indirect în vreunul dintre personajele din piesa respectivă (deşi autorul a arătat că titlul e un artificiu de marketing).

Dacă tot am ajuns cu discuţia aici, ţin să reamintesc că în urmă cu câţiva ani s-a jucat la Iaşi o stagiune întreagă o scârnă numită Evangheliştii, în care Iisus Hristos era călcat în picioare. Nimeni nu s-a formalizat, nimeni nu a luat nici un fel de atitudine, nici măcar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei sau Arhiepiscopia Romano-Catolică din Iaşi care trăiesc de pe urma lui Hristos, şi nu trăiesc rău deloc.

În altă ordine de idei, faptul că chiar şi oameni inteligenţi ca Radu Tudor cad pradă unor persoane de genul lui Băsescu are rădăcini în spiritualitatea superficială a generaţiei noastre.

În vremurile de mult apuse, eremiţii creştini (şi chiar creştinii obişnuiţi) aveau capacitatea de a discerne între minciună şi adevăr şi nu judecau “cu inima” cum judecă superficialii zilelor noastre. Învăţăturile lor, concluziile lor au fost transmise din generaţie în generaţie, însă zac închise în cărţi pe care nimeni nu le citeşte.

Din acest motiv, românii sunt ca frunza pe apă şi sunt în bătaia de joc a oricui vrea să îi prostească. Unii consideră acest lucru „nevinovăţie” şi “curăţie sufletească”. Eu îl găsesc de-a dreptul revoltător.

Pe principiul că "dacă toate tutele are cărţi publicate, eu nu pot fi mai prost decât ele" am decis ca peste ceva timp să scot o carte de eseuri care să cuprindă în general panseuri publicate de-a lungul timpului pe acest site sau în alte părţi.

Cartea se va numi Cugetări din ţara în care chioru-i împărat (titlul fiind o aluzie oarecum autosuficientă la celebrul dicton potrivit căruia “în ţara orbilor chioru-i împărat”, fără nici o legătură cu domnia domnului Băsescu sau cu porecla cu care e gratulat de cei ce îl cunosc sau măcar l-au văzut în carne şi oase, întrucât eu găsesc că este josnic să iei în derâdere infirmităţile cuiva).

Ce ziceţi domnule preşedinte al republicii, vă băgaţi la un proiect de promovare? O lansare la Cotroceni? O discuţie cu editorul (dacă o să găsesc vreunul care să o publice, vă anunţ din timp) să mi-o interzică? O închidere de librărie, ceva?

USL-ului i-a trecut glonţul pe la ureche

Nu mi-aş fi închipuit niciodată că am să îmi pierd timpul scriind despre Convenţia PD-L sau că am să îmi pierd timpul privind la televizor acest eveniment. Îmi propusesem ca weekendul acesta să nu trec deloc pe la televiziunile de ştiri, tocmai pentru a nu mă enerva suplimentar.

S-a întâmplat însă ca accidental să trec pe acolo tocmai când îşi susţinea moţiunea Toader Paleologu. Discursul său mi-a captat atenţia imediat.

Toată lumea se aştepta ca discursul lui Paleologu să fie momentul ridicol al şedinţei, el fiind tratat ca un tolerat. În realitate însă a fost singurul moment decent şi politic al întregii paranghelii.

Cu o atitudine elegantă care combină un stand-up comedy de bun-gust cu un proiect politic infinit mai realist decât flecăreala imbecilă a lui Boc sau cazoneriile de sergent ale lui Blaga, Paleologu a ţinut un discurs pentru publicul larg, nu pentru mafioţii din sala de congres, în care cuvintele de forţă au fost Eu sunt L din PD-L, prin care de fapt recunoaşte că partidul nu e de dreapta, lucru care este mai mult decât evident, şi se distanţează de mentalitatea pedistă din restul partidului, care nu e acoperit de umbrela L-ului lui.

Rar mi-a fost dat să văd pe cineva care ştie să valorizeze poziţia de outsider pentru a se prezenta ca o punte de legătură şi de unitate în interiorul partidului (îmi e foarte greu să folosesc acest cuvânt în acest context) pe de o parte, şi cu Partidul Naţional Liberal, de la ale cărui valori se revendică ca liberal “născut, iar nu făcut”.

Înţepături rafinate la adresa colegilor din taberele opuse, scoaterea în evidenţă discretă şi în stilul ridendo castigat mores a stupidităţii “moţiunilor” contracandidaţilor şi o foarte inteligentă ofertă politică ce arată că nu e doar un visător căzut în groapa cu lei din întâmplare.

Paleologu a oferit un spectacol de zile mari, însă nu pentru aia din sală, ci pentru publicul larg şi probabil pentru posteritate. Elena Udrea leşina de plictiseală, Ştefan dormea liniştit, Flutur se gândea cum ar arăta numele lui Paleologu scris pe dealurile Bucovinei cu oi, Boc avea un râs tâmp, Blaga se uita şi el aspru, cum îi e felul, Cristian Preda (parcă aşa îl cheamă) a ţinut unul dintre discursurile lui isterice…

USL poate să spună că i-a trecut glonţul pe la ureche. Fără îndoială, Paleologu nu are nici o şansă la aceste alegeri, slavă Domnului, pentru că ar fi avut capacitatea de a pune o nouă imagine pe chipul hidos al partidului de la guvernare şi ar fi putut aduce apocalipsa pentru acest popor.

Din fericire, jocurile sunt făcute de ăla care mai de dimineaţa, călcând în picioare Constituţia, a venit la congres, a plâns, a minţit, a dat indicaţii, a spus cuvinte pentru care orice politician din Europa şi America ar fi fost omorât cu pietre, cum ar fi: “Nu cei de la televizor (adică cetăţenii) trebuie să ştie ce s-a întâmplat cu banii de la FMI, ci voi (adică banda de manglitori)”.

Problema nu este că Paleologu va pierde alegerile (probabil). Problema e că acest om ar fi trebuit să aibă de mult o funcţie importantă în PNL. De ce nu e în PNL?De ce în locul lui pe ecranele televizorului vectorii de imagine ai partidului lui Crin Antonescu sunt tot felul pe persoane dubioase, neinstruite, neharismatice? De ce nu e Elwis Săftoiu la PD-L şi Paleologu la PNL? Alegerile nu se câştigă doar aşteptând să moară adversarii.

Eu nu am nici o simpatie pentru partidul de la guvernare, dar pentru o clipă m-am oprit să îl ascult pe Paleologu. Şi nu îmi pare rău că am făcut-o. Pentru o clipă era cât pe ce să uit ce rămâne când dai L-ul la o parte.

Faptul că a fost aplaudat la scenă deschisă de ambele tabere care se urăsc de moarte în partidul ăla demonstrează că a avut dreptate. Chiar dacă mai nimeni de acolo nu a înţeles absolut nimic din ce a spus.

Credinţă şi traditii nemţene 13

Hristos a înviat!

Credinţă şi tradiţii nemţene vă propune un regal de teologie cu un invitat special, părintele Nicolae Capşa, preot paroh la Parohia Bodeşti, Neamţ, pe o temă specială: fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut.

Cu spiritul său teologic ce combină profunzimea spiritualităţii cu ascuţimea intelectuală a argumentului dialectic, părintele Nicolae explică în această emisiune principalele aspecte ale evenimentului crucial al creştinismului: învierea Mântuitorului.

De ce Biserica le anunţă credincioşilor în noaptea de Înviere vestea cea bună cu cuvintele Psalmilor victoriei ai lui David, în timp ce a doua zi le proclamă acelaşi eveniment naţiunilor în toate limbile pământului utilizând pericopa scepticismului lui Toma?

Ce înseamnă această fericire a celor care nu au văzut şi au crezut? Cum se adresează ea celor care îl văd pe Mântuitorul prezent prin sfintele icoane sau prin Sfânta Euharistie?

Ce înseamnă această fericire pentru cei care deşi văd nu cred? Ce înseamnă dorinţa stupidă a omului contemporan de a-l "vedea" pe Dumnezeu pentru a crede în El?

Avem nevoie de argumente pentru a crede în Învierea Domnului? Care sunt ele? Ajută ele pe cei ce sunt decişi să nu creadă?

Răspunsuri la toate aceste întrebări vă oferă părintele Nicolae Capşa. Urmăriţi-l! Merită din plin.